ÎCCJ, decizie (scj.ro #83507)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83507) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Dovada actelor juridice de vânzare-cumpărare. Promisiunea
de vânzare. Consimțământul
Promisiunea de vânzare, așa cum a definit-o în mod constant doctrina,
constă, în principal, în aceea că o persoană, prevăzând un eventual interes
pentru ea de a dobândi proprietatea unui bun, primește promisiunea
proprietarului de a vinde
acel bun, rezervându-și facultatea de
a-și manifesta ulterior, de obicei, înăuntrul unui termen, consimțământul său
de a-l cumpăra. Dovada promisiunii de vânzare se face conform regulilor
generale, prevăzute în art.1191 și urm.
C.civ
.,
dar reclamanta nu a reușit să probeze aspectele juridice referitoare la consimțământ.
(Secția comercială, decizia nr.3227 din 27 mai
2005)
Prin sentința civilă nr.1282/5 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul
Bacău, Secția comercială și contencios administrativ a respins ca
nefondată
acțiunea principală, formulată de reclamanta
S.C
.
I.C
.
SRL
Bacău în contradictoriu cu pârâta SC A.
SRL
Bacău. De
asemenea a fost admisă în parte cererea reconvențională, în sensul că s-a
dispus evacuarea reclamantei din imobilul situat în Bacău,
str
.
A.B
., nr.7 și a fost respins capătul de cerere
reprezentând pretenții ca
nefondat
.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între societatea pârâtă,
în calitatea de utilizator și
S.C
. M. SA, în
calitatea de locator, s-a încheiat un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă
de vânzare, având ca obiect un imobil-construcții, situat în Bacău,
str
. A. B. nr.7, iar la data de 18 septembrie 2003, s-a
încheiat un contract de vânzare cumpărare prin care pârâta a dobândit dreptul
de proprietate asupra imobilului, făcând ulterior și formalitățile de înscriere
în cartea funciară.
Reclamanta a susținut că pentru o parte din suprafață , respectiv 29,79
mp
., ar fi ajuns la o înțelegere cu societatea pârâtă,
pentru vânzarea cumpărarea acesteia, prețul fiind stabilit după cum urmează:
factura emisă de
S.C
. M. SA era achitată de
S.C
. A.
SRL
și
S.C
. I. C.
SRL
în mod
proporțional cu suprafețele deținute. Această susținere nu a fost primită
deoarece în lipsa acordului de voință al părților nu se poate pronunța o
hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare,
nefiind
îndeplinită cerința referitoare la consimțământ, prevăzută de art.948 pct.2 C.
civ
.
A fost respins capătul de cerere referitor la acordarea unui drept de retenție,
până la soluționarea irevocabilă a litigiului, pe considerentul că societatea
reclamantă deține un bun imobil al pârâtei, dar nu a solicitat ca aceasta să
fie obligată a-i plăti vreo sumă de bani, reprezentând cheltuieli făcute cu
îmbunătățirea sau conservarea acelui bun.
Cu privire la cererea reconvențională, s-a reținut, în baza contractului
din 18 septembrie 2003, că societatea pârâtă a dobândit dreptul de proprietate
asupra imobilului situat în Bacău,
str
. A. B. nr.7,
în suprafață de 110,41
mp
. din care face parte și
suprafața de 29,79
mp
. ocupată de reclamantă, din
care se cere evacuarea. În baza acestui contract societatea pârâtă se bucură de
toate atributele conferite de dreptul de proprietate, printre care și dreptul
de a întrebuința bunul. Cererea de pretenții reprezentând contravaloarea
energiei termice consumată în lunile februarie-aprilie 2003 a fost respinsă
întrucât nu s-a făcut dovada și nu au existat facturi în acest sens.
Curtea de Apel Bacău, Secția comercială și de contencios administrativ, prin
decizia civilă nr.273 din 7 decembrie 2004 a respins ca
nefondat
apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr.1282 din 5
iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău, Secția comercială și de contencios
administrativ.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că achitarea unor sume de
bani într-o anumită proporție ar putea echivala cu plata unei chirii, iar
faptul că administratorul societății pârâte este în dezacord cu privire la
modalitatea predării spațiului și a titlului cu care s-au predat banii,
neexistând
o promisiune de vânzare cumpărare. Nici
administratorul societății reclamante nu a avut o poziție consecventă, întâi
susținând că a utilizat conturile societății pentru a face plata, iar apoi a
susținut că a creditat societatea. Împrejurarea că spațiile erau separate
complet nu prezintă o relevanță deosebită, o separare fiind necesară datorită
naturii diferite a activității celor două societăți comerciale.
