ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3223/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 601 din 5 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, au fost respinse ca nefondate excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei SC E. SA București și a prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâta SC R. SA, sucursala Alexandria. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA împotriva pârâtei SC R. SA, sucursala Alexandria, în sensul că a constatat că între pârâtă în calitatea de vânzător și reclamantă în calitatea de cumpărător a intervenit vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Alexandria (magazinul J.) compusă din construcție în suprafață de 1.695 mp și terenul aferent de 380,89 mp.

A mai fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta SC R. SA, sucursala Alexandria. În final a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5071 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă a fost găsită nefondată reținându-se în principal că efectele contractului de leasing imobiliar nr. 1432 din 20 noiembrie 1998 nu au încetat, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 nu s-a împlinit. Termenul utilizării bunului în sistem de leasing a fost de 5 ani, începând cu data de 20 noiembrie 1996, iar din interpretarea dispozițiilor art. 4 lit. j) și art. 7 alin. (3) din contract rezultă că vânzarea-cumpărarea bunului urma să se facă la expirarea contractului de leasing.

Greșit a susținut pârâta că acest contract de leasing și-a încetat efectele la data împlinirii termenului de 5 ani. A fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale active invocată tot de pârâta SC R. SA, sucursala Alexandria, cu motivarea că reclamanta a dobândit drepturile utilizatorului SC C.V. SA (fostă SC E.I. SA) din contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare nr. 1432 din 20 noiembrie 1996, fiind dobândit și dreptul corelativ de a cumpăra imobilul.

Deși reclamanta nu a fost parte în contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare, prin contractul de cesiune de drepturi dublat de stipulația pentru altul nr. 265 din 14 februarie 2005 ea a dobândit toate drepturile patrimoniale și nepatrimoniale născute din contractul de leasing nr. 1432 din 20 noiembrie 1998. După amânarea pronunțării, la data de 25 iunie 2010, pârâta a depus concluzii scrise, invocând în plus excepția de inadmisibilitate a acțiunii, excepție ce nu a putut face obiectul analizei instanței, atâta timp cât a fost invocată numai după amânarea pronunțării, nu și pe parcursul judecății, pentru a fi pusă în discuția contradictorie a părților. Pe fondul cauzei s-a apreciat că din interpretarea clauzelor contractuale a reieșit că intenția comună a părților a fost aceea ca, la expirarea contractului de leasing, locatorul să vândă, respectiv utilizatorul să cumpere imobilul ce face obiectul contractului de leasing.

Mai mult, în vederea pronunțării unei hotărâri care să suplinească consimțământul pârâtului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, a fost îndeplinită și condiția dovezii refuzului pârâtei de a perfecta actul, așa cum rezultă din notificările nr. 35 din 15 februarie 2005 și nr. 26 din 31 martie 2008. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 98 din 1 martie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC R. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 601 din 5 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, fiind preluate în esență argumentele primei instanțe. Împotriva deciziei comerciale nr. 98 din 1 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC R. SRL București care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanța de apel greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii, în realitate instanța neputând să suplinească voința părților în lipsa unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare. Contractul de leasing imobiliar în discuție cuprinde o promisiune unilaterală de cumpărare, asumată de reclamantă, dar nu și o promisiune de vânzare din partea recurentei. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este evidentă, intimatei reclamante SC E. SA lipsindu-i această calitate, în cauză având relevanță dispozițiile art. 27 din O.U.G.

nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale. SC E. SA este o persoană juridică distinctă de SC E.I. SA și nu poate beneficia de dispozițiile mai favorabile ale O.U.G. nr. 88/1997 referitoare la persoanele care pot încheia contracte de leasing imobiliar având ca obiect active din patrimoniul unor societăți de stat. Respingerea ca nefondată a excepției prescripției dreptului la acțiune se înscrie la rândul ei pe coordonatele nelegalității deoarece reclamanta a avut un termen de 3 ani de la data de 28 noiembrie 2003 pentru a formula o acțiune împotriva pârâtei, fapt nerealizat de către aceasta decât în anul 2008, depășind cu 5 ani termenul de prescripție. Contractul de leasing imobiliar a fost încheiat la data de 20 noiembrie 1998 pentru o perioadă de 5 ani iar utilizarea imobilului a încetat la data de 20 noiembrie 2003, moment la care dacă locatorul și-ar fi exprimat acordul de vânzare s-ar fi putut încheia contractul de vânzare-cumpărare între părți.

Intimata-pârâtă SC E. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de pârâtă, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente. Din conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta SC E. SA București a solicitat în contradictoriu cu SC R. SA, sucursala Alexandria, să se constate că au fost îndeplinite toate obligațiile financiare derivate din contractul de leasing imobiliar nr.1432/1998 și să se pronunțe o hotărâre care să consfințească transferul de proprietate asupra imobilului construcție situat în Alexandria parter și etajul 1 (Magazinul Junior) în suprafață de 1.685 mp, împreună cu terenul aferent de 380,89 mp, având următoarele vecinătăți: la N- magazinul V.; la S – magazin librărie; la V - str. Libertății și la E – Str. Carpați.

