ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 418/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 418/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.D., în
contradictoriu cu pârâta SC A. SA BUZĂU – PAVILION TEHNIC, a formulat cerere de
chemare în judecată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să
dispună:
1 - obligarea pârâtei să comunice
data la care încetează ipoteca asupra bunurilor care fac obiectul contractului
de închiriere nr. 917 din 10 noiembrie 2004, inclusiv o copie a contractului,
urmând a se stabili un termen pentru executarea acestei obligații, cu obligarea
la plata daunelor cominatorii în cuantum de 10 lei pentru fiecare zi de
întârziere până la îndeplinirea obligației;
2 - obligarea pârâtei să
încheie contractul de vânzare-cumpărare asupra bunurilor care fac obiectul contractului
de închiriere pentru suma de 145.000.000 lei ROL, cu obligarea pârâtei la plata
de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pe zi de întârziere, calculate până
la data îndeplinirii obligațiilor asumate;
3 - instituirea în favoarea
reclamantei a unui drept de retenție asupra bunurilor ce fac obiectul
promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare până la îndeplinirea obligațiilor
precizate.
Prin sentința nr. 147 din 27
martie 2006, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea în esență că
în speță, convenția încheiată este un contract numit și nu mixt astfel cum susține
reclamanta și că acea clauză cuprinsă la cap.XII alin. (2) nu împrumută convenției
trăsături ale contractului de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, instanța
reține că nu poate impune pârâtei încheierea contractului de vânzare-cumpărare întrucât
s-ar încălca dispozițiilor art. 948 C. civ.
Mai reține totodată ca
neîntemeiată și solicitarea reclamantei referitoare la acordarea daunelor cominatorii.
Împotriva sentinței fondului,
a declarat apel reclamanta G.D., criticând sentința pentru nelegalitate și
netemeinicie, deoarece prin contractul încheiat, părțile au convenit ca în momentul
în care imobilul ce face obiectul contractului va fi liber de sarcini, să
încheie un contract de vânzare-cumpărare la prețul de 145.000.000 lei ROL.
Instanța de apel, analizând criticile
aduse sentinței fondului, a constatat că apelul este fondat, astfel încât a
admis apelul și pe cale de consecință, a schimbat în parte sentința atacată, în
sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta să încheie cu
reclamanta contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, conform clauzei înscrisă
la cap.XII alin. (2) din contractul de închiriere nr. 917 din 10 noiembrie
2004.
Cu privire la celelalte
capete de cerere formulate de reclamantă, instanța de apel a respins primul
capăt de cerere ca rămas fără obiect, iar capetele de cerere privind daunele și
dreptul de retenție, ca nefondate.
În motivarea soluției,
Curtea de Apel a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, precum și dispozițiile
art. 969 C. civ., respectiv art. 1437 C. civ.
Împotriva deciziei nr. 200
din 27 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială
și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC A. SA BUZĂU -
PAVILION TEHNIC, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esență, recurenta a
criticat în dezvoltarea motivului de recurs invocat, soluția pronunțată de
instanța de apel, sub aspectul clauzei înscrisă la cap.XII din contractul de
închiriere, precum și sub aspectul calificării naturii juridice a contractului.
Recurenta apreciază că
soluția instanței de apel este nelegală, având în vedere că acea clauză
cuprinsă la cap.XII din contract nu reprezintă un antecontract de
vânzare-cumpărare și că promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare a terenurilor
nu i se pot aplica regulile consensualismului.
Mai susține recurenta că
fără consimțământul dat în formă autentică nu se poate naște valabil o
promisiune de înstrăinare a unui imobil – teren și pe cale de consecință, nici
una din părți nu poate obliga cealaltă parte la încheierea contractului de
vânzare-cumpărare și nici la plata de daune interese.
Pentru motivele invocate,
recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul
respingerii apelului și menținerii sentinței fondului, ca fiind temeinică și
legală.
Recursul este nefondat.
Analizând criticile aduse
deciziei atacate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
Înalta Curte reține:
Recursul, potrivit
reglementării din Titlul V, Capitolul I C. proc. civ., este o cale
extraordinară de atac care poate fi promovată numai în condițiile de formă și
fond prevăzute procedural.
În acest sens, art. 304 alin.
(1) C. proc. civ., stabilește că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate
cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9 ale art. 304 C.
proc. civ.
În raport de aceste
precizări, se constată că prin recursul de față, deși recurenta a invocat motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea acestuia, reiterează
susținerile făcute în fața instanțelor de fond și apel, exprimând chestiuni de
fond legate de aprecierea probatoriului administrat în cauză.
Față de dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că susținerile recurentei se referă la greșita
stabilire a situației de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în
cauză, aspecte ce nu se pot încadra în textul de lege menționat care privește
aspecte de nelegalitate a hotărârii pronunțate.
Pe cale de consecință, urmează
ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul
declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC A. SA BUZĂU - PAVILION TEHNIC, împotriva deciziei nr. 200 din 27
septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la 150 lei
cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 26 ianuarie 2007.