Împotriva deciziei civile nr.273/7 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel
Bacău, Secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta a
declarat recurs, criticând hotărârea judecătorească pentru
nelegalitate
și netemeinicie, sub aspectele că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui
mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare
pentru dezlegarea pricinii, referitor la existența unor chitanțe sub semnătură
privată, nu au fost analizate complet interogatoriile și declarațiile celor doi
administratori ai societății, că s-a reținut greșit lipsa consimțământul
pârâtei la încheierea convenției, fiind invocat ca temei de drept al cererii de
recurs dispozițiile art.304 pct.8,9 și 10 C.
proc
.
civ
.
Intimata pârâtă
S.C
. A.
SRL
Bacău a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept.
Recursul este
nefondat
.
Este de necontestat că prin cererea de chemare în judecată formulată de
reclamantă, s-a solicitat perfectarea contractului de vânzare cumpărare
încheiat cu pârâta
S.C
. A.
SRL
,
acordarea unui drept de retenție până la finalizarea litigiului și obligarea la
plata cheltuielilor de judecată. Ulterior, prin precizarea la acțiunea
principală, din 14 ianuarie 2004, s-a menționat că înțelegerea a intervenit în
luna martie 1999, obiectul contractului de vânzare cumpărare constituindu-l
suprafața de 27,29
mp
. din totalul suprafeței de
110,41
mp
. situat în
str.A
.
B. nr.7. În ceea ce privește plata prețului,
neexistând
nici un act între părți, plățile s-au efectuat făcând împrumuturi de la
societatea reclamantă, prin intermediul contului 456- operațiuni cu asociații,
urmând ca după încheierea actelor, la finalizarea contractului de leasing, să
se procedeze la compensarea debitelor și creditelor.
Printr-o integrală și completă analiză a probelor, instanțele
judecătorești anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre
părți, asigurând o interpretare și o abordare corectă a situației de fapt și de
drept. Din răspunsurile la interogatorii ale administratorilor
A.L
., A. D. și G. I., se conturează împrejurarea că nu a
fost încheiată o convenție scrisă între părți, au existat numai discuții și nu
a existat o evidență a sumelor pretins plătite în activitatea contabilă a
societăților.
Verificând critica referitoare la chitanțele sub semnătură privată dintre A. L.
și G. D., rezultă fără echivoc că, despre valorificarea lor în dovedirea
acțiunii nu s-a invocat nimic nici în faza procesuală a fondului și nici a
apelului, iar existența lor nu prezintă semnificație juridică în contextul
probator. Relevanță juridică maximă prezintă însă proba cu expertiză contabilă,
necontestată de părți și care amplu motivat și bine argumentat a răspuns la
toate obiectivele stabilite. Astfel, raportul de expertiză contabilă întocmit
de expert contabil S. S., concluzionează că în evidența contabilă a reclamantei
nu sunt înregistrate sumele care să facă obiectul spațiului în litigiu, în
perioada martie 1999- ianuarie 2001 nu au fost efectuate operațiuni cu sume în
numerar care să fie puse de administrator la dispoziția societății, în vederea
derulării operațiunilor înscrise în borderoul existent la dosar nu sunt
înscrise sume în contul 455 , decontări cu asociați, care să reprezinte plăți
cu titlu de rate preț.
Promisiunea de vânzare, așa cum în mod constant a definit-o doctrina, constă în
principal, în aceea că o persoană, prevăzând un eventual interes pentru ea de a
dobândi proprietatea unui bun, primește promisiunea proprietarului de a vinde
acel bun, rezervându-și facultatea de a-și manifesta ulterior –de obicei
înăuntrul unui termen- consimțământul său de a-l cumpăra . Dovada promisiunii
de vânzare se face conform regulilor generale (art.1191 și
urm.C
.
civ
.), iar reclamanta nu a reușit să probeze
aspectele juridice privitoare la consimțământ.
Rațiunile juridice și argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile
formulate în cererea de recurs de reclamantă să fie înlăturate ca neîntemeiat.
Nefiind
îndeplinite nici una din dispozițiile art.304 C.
proc
.
civ
., menținând ca legală
și temeinică decizia civilă nr.273/7 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de
Apel Bacău, Secția comercială și de contencios administrativ, recursul declarat
de reclamantă a fost respins ca
nefondat
.