ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4777/2006

Deliberând asupra prezentului recurs în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, la 27 decembrie 2001, reclamanții H.M., ș.a., toți reprezentați prin avocat M.Z. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru obligarea acestuia în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, să le restituie terenul înscris în C.F. Sânvășii nr. top 159, grădină de 2018 mp și nr. top 160, casă și curte de 1584 mp în cote de 15/45 către M.I., de 5/45 către H.M., M.I.L., M.V. și de câte 3/45 către J.A., J.G., A.J., P.S., V.M.K.. Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 474 din 9 octombrie 2002 a respins ca nefondată excepția privind lipsa calității procesuale pasive formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a admis acțiunea împotriva acestui pârât și a pârâtei SC A.A.

SA prin lichidator judiciar SC S.B.L.C. SRL, introdusă în cauză la 30 aprilie 2002 la cererea reclamanților. Ca urmare, au fost obligați pârâții să restituie reclamanților în natură terenurile înscrise în C.F. Sânvășii nr. top 159 (2018 mp) și nr. top 160 (1584 mp). În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanții sunt moștenitorii legali ai defunctei M.A.A.A. născută U. și decedată la 4 august 1975 care a avut în proprietate suprafețele de teren din C.F. Sânvășii (f. 581 de 2018 mp (grădină) și 1584 mp (casă și curte). Această proprietate a fost trecută în proprietatea statului după 1945 odată cu instaurarea regimului comunist și dată în folