ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4778/2006

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Tribunalul Mureș, prin sentința

civilă nr. 472 din 9 octombrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 209/2002 a

respins, ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a admis acțiunea reclamanților H.M.,

ș.a., formulată în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice și SC A.A. SA, prin lichidator judiciar SC S.B.C. SRL și,

drept consecință, a obligat pe pârâți să restituie reclamanților în natură

terenurile în suprafață de 46.417 mp înscrise în C.F. Sânvăsii nr. ord. A+4,

nr. top 176, casă și curte în suprafață de 9.326 mp și C.F. Sânvăsii nr. ord.

A+4, nr. top 175/1, 175/2, 175/3, grădina în suprafață de 37.091 mp.

Pentru a pronunța hotărârea

menționată prima instanța a reținut următoarele:

Primarul comunei Gălești, prin

dispoziția nr. 65/2001, a respins notificarea formulată în baza Legii nr.

10/2001 cu motivarea că unitatea deținătoare este SC A. SA Acățări.

La rândul ei, societatea a comunicat

reclamanților că nu are în proprietate terenuri, societatea fiind în lichidare

judiciară.

În atare situație sunt aplicabile

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care în

situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana

îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul finanțelor. Drept

urmare excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român este

neîntemeiată.

Pe fondul pricinii s-a reținut că

autoarea reclamanților, K.N.M. a avut în proprietate imobilele solicitate a fi

restituite în proprietate, imobile trecute în proprietatea statului în 1945 și

folosite de SC A. SA Acățări, succesoarea I.A.S. Acățări.

Societatea, prin lichidatorii

judiciari, a restituit în natură clădirile existente pe terenul în litigiu,

arătând că terenurile nu au fost în proprietatea sa.

Mai arată instanța că potrivit

adresei nr. 788 din 4 iunie 2002 a Primăriei comunei Gălești, terenurile în

litigiu nu fac obiectul Legii nr. 18/1991 republicată, ori a Legii nr. 1/2000.

Curtea de Apel Târgu-Mureș,

investită cu soluționarea apelului declarat de D.G.F.P. în nume propriu și în

numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței arătate, prin

decizia nr. 256/A din 1 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1238/2002/C, a

respins calea de atac, ca nefondată, pentru considerentele ce succed.

Raportat la prevederile art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 Statul Român are calitatea procesuală pasivă în

cauză, față de împrejurarea că reclamanții au parcurs procedura administrativă

prealabilă, din care a rezultat că terenul nu se află în patrimoniul societății

comerciale ori a primăriei.

Împotriva deciziei a declarat recurs

D.G.F.P. Mureș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice,

întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor de

recurs, decizia este criticată pentru motivele ce succed.

Deși instanța de control reține

corect că unitatea deținătoare este societate comercială, obligă recurenta la

restituire, cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001, potrivit

cu care restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor.

Se invocă, în susținerea excepției

lipsei calității sale procesuale pasive, și dispozițiile art. 10, art. 21 alin.

(1), art. 67 alin. (1) și art. 69 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind

administrația locală în conformitate cu care primarul acționează și ca

reprezentant al statului în comuna în care a fost ales.

Pe de altă parte, Statul Român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, nu poate fi obligat la restituire

în natură, ci doar la măsuri reparatorii prin echivalent, conform capitolelor 4

și 5 din Legea nr. 10/2001.

Intimații, prin întâmpinarea

formulată, au solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând hotărârea

recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate

în toate etapele procesuale, a reținut următoarele:

Reclamanții, în calitate de

succesori ai proprietarei tabulare a imobilelor în litigiu, preluate de stat în

baza Decretului nr. 92/1959 și a legii privind reforma agrară, în temeiul

dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, au notificat Primăria

comunei Gălești.

Prin dispoziția nr. 66 din 26

septembrie 2001 primarul comunei Gălești a respins cererea de restituire în

natură a imobilelor cu motivarea că unitatea deținătoare este SC A. SA Acățări,

ferma Sânvăsii.

Reclamanții au solicitat imobilele

și de la societatea indicată a fi unitate deținătoare, care a comunicat că

terenurile nu au fost în proprietatea sa și că se află în procedura lichidării

judiciare.

Prin sentința civilă nr. 3130 din 4

decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr. 1529/2001 s-a dispus

dizolvarea societății comerciale, închiderea procedurii întemeiate pe

dispozițiile Legii nr. 64/1991, ca urmare a constatării falimentului, și

radierea SC A. SA Acățări din evidențele Oficiului registrului comerțului

Mureș.

Drept urmare, a încetat capacitatea

de exercițiu a unității deținătoare.

Primăria comunei Gălești a comunicat

instanței că terenurile în litigiu nu fac obiectul legilor fondului funciar.

În atare situație au devenit

aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în temeiul

cărora, după ce în prealabil a fost notificată primăria, persoana îndreptățită

poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice în situația

în care unitatea deținătoare nu a fost identificată.

În cauza de față, unitatea

deținătoare a fost identificată, dar urmare a falimentului, și-a încetat activitatea

prin dizolvare.

Cum primăria nu a identificat o altă

unitate deținătoare, calitate pe care și ea, la rândul ei și-a declinat-o,

corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 din lege.

Aliniatul (3) al art. 26 din legea

de reparație dă posibilitatea persoanei îndreptățite să solicite de la stat

„restituirea în natură” a bunului.

Față de conținutul textului de lege

arătat, susținerea recurentei, în sensul că statul poate fi obligat doar la

măsuri reparatorii prin echivalent, este vădit în contradicție cu prevederea

legală.

Trimiterile făcute de recurent la

dispozițiile legii administrației locale sunt inaplicabile în cauza de față,

câtă vreme legea specială de reparație determină procedura administrativă de

urmat, în cadrul căreia și statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, are

calitatea de persoană juridică deținătoare în condițiile expres prevăzute de

lege.

Înalta Curte, constatând că

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta D.G.F.P. Mureș în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor

Publice împotriva deciziei nr. 256/A din 1 iunie 2005 a Curții de Apel

Târgu-Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2006.