ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7425/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

D.N. a acționat în judecată Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local Tg. Jiu pentru a fi

obligate să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul și

construcțiile de pe acesta, situate în Tg. Jiu.

Prin sentința civilă nr. 298 din 27

octombrie 2003 Tribunalul Gorj a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei

cu motivarea că, după apariția Legii nr. 10/2001, care instituie o procedură

specială reparatorie, acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun nu

mai poate fi promovată.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

446 din 16 martie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta D.N.

împotriva sentinței 298/2003 a Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel Craiova a reținut că Legea nr. 10/2001 este o lege specială cu

un cadru larg de aplicare vizând restituirea imobilelor preluate cu titlu și

fără titlu, adică abuziv.

Potrivit art. 47 din Legea 10/2001,

dispozițiunile legii sunt aplicabile și acțiunilor în curs de judecată anterior

intrării sale în vigoare, partea putând alege calea legii speciale, renunțând

la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

Dispozițiunile legale reglementând

numai situația acțiunilor în revendicare de drept comun formulate anterior

legii, demonstrează că după intrarea în vigoare a legii, nu mai pot fi

pronunțate decât acțiunile specifice acesteia, cu procedura instituită de lege.

În speță, reclamanta a formulat

acțiunea în revendicare la data de 19 septembrie 2001, deci după intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001 ceea ce o face inadmisibilă, deoarece acțiunea

întemeiată pe art. 480 C. proc. civ. nu se înscrie în categoria acțiunilor

specifice Legii speciale și procedurii instituită de această lege.

În motivarea recursului declarat

împotriva deciziei 496 din 16 martie 2004, D.N. arată că instanța a încălcat

exigențele art. 112 alin. (3) C. proc. civ. sancționate cu nulitatea absolută

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece minuta nu poartă mențiunea

pronunțării în ședința publică instanța a încălcat dreptul de apărare deoarece

fără a se pronunța asupra excepției de inadmisibilitate și netimbrare, a pășit

la soluționarea fondului în cauză.

Acțiunea în revendicare potrivit

dreptului comun este admisibilă și după intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001, deoarece legea nu exclude formularea unei atare acțiuni.

Introducerea unei acțiuni în

revendicare întemeiată pe dispozițiunile art. 480 și art. 481 este

imprescriptibilă și nici o lege specială, cum este Legea nr. 10/2001 nu-i poate

schimba regimul juridic, deoarece imobilul nefiind naționalizat nu a fost

preluat nici măcar în baza unui titlu nevalabil.

Recursul este nefondat.

Tribunalul Gorj prin sentința

pronunțată, menținută în apel, a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare

imobiliară formulată de reclamanta D.N. împotriva Consiliului Local Tg.Jiu și a

Primăriei Tg. Jiu, motivând că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiunile

art. 480 și art. 481 C. proc. civ. și că regimul juridic al imobilului, preluat

fără titlu în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este reglementat de

Legea nr. 10/2001, care presupune parcurgerea unei proceduri prealabile

promovării acțiunii în justiție.

Imobilul fiind preluat abuziv în

perioada de incidență a legii, regimul juridic al restituirii sub forma

măsurilor reparatorii este reglementat de dispozițiunile Legii 10/2001 și, ca

atare trebuie urmată procedura stabilită de acest act normativ, care chiar dacă

formal nu exclude formularea unei acțiuni în revendicare, nu o confirmă decât

în condițiile art. 47 din lege, ca o situație tranzitorie în privința

acțiunilor deja declarate la data apariției legii, respectiv 14 februarie 2000.

Or, reclamanta a promovat acțiunea

în revendicare după apariția Legii nr. 10/2001, nefiind în situația de a opta

între continuarea unei acțiuni promovată înaintea publicării actului normativ

menționat sau renunțarea la acțiune, ori suspendarea cauzei până la

soluționarea notificării.

Susținerile recurentei potrivit

cărora imobilul nu a fost naționalizat și deci nu a fost preluat nici măcar în

temeiul titlu nevalabil, sunt infirmate de actele dosarului, care atestă

naționalizarea imobilului și pe cale de consecință faptul că regimul juridic al

acestuia este reglementat fără echivoc de Legea nr. 10/2001.

Față de aspectele evidențiate,

reclamanta-recurentă trebuia să urmeze procedura administrativă specială

stabilită de Legea 10/2001 și să nu promoveze o acțiune în revendicare fondată

în drept pe dispozițiunile art. 480, art. 481 C. proc. civ.

Regimul juridic al imprescriptibilității

acțiunii în revendicare, care nu poate fi schimbat prin Legea nr. 10/2001, și

la care se referă reclamanta în motivarea recursului, nu are legătură cu

soluțiile pronunțate în cauză și care vizează nerespectarea cerințelor legale

referitoare la obligativitatea procedurii administrative prealabile.

O parte considerabilă din motivarea

recursului este dedicată taxei de timbru, care de fapt nu trebuia achitată și

încălcării dreptului la apărare, prin nediscutarea excepției de

inadmisibilitate și soluționarea cauzei pe fondul sau fără ca părțile să fi pus

concluzii.

Menționăm că instanțele nu numai că

nu au perceput taxele de timbru la care se referă recurenta și nici nu au

aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 din Legea 146/1997 tocmai pentru că

acțiunile vizând măsurile reparatorii sunt scutite de plata acestor taxe, dar

nici nu puteau pune în discuție excepția peremptorie de inadmisibilitate a

acțiunii deoarece părțile au absentat, pârâții solicitând judecarea în lipsă.

În aceste condiții instanța a pășit

la soluționarea cauzei pe excepția de inadmisibilitate și nu a analizat-o pe

fondul ei, așa cum eronat susține reclamanta recurentă.

Instanța nu a înfrânt dispozițiunile

art. 121 alin. (3) C. proc. civ. așa cum se afirmă în motivarea recursului,

deoarece minuta poartă mențiunea pronunțării acesteia în ședință publică.

De altfel aspectele de nelegalitate

ale hotărârilor pronunțate, legate de taxa de timbru și celelalte deficiențe de

natură procedurală, nu numai că nu o vătăma pe reclamantă, dar sunt și

neavenite, față de soluția respingerii cererii pentru inadmisibilitatea

acțiunii în revendicare.

În raport de cele arătate mai sus,

criticile formulate de D.N. în recursul declarat sunt nefondate, impunându-se

în temeiul art. 312 C. proc. civ. respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta D.N. împotriva deciziei civile nr. 496 din 16 martie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30

septembrie 2005.