ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3223/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 601 din 5 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă,

au fost respinse ca nefondate excepțiile privind lipsa calității procesuale

active a reclamantei SC E. SA București și a prescripției dreptului la acțiune,

invocate de pârâta SC R. SA, sucursala Alexandria.

A fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA împotriva pârâtei SC R. SA, sucursala

Alexandria, în sensul că a constatat că între pârâtă în calitatea de vânzător

și reclamantă în calitatea de cumpărător a intervenit vânzarea-cumpărarea

imobilului situat în Alexandria (magazinul J.) compusă din construcție în

suprafață de 1.695 mp și terenul aferent de 380,89 mp.

A mai fost respinsă

ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta SC R. SA, sucursala

Alexandria.

În final a fost

obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5071 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Excepția prescripției

dreptului la acțiune invocată de pârâtă a fost găsită nefondată reținându-se în

principal că efectele contractului de leasing imobiliar nr. 1432 din 20

noiembrie 1998 nu au încetat, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani

prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 nu s-a împlinit.

Termenul utilizării

bunului în sistem de leasing a fost de 5 ani, începând cu data de 20 noiembrie

1996, iar din interpretarea dispozițiilor art. 4 lit. j) și art. 7 alin. (3)

din contract rezultă că vânzarea-cumpărarea bunului urma să se facă la

expirarea contractului de leasing. Greșit a susținut pârâta că acest contract

de leasing și-a încetat efectele la data împlinirii termenului de 5 ani.

A fost respinsă și

excepția lipsei calității procesuale active invocată tot de pârâta SC R. SA, sucursala

Alexandria, cu motivarea că reclamanta a dobândit drepturile utilizatorului SC C.V.

SA (fostă SC E.I. SA) din contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de

cumpărare nr. 1432 din 20 noiembrie 1996, fiind dobândit și dreptul corelativ

de a cumpăra imobilul.

Deși reclamanta nu a

fost parte în contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare,

prin contractul de cesiune de drepturi dublat de stipulația pentru altul nr. 265

din 14 februarie 2005 ea a dobândit toate drepturile patrimoniale și

nepatrimoniale născute din contractul de leasing nr. 1432 din 20 noiembrie

1998.

După amânarea

pronunțării, la data de 25 iunie 2010, pârâta a depus concluzii scrise,

invocând în plus excepția de inadmisibilitate a acțiunii, excepție ce nu a

putut face obiectul analizei instanței, atâta timp cât a fost invocată numai

după amânarea pronunțării, nu și pe parcursul judecății, pentru a fi pusă în

discuția contradictorie a părților.

Pe fondul cauzei s-a

apreciat că din interpretarea clauzelor contractuale a reieșit că intenția

comună a părților a fost aceea ca, la expirarea contractului de leasing,

locatorul să vândă, respectiv utilizatorul să cumpere imobilul ce face obiectul

contractului de leasing.

Mai mult, în vederea

pronunțării unei hotărâri care să suplinească consimțământul pârâtului de a

încheia contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, a fost îndeplinită și

condiția dovezii refuzului pârâtei de a perfecta actul, așa cum rezultă din

notificările nr. 35 din 15 februarie 2005 și nr. 26 din 31 martie 2008.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 98 din 1 martie

2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC R. SRL împotriva sentinței

comerciale nr. 601 din 5 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă,

fiind preluate în esență argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 98 din 1 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC R. SRL București care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului și casarea deciziei atacate

cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanța de apel greșit a

respins excepția inadmisibilității acțiunii, în realitate instanța neputând să

suplinească voința părților în lipsa unei promisiuni bilaterale de

vânzare-cumpărare.

Contractul de leasing

imobiliar în discuție cuprinde o promisiune unilaterală de cumpărare, asumată

de reclamantă, dar nu și o promisiune de vânzare din partea recurentei.

Excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei este evidentă, intimatei reclamante

SC E. SA lipsindu-i această calitate, în cauză având relevanță dispozițiile

art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale. SC

E. SA este o persoană juridică distinctă de SC E.I. SA și nu poate beneficia de

dispozițiile mai favorabile ale O.U.G. nr. 88/1997 referitoare la persoanele

care pot încheia contracte de leasing imobiliar având ca obiect active din

patrimoniul unor societăți de stat.

Respingerea ca

nefondată a excepției prescripției dreptului la acțiune se înscrie la rândul ei

pe coordonatele nelegalității deoarece reclamanta a avut un termen de 3 ani de

la data de 28 noiembrie 2003 pentru a formula o acțiune împotriva pârâtei, fapt

nerealizat de către aceasta decât în anul 2008, depășind cu 5 ani termenul de

prescripție. Contractul de leasing imobiliar a fost încheiat la data de 20

noiembrie 1998 pentru o perioadă de 5 ani iar utilizarea imobilului a încetat

la data de 20 noiembrie 2003, moment la care dacă locatorul și-ar fi exprimat

acordul de vânzare s-ar fi putut încheia contractul de vânzare-cumpărare între

părți.

Intimata-pârâtă SC E.

SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de pârâtă, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat

recursul pentru următoarele considerente.

Din conținutul

cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta SC E. SA București a

solicitat în contradictoriu cu SC R. SA, sucursala Alexandria, să se constate

că au fost îndeplinite toate obligațiile financiare derivate din contractul de

leasing imobiliar nr.1432/1998 și să se pronunțe o hotărâre care să

consfințească transferul de proprietate asupra imobilului construcție situat în

Alexandria parter și etajul 1 (Magazinul Junior) în suprafață de 1.685 mp,

împreună cu terenul aferent de 380,89 mp, având următoarele vecinătăți: la N- magazinul V.; la S – magazin librărie; la V - str. Libertății și la E – Str. Carpați.