Între SC C. SA Alexandria în calitatea de locator și SC E.I. SA București în calitatea de utilizator a fost încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare cu nr. 1432 din 20 noiembrie 1998, operațiune realizată prin transformarea ca efect al novației, a contractului de asociere în participațiune nr. 532/1996 existent între aceleași părți. La capitolul II intitulat obiectul contractului, de comun acord părțile au stipulat că locatorul se obligă să transmită dreptul de folosință și posesie, iar utilizatorul să plătească și să preia bunul imobil, magazinul Junior, cu terenul aferent, iar la expirarea contractului de leasing utilizatorul se obligă să cumpere imobilul, transformându-se prin novație în contract de vânzare-cumpărare.

Aceleași părți au mai stabilit că termenul utilizării în sistem de leasing imobiliar este de 5 ani cu începere de la data semnării procesului verbal de predare primire a bunului. De asemenea, la expirarea contractului de leasing imobiliar, în vederea cumpărării se va ține cont de vărsămintele anterioare cu titlu de chirie în baza contractului nr. 532 din 29 aprilie 1996 și amortizările corespunzătoare. Nu poate fi primită teza inadmisibilității acțiunii, deoarece corect s-a reținut de instanțele judecătorești anterioare că sunt pe deplin întrunite condițiile pronunțării unei hotărâri care să suplinească consimțământul pârâtei care refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare imobiliar, devenind aplicabile dispozițiile art. 1077 raportat la art. 970 alin. (2) C. civ.

De remarcat că prin decizia comercială nr. 386 din 25 martie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis recursul reclamantei SC E. SA în contradictoriu cu pârâta SC R. SA împotriva deciziei comerciale nr.198/A/31 octombrie 2007 pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Teleorman, a schimbat în tot sentința atacată în sensul admiterii cererii de validare a ofertei reale urmată de consemnațiune constatând că au fost îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 1115 C. civ. și anume că oferta de plată a fost făcută creditorului, de către o persoană capabilă de a plăti și pentru toată suma exigibilă, printr-un executor judecătoresc competent, prin împlinirea termenului stipulat în favoarea creditorului.

Nu subzistă nici criticile în legătură cu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, care și-a găsit o justă soluționare prin respingerea ca nefondată. Este unanim admis că o condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală, legitimatio ad causam , care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății – calitatea procesuală activă și pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic - calitate procesuală pasivă. Este adevărat că la data de 20 noiembrie 1998 contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare, având nr. 1432 a fost încheiat între SC E.I.

SA, devenită ulterior SC C.V.X. SA în calitatea de utilizator și SC C. SA devenită ulterior SC R. SA, în calitatea de locator. Pentru stabilirea unei corecte situații de fapt și drept, vizând excepția lipsei calității procesuale active, relevanță o reprezintă contractul de cesiune de drepturi dublat de stipulație pentru altul, din data de 14 februarie 2005, prin care SC C.V.X. SA, societate în lichidare judiciară, în calitatea de cedent stipulant și SC E. SA în calitatea de cesionar promitent au procedat la transmiterea drepturilor și asumarea obligațiilor din contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare nr. 1432 din 20 noiembrie 1998. Legalitatea acestei operațiuni prin care reclamanta SC E. SA a dobândit irevocabil toate drepturile de care beneficia vechiul utilizator rezultă și din conținutul sentinței comerciale nr. 2364 din 22 mai 2008 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială.

Respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată constant de pârâtă pe tot parcursul soluționării prezentului litigiu de natură comercială și-a găsit o justă rezolvare prin respingerea ei ca nefondată, avându-se în vedere atât clauzele contractului nr. 1432 din 20 noiembrie 1998 de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare cât și derularea efectivă în timp a contractului. Voința părților liber exprimată, așa cum se regăsește în clauzele contractuale expuse anterior, a fost ca la expirarea contractului de leasing utilizatorul să cumpere imobilul, acest contract transformându-se prin novație în contract de vânzare-cumpărare. Greșit a susținut reclamanta că a operat prescripția dreptului reclamantei de a cere constatare vânzării-cumpărării a imobilului, raportându-se la faptul că utilizarea imobilului a încetat la data de 20 noiembrie 2003, când s-au împlinit 5 ani de utilizare a bunului.

În realitate, așa cum amplu documentat și bine argumentat a motivat instanța de apel, contractul a continuat să fie în vigoare și după anul 2003, cu atât mai mult cu cât cererea formulată de reclamanta SC R. SA împotriva pârâtelor SC C.V.X. SA (fostă SC E.I. SA) și SC E. SA având ca obiect constatarea rezilierii contractului de leasing nr. 1432 din 20 noiembrie 1998 a fost respinsă prin sentința comercială nr. 6942 din 21 mai 2007 de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, ca neîntemeiată. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 96 din 1 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 98/2011 din 1 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 octombrie 2011.