ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2483/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC D.C. SRL a formulat contestație

la executare și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie anulate

formele de executare inițiate de A.V.A.S. împotriva sa, în baza Ordinului nr. 580/2005,

prin care creditoarea a dispus blocarea tuturor conturilor pe care societatea

le avea deschise la B.C.R., sucursala Moinești, B.R.D., sucursala Moinești, D.T.

a municipiului Moinești, până la concurența sumei de 136.881.969 lei. Prin

aceeași cerere, reclamanta a solicitat suspendarea executării silite dispuse în

baza Ordinului emis de A.V.A.S. care potrivit reclamantei a pretins că deține

împotriva societății o creanță în sumă de 136.881.969 lei, pe care a preluat-o

de la C.A.S. Bacău.

Soluționând cererea, Curtea de Apel

București, secția comercială, prin sentința nr. 37 din 8 martie 2006, a admis

în parte contestația la executare și a anulat formele de executare efectuate de

creditoarea A.V.A.S. București, împotriva debitoarei contestatoare, până la

concurența sumei de 33.743.492 lei rămasă de achitat. Prin aceeași sentință s-a

respins cererea pentru cheltuieli de judecată.

Pentru a se determina cuantumul real

al sumei care poate să facă obiectul executării, Curtea de Apel București a

dispus completarea probelor prezentate de părțile în proces cu o expertiză

contabilă prin care s-a stabilit că debitul real este în sumă de 21.255.876

lei, sumă la care instanța a mai adăugat 12.487.616 lei achitată cu O.P. nr. 80/2003

de către debitoare, dar în alt cont, plată care nu a dus la stingerea

obligațiilor sale proprii. Față de aceste constatări, prima instanță a stabilit

că debitoarea mai are de plată suma de 33.743.492 lei, și în consecință a

dispus anularea formelor de executare până la concurența acestei sume. Cu

privire la cheltuielile de judecată Curtea a stabilit că nu poate fi reținută

culpa procesuală a pârâtei întrucât litigiul s-a declanșat ca urmare a faptului

că debitoarea nu a contestat înștiințarea de plată nr. 4550 din 5 februarie

2004, iar plata făcută cu O.P. nr. 80 nu a putut fi operată în contul său

pentru stingerea unei părți din debit datorită indicării greșite a contului.

Împotriva sentinței nr. 37 din 8

martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, a

declarat recurs, reclamanta SC D. SRL (fostă D.C. SRL) Ardeoani. Fără să invoce

motivele de nelegalitate și netemeinicie a sentinței recurate, debitoarea a

susținut că suma pretinsă de A.V.A.S. nu a fost justificată printr-un document

prin care să se individualizeze și să se constate pretinsele creanțe bugetare,

că expertiza întocmită în cauză nu poate sta la baza executării unor creanțe

bugetare pentru care există o altă modalitate de constatare. Recurenta a

criticat și faptul că nu s-a luat în considerare plata făcută cu O.P. nr. 80/2003

cu toate că această plată era înregistrată contabil ca fiind făcută pentru

stingerea obligațiilor față de C.A.S. În dovedirea transferului sumei achitată

cu O.P. nr. 80/2003, recurenta contestatoare a depus adresa nr. 6014 din 4

aprilie 2006 prin care C.A.S. Bacău confirmă transferarea plății efectuată de SC

D. SRL în contul acesteia, așa cum ar fi fost corect să se procedeze, potrivit

susținerii recurentei, încă de la emiterea acelui ordin de plată.

Pentru motivele expuse, recurenta a

solicitat admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare

pentru întreaga sumă de 136.881.969 ROL.

Intimata prin întâmpinare, a

solicitat respingerea recursului precizând că a preluat creanțele bugetare

restante, existente în evidențele contabile ale C.N.A.S., la data de 30 iunie

2003, în vederea recuperării acestora conform O.U.G. nr. 51/1998, potrivit

înștiințării de plată emisă de C.A.S. Brăila, înscris care nu face decât să

ateste existența creanței devenită certă, lichidă și exigibilă.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

În speță, recursul a fost îndreptat

împotriva unei sentințe pronunțată într-o procedură specială instituită de O.U.G.

nr. 51/1998, care se completează cu dispozițiile C. proc. civ. Din redactarea

dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ., rezultă că regulile privind

condițiile legale pentru declanșarea recursului nu cuprind dispoziții

derogatorii care să-i permită părții care exercită această cale de atac să nu

indice motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor.

