ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7425/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: D.N. a acționat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local Tg. Jiu pentru a fi obligate să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul și construcțiile de pe acesta, situate în Tg. Jiu. Prin sentința civilă nr. 298 din 27 octombrie 2003 Tribunalul Gorj a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei cu motivarea că, după apariția Legii nr. 10/2001, care instituie o procedură specială reparatorie, acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun nu mai poate fi promovată. Curtea de Apel Craiova, prin decizia 446 din 16 martie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta D.N.

împotriva sentinței 298/2003 a Tribunalului Gorj. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut că Legea nr. 10/2001 este o lege specială cu un cadru larg de aplicare vizând restituirea imobilelor preluate cu titlu și fără titlu, adică abuziv. Potrivit art. 47 din Legea 10/2001, dispozițiunile legii sunt aplicabile și acțiunilor în curs de judecată anterior intrării sale în vigoare, partea putând alege calea legii speciale, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei. Dispozițiunile legale reglementând numai situația acțiunilor în revendicare de drept comun formulate anterior legii, demonstrează că după intrarea în vigoare a legii, nu mai pot fi pronunțate decât acțiunile specifice acesteia, cu procedura instituită de lege.

În speță, reclamanta a formulat acțiunea în revendicare la data de 19 septembrie 2001, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 ceea ce o face inadmisibilă, deoarece acțiunea întemeiată pe art. 480 C. proc. civ. nu se înscrie în categoria acțiunilor specifice Legii speciale și procedurii instituită de această lege. În motivarea recursului declarat împotriva deciziei 496 din 16 martie 2004, D.N. arată că instanța a încălcat exigențele art. 112 alin. (3) C. proc. civ. sancționate cu nulitatea absolută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece minuta nu poartă mențiunea pronunțării în ședința publică instanța a încălcat dreptul de apărare deoarece fără a se pronunța asupra excepției de inadmisibilitate și netimbrare, a pășit la soluționarea fondului în cauză.

Acțiunea în revendicare potrivit dreptului comun este admisibilă și după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, deoarece legea nu exclude formularea unei atare acțiuni. Introducerea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiunile art. 480 și art. 481 este imprescriptibilă și nici o lege specială, cum este Legea nr. 10/2001 nu-i poate schimba regimul juridic, deoarece imobilul nefiind naționalizat nu a fost preluat nici măcar în baza unui titlu nevalabil. Recursul este nefondat. Tribunalul Gorj prin sentința pronunțată, menținută în apel, a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanta D.N. împotriva Consiliului Local Tg.Jiu și a Primăriei Tg. Jiu, motivând că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiunile art. 480 și art. 481 C. proc.

civ. și că regimul juridic al imobilului, preluat fără titlu în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este reglementat de Legea nr. 10/2001, care presupune parcurgerea unei proceduri prealabile promovării acțiunii în justiție.

Imobilul fiind preluat abuziv în perioada de incidență a legii, regimul juridic al restituirii sub forma măsurilor reparatorii este reglementat de dispozițiunile Legii 10/2001 și, ca atare trebuie urmată procedura stabilită de acest act normativ, care chiar dacă formal nu exclude formularea unei acțiuni în revendicare, nu o confirmă decât în condițiile art. 47 din lege, ca o situație tranzitorie în privința acțiunilor deja declarate la data apariției legii, respectiv 14 februarie 2000. Or, reclamanta a promovat acțiunea în revendicare după apariția Legii nr. 10/2001, nefiind în situația de a opta între continuarea unei acțiuni promovată înaintea publicării actului normativ menționat sau renunțarea la acțiune, ori suspendarea cauzei până la soluționarea notificării.

Susținerile recurentei potrivit cărora imobilul nu a fost naționalizat și deci nu a fost preluat nici măcar în temeiul titlu nevalabil, sunt infirmate de actele dosarului, care atestă naționalizarea imobilului și pe cale de consecință faptul că regimul juridic al acestuia este reglementat fără echivoc de Legea nr. 10/2001. Față de aspectele evidențiate, reclamanta-recurentă trebuia să urmeze procedura administrativă specială stabilită de Legea 10/2001 și să nu promoveze o acțiune în revendicare fondată în drept pe dispozițiunile art. 480, art. 481 C. proc. civ. Regimul juridic al imprescriptibilității acțiunii în revendicare, care nu poate fi schimbat prin Legea nr. 10/2001, și la care se referă reclamanta în motivarea recursului, nu are legătură cu soluțiile pronunțate în cauză și care vizează nerespectarea cerințelor legale referitoare la obligativitatea procedurii administrative prealabile.

O parte considerabilă din motivarea recursului este dedicată taxei de timbru, care de fapt nu trebuia achitată și încălcării dreptului la apărare, prin nediscutarea excepției de inadmisibilitate și soluționarea cauzei pe fondul sau fără ca părțile să fi pus concluzii. Menționăm că instanțele nu numai că nu au perceput taxele de timbru la care se referă recurenta și nici nu au aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 din Legea 146/1997 tocmai pentru că acțiunile vizând măsurile reparatorii sunt scutite de plata acestor taxe, dar nici nu puteau pune în discuție excepția peremptorie de inadmisibilitate a acțiunii deoarece părțile au absentat, pârâții solicitând judecarea în lipsă. În aceste condiții instanța a pășit la soluționarea cauzei pe excepția de inadmisibilitate și nu a analizat-o pe fondul ei, așa cum eronat susține reclamanta recurentă.

Instanța nu a înfrânt dispozițiunile art. 121 alin. (3) C. proc. civ. așa cum se afirmă în motivarea recursului, deoarece minuta poartă mențiunea pronunțării acesteia în ședință publică. De altfel aspectele de nelegalitate ale hotărârilor pronunțate, legate de taxa de timbru și celelalte deficiențe de natură procedurală, nu numai că nu o vătăma pe reclamantă, dar sunt și neavenite, față de soluția respingerii cererii pentru inadmisibilitatea acțiunii în revendicare. În raport de cele arătate mai sus, criticile formulate de D.N. în recursul declarat sunt nefondate, impunându-se în temeiul art. 312 C. proc. civ. respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.N. împotriva deciziei civile nr. 496 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.