ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4778/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 472 din 9 octombrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 209/2002 a respins, ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a admis acțiunea reclamanților H.M., ș.a., formulată în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și SC A.A. SA, prin lichidator judiciar SC S.B.C. SRL și, drept consecință, a obligat pe pârâți să restituie reclamanților în natură terenurile în suprafață de 46.417 mp înscrise în C.F. Sânvăsii nr. ord. A+4, nr. top 176, casă și curte în suprafață de 9.326 mp și C.F.

Sânvăsii nr. ord. A+4, nr. top 175/1, 175/2, 175/3, grădina în suprafață de 37.091 mp. Pentru a pronunța hotărârea menționată prima instanța a reținut următoarele: Primarul comunei Gălești, prin dispoziția nr. 65/2001, a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 cu motivarea că unitatea deținătoare este SC A. SA Acățări. La rândul ei, societatea a comunicat reclamanților că nu are în proprietate terenuri, societatea fiind în lichidare judiciară. În atare situație sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul finanțelor.

Drept urmare excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român este neîntemeiată. Pe fondul pricinii s-a reținut că autoarea reclamanților, K.N.M. a avut în proprietate imobilele solicitate a fi restituite în proprietate, imobile trecute în proprietatea statului în 1945 și folosite de SC A. SA Acățări, succesoarea I.A.S. Acățări. Societatea, prin lichidatorii judiciari, a restituit în natură clădirile existente pe terenul în litigiu, arătând că terenurile nu au fost în proprietatea sa. Mai arată instanța că potrivit adresei nr. 788 din 4 iunie 2002 a Primăriei comunei Gălești, terenurile în litigiu nu fac obiectul Legii nr. 18/1991 republicată, ori a Legii nr. 1/2000. Curtea de Apel Târgu-Mureș, investită cu soluționarea apelului declarat de D.G.F.P.

în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței arătate, prin decizia nr. 256/A din 1 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1238/2002/C, a respins calea de atac, ca nefondată, pentru considerentele ce succed. Raportat la prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 Statul Român are calitatea procesuală pasivă în cauză, față de împrejurarea că reclamanții au parcurs procedura administrativă prealabilă, din care a rezultat că terenul nu se află în patrimoniul societății comerciale ori a primăriei. Împotriva deciziei a declarat recurs D.G.F.P. Mureș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs, decizia este criticată pentru motivele ce succed. Deși instanța de control reține corect că unitatea deținătoare este societate comercială, obligă recurenta la restituire, cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor. Se invocă, în susținerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, și dispozițiile art. 10, art. 21 alin. (1), art. 67 alin. (1) și art. 69 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația locală în conformitate cu care primarul acționează și ca reprezentant al statului în comuna în care a fost ales. Pe de altă parte, Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, nu poate fi obligat la restituire în natură, ci doar la măsuri reparatorii prin echivalent, conform capitolelor 4 și 5 din Legea nr. 10/2001.

Intimații, prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea recursului. Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate în toate etapele procesuale, a reținut următoarele: Reclamanții, în calitate de succesori ai proprietarei tabulare a imobilelor în litigiu, preluate de stat în baza Decretului nr. 92/1959 și a legii privind reforma agrară, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, au notificat Primăria comunei Gălești. Prin dispoziția nr. 66 din 26 septembrie 2001 primarul comunei Gălești a respins cererea de restituire în natură a imobilelor cu motivarea că unitatea deținătoare este SC A. SA Acățări, ferma Sânvăsii.

Reclamanții au solicitat imobilele și de la societatea indicată a fi unitate deținătoare, care a comunicat că terenurile nu au fost în proprietatea sa și că se află în procedura lichidării judiciare. Prin sentința civilă nr. 3130 din 4 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr. 1529/2001 s-a dispus dizolvarea societății comerciale, închiderea procedurii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 64/1991, ca urmare a constatării falimentului, și radierea SC A. SA Acățări din evidențele Oficiului registrului comerțului Mureș. Drept urmare, a încetat capacitatea de exercițiu a unității deținătoare. Primăria comunei Gălești a comunicat instanței că terenurile în litigiu nu fac obiectul legilor fondului funciar.

În atare situație au devenit aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în temeiul cărora, după ce în prealabil a fost notificată primăria, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată. În cauza de față, unitatea deținătoare a fost identificată, dar urmare a falimentului, și-a încetat activitatea prin dizolvare. Cum primăria nu a identificat o altă unitate deținătoare, calitate pe care și ea, la rândul ei și-a declinat-o, corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 din lege. Aliniatul (3) al art. 26 din legea de reparație dă posibilitatea persoanei îndreptățite să solicite de la stat „restituirea în natură” a bunului.

Față de conținutul textului de lege arătat, susținerea recurentei, în sensul că statul poate fi obligat doar la măsuri reparatorii prin echivalent, este vădit în contradicție cu prevederea legală. Trimiterile făcute de recurent la dispozițiile legii administrației locale sunt inaplicabile în cauza de față, câtă vreme legea specială de reparație determină procedura administrativă de urmat, în cadrul căreia și statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, are calitatea de persoană juridică deținătoare în condițiile expres prevăzute de lege. Înalta Curte, constatând că dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Mureș în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 256/A din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2006.