Între SC C. SA

Alexandria în calitatea de locator și SC E.I. SA București în calitatea de

utilizator a fost încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de

cumpărare cu nr. 1432 din 20 noiembrie 1998, operațiune realizată prin

transformarea ca efect al novației, a contractului de asociere în

participațiune nr. 532/1996 existent între aceleași părți.

La capitolul II

intitulat obiectul contractului, de comun acord părțile au stipulat că

locatorul se obligă să transmită dreptul de folosință și posesie, iar

utilizatorul să plătească și să preia bunul imobil, magazinul Junior, cu

terenul aferent, iar la expirarea contractului de leasing utilizatorul se obligă

să cumpere imobilul, transformându-se prin novație în contract de

vânzare-cumpărare.

Aceleași părți au mai

stabilit că termenul utilizării în sistem de leasing imobiliar este de 5 ani cu

începere de la data semnării procesului verbal de predare primire a bunului.

De asemenea, la

expirarea contractului de leasing imobiliar, în vederea cumpărării se va ține

cont de vărsămintele anterioare cu titlu de chirie în baza contractului nr. 532

din 29 aprilie 1996 și amortizările corespunzătoare.

Nu poate fi primită

teza inadmisibilității acțiunii, deoarece corect s-a reținut de instanțele

judecătorești anterioare că sunt pe deplin întrunite condițiile pronunțării

unei hotărâri care să suplinească consimțământul pârâtei care refuză încheierea

contractului de vânzare-cumpărare imobiliar, devenind aplicabile dispozițiile

art. 1077 raportat la art. 970 alin. (2) C. civ.

De remarcat că prin

decizia comercială nr. 386 din 25 martie 2008 Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a admis recursul reclamantei SC E. SA în contradictoriu cu

pârâta SC R. SA împotriva deciziei comerciale nr.198/A/31 octombrie 2007

pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Teleorman, a schimbat în tot

sentința atacată în sensul admiterii cererii de validare a ofertei reale urmată

de consemnațiune constatând că au fost îndeplinite cumulativ cerințele

prevăzute de art. 1115 C. civ. și anume că oferta de plată a fost făcută

creditorului, de către o persoană capabilă de a plăti și pentru toată suma

exigibilă, printr-un executor judecătoresc competent, prin împlinirea

termenului stipulat în favoarea creditorului.

Nu subzistă nici

criticile în legătură cu excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului, care și-a găsit o justă soluționare prin respingerea ca

nefondată.

Este unanim admis că

o condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea

procesuală,

legitimatio ad causam

, care presupune existența unei

identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al

dreptului în raportul juridic dedus judecății – calitatea procesuală activă și

pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel

obligat în același raport juridic - calitate procesuală pasivă.

Este adevărat că la

data de 20 noiembrie 1998 contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de

cumpărare, având nr. 1432 a fost încheiat între SC E.I. SA, devenită ulterior

SC C.V.X. SA în calitatea de utilizator și SC C. SA devenită ulterior SC R. SA,

în calitatea de locator.

Pentru stabilirea

unei corecte situații de fapt și drept, vizând excepția lipsei calității

procesuale active, relevanță o reprezintă contractul de cesiune de drepturi

dublat de stipulație pentru altul, din data de 14 februarie 2005, prin care SC C.V.X.

SA, societate în lichidare judiciară, în calitatea de cedent stipulant și SC E.

SA în calitatea de cesionar promitent au procedat la transmiterea drepturilor

și asumarea obligațiilor din contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de

cumpărare nr. 1432 din 20 noiembrie 1998.

Legalitatea acestei

operațiuni prin care reclamanta SC E. SA a dobândit irevocabil toate drepturile

de care beneficia vechiul utilizator rezultă și din conținutul sentinței

comerciale nr. 2364 din 22 mai 2008 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială.

Respingerea excepției

prescripției dreptului la acțiune invocată constant de pârâtă pe tot parcursul

soluționării prezentului litigiu de natură comercială și-a găsit o justă

rezolvare prin respingerea ei ca nefondată, avându-se în vedere atât clauzele

contractului nr. 1432 din 20 noiembrie 1998 de leasing imobiliar cu clauză

fermă de cumpărare cât și derularea efectivă în timp a contractului.

Voința părților liber

exprimată, așa cum se regăsește în clauzele contractuale expuse anterior, a

fost ca la expirarea contractului de leasing utilizatorul să cumpere imobilul,

acest contract transformându-se prin novație în contract de vânzare-cumpărare.

Greșit a susținut

reclamanta că a operat prescripția dreptului reclamantei de a cere constatare

vânzării-cumpărării a imobilului, raportându-se la faptul că utilizarea

imobilului a încetat la data de 20 noiembrie 2003, când s-au împlinit 5 ani de

utilizare a bunului.

În realitate, așa cum

amplu documentat și bine argumentat a motivat instanța de apel, contractul a

continuat să fie în vigoare și după anul 2003, cu atât mai mult cu cât cererea

formulată de reclamanta SC R. SA împotriva pârâtelor SC C.V.X. SA (fostă SC E.I.

SA) și SC E. SA având ca obiect constatarea rezilierii contractului de leasing

nr. 1432 din 20 noiembrie 1998 a fost respinsă prin sentința comercială nr. 6942

din 21 mai 2007 de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, ca

neîntemeiată.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL împotriva deciziei

comerciale nr. 96 din 1 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC R. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 98/2011

din 1 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 20 octombrie 2011.