Faptul că în procedura amintită a

fost suprimată calea de atac a apelului, nu transformă recursul în cale de atac

ordinară. În sensul acestei concluzii sunt de observat dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., prin care se stabilește că în acest caz, când hotărârea nu poate

fi atacată cu apel, „recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute

de art. 304..”.

În raport de considerațiile

precedente se constată că recurenta nu a respectat cerințele obligatorii pentru

exercitarea acestei căi de atac, în sensul că și-a exprimat doar nemulțumirea

în legătură cu soluția primei instanțe fără să încadreze în drept criticile în

legătură cu nelegalitatea sentinței care să impună apoi examinarea

netemeiniciei. Concluzia se bazează și pe faptul că prin suprimarea unei căi de

atac devolutive (apelul), legiuitorul nu a urmărit să confere recursului o

devoluțiune asemănătoare apelului, ci o examinare peste motivele de casare

prevăzute de art. 304, sub toate aspectele.

Cu aceste precizări, Curtea va lua

în examinare motivul ce vizează nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 95/2003,

motiv care se dovedește nefondat întrucât din actele dosarului rezultă că

debitoarei i-a fost comunicată înștiințarea de plată nr. 4550 din 5 februarie

2004 de către C.A.S. a Județului Bacău. Titlul constatator al creanței restante

constituie potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, titlu executoriu

pentru creanțele bugetare preluate de A.V.A.S. Rezultă că potrivit art. 1 din

aceeași ordonanță, creditoarea deține titluri de creanță așa încât critica

privind încălcarea O.U.G. nr. 95/2003 este nefondată.

La dosarul de fond a fost depusă și

notificarea C.A.S. prin care i s-a adus la cunoștință recurentei debitoare că

au fost transferate către A.V.A.S., creanțele aparținând societății, care reprezintă

obligații de plată restante până la 31 decembrie 2003, consolidate.

Este adevărat, astfel cum susține

recurenta, că după punctajul efectuat între C.J.A.S. Bacău și societatea

recurentă, s-a stabilit că urmare unor plăți care nu au fost luate în considerare,

creanța existentă la 30 iunie 2003, cu accesoriile calculate la 31 decembrie

2003 este de 29.750.729 lei. În aceste condiții în care au existat diferențe

între titlul executor și suma reală de plată instanța de fond, în mod corect a

dispus, efectuarea expertizei contabile. Potrivit concluziilor expertizei

datoriile către fondul A.S.S. pe care le-a înregistrat contestatoarea sunt în

sumă de 21.255.876 ROL conform anexelor la raport. Așadar, afirmația că nu este

datorată nici o sumă și că formele de executare trebuie anulate în totalitate

nu are suport în probele dosarului așa încât nu sunt motive întemeiate pentru

înlăturarea acestei sume. Totuși, instanța de fond, peste suma determinată de

expertiză a considerat că formele de executare urmează să fie anulate până la

concurența sumei de 33.743.492 lei pe motivul că plata făcută cu O.P. nr. 80/2003

nu constituie o plată valabilă datorită indicării greșite a datelor

plătitorului.

În recurs, s-a depus însă adresa nr.

6014/2006 a C.A.S.J. Bacău din care rezultă că suma achitată cu O.P. mai sus

menționat a fost transferată în contul plăților făcute de SC D. SRL.

În aceste condiții, față de

înscrisul prezentat în recurs, anularea formelor de executare se justifică

numai până la concurența sumei de 21.255.876 lei, sumă care de altfel rezultă

din raportul de expertiză.

Așa fiind, potrivit art. 312 C.

proc. civ., raportat la art. 304

1

C. proc. civ., recursul se va

admite iar, sentința va fi modificată în sensul dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC D. SRL Ardeoani împotriva sentinței comerciale nr. 37 din 8

martie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică

sentința, în sensul că anulează formele de executare efectuate de A.V.A.S.

București împotriva debitoarei reclamante până la concurența sumei de

21.255.876 lei.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Ia act că nu se solicită cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iulie 2006.