ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 789/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 septembrie 2004, reclamanta SC K.I. SRL Bacău a chemat în judecată pârâtele SC V.C. SRL Bacău și D.C. în calitate de asociat unic și administrator al societății SC V.C. SRL Bacău, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligate la plata sumei de 98.748.323 lei cu titlu de pretenții și să se recunoască un drept al retenției asupra spațiului comercial situat în Bacău, până la achitarea integrală a sumei. Prin sentința civilă nr. 1970 din 26 martie 2004 Judecătoria Bacău a admis în parte acțiunea reclamantei SC K.I. SRL Bacău și a obligat pârâta SC V.C. SRL Bacău să plătească suma de 26.597.521 lei, cu dobânda legală comercială calculată începând cu 19 septembrie 2002 până la achitarea efectivă a sumei.

A dispus înființarea unui drept de retenție asupra spațiului comercial situat în Bacău. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 336.521 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În temeiul contractului de credit din 19 septembrie 2000, reclamanta a împrumutat pârâtei suma de 108.990.023 lei, pentru achitarea redevențelor la contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, încheiat de pârâtă cu SC A. SA Bacău. Împrumutul urma a fi restituit în termen de 2 ani de zile, respectiv până la 19 septembrie 2002. Potrivit raportului de expertiză, la data de 18 septembrie 2000 redevențele rămase de achitat în contul contractului de leasing însumau 108.597.527 lei.

Din această sumă pe care societatea pârâtă o datora SC A. SA și care a fost avansată de societatea reclamantă, potrivit chitanțelor depuse la dosar, societatea pârâtă a restituit reclamantei suma de 82.000.000 lei rămânând de achitat 26.597.527 lei, pentru care pârâta datorează dobânda legală începând cu data de 19 septembrie 2002. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel atât reclamanta cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 202 din 28 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de apelanta pârâtă SC V.C. SRL, a schimbat în parte sentința civilă nr. 1970 din 26 martie 2004 a Judecătoriei Bacău în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere privind dreptul de retenție.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de apelanta – reclamantă SC K.I. SRL Bacău. A obligat apelanta SC K.I. SRL să plătească apelantei SC V.C. SRL suma de 4.042.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță a apreciat corect că atâta vreme cât SC K.I. SRL a făcut o plată pentru SC V.C. SRL este îndreptățită la restituirea sumei. Curtea de Apel a constatat însă că în mod eronat prima instanță a admis dreptul de retenție solicitat de reclamanta SC K.I. SRL câtă vreme, așa cum a arătat reprezentantul acesteia, spațiul comercial este folosit de SC V.C. SRL. În ce privește apelul SC K.I.

SRL, instanța de apel a reținut că nu este întemeiat, întrucât prima instanță nu putea acorda dobânzile pentru întreaga sumă începând cu data de 19 septembrie 2000 odată ce o parte din aceasta a fost achitată. De asemenea cheltuielile de judecată au fost acordate în mod corect, doar în limita pretențiilor admise. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC K.I. SRL cât și pârâta SC V.C. SRL Bacău. Prin motivele de recurs, reclamanta SC K.I. SRL a arătat că în mod greșit nu s-au acordat dobânzile solicitate pentru întreaga sumă plătită către SC A. SA, respectiv 108.990.023 lei și că prin admiterea apelului pârâtei, și schimbarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere privind dreptul de retenție, instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut prin motivele de apel de către această pârâtă.

Totodată s-a arătat că nu au fost acordate integral cheltuielile de judecată efectuate. În motivarea recursului, pârâta SC V.C. SRL a arătat că în mod greșit prin instanță a avut în vedere contractul de împrumut, acesta fiind întocmit pro causa de reclamantă și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii. S-au invocat și motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținându-se în esență că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și dispozițiile art. 1093 C. civ., art. 969 C. civ., art. 129 alin. (2) și (4) C. proc. civ. art. 294 C. proc. civ.

și că instanța nu s-a pronunțat asupra expertizei contabile și deciziei civile nr. 434/2003 a Curții de Apel Bacău. La termenul de astăzi Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție, din oficiu, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., calificarea căii de atac ce se poate exercita împotriva sentinței nr. 1970 din 26 martie 2004 a Judecătoriei Bacău în raport de obiectul acțiunii și valoarea pretențiilor deduse judecății și de dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. și pe cale de consecință necompetența materială de a soluționa cauza a Curții de Apel Bacău. În cauză, Curtea de Apel Bacău trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 282 1 C. proc. civ. și să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea litigiului este de 98.748.323 lei (sub 200.000.000 lei), iar potrivit normelor citare hotărârea dată în primă instanță în acest caz nu este supusă apelului, și pe cale de consecință să-și verifice propria competență.

Procedând, dimpotrivă, la judecata căii de atac ca fiind apel, instanța a încălcat atât dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ., cât și competența materială prevăzută de art. 2 C. proc. civ., raportat la art. 299 C. proc. civ., competența materială revenind tribunalului ca instanță de recurs. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursurile sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va casa decizia instanței de apel și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare instanței competente să soluționeze calea de atac a recursului, conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ., respectiv Tribunalului Bacău ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC K.I. SRL Bacău și pârâta SC V.C. SRL Bacău, împotriva deciziei civile nr. 202 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău ca instanță de recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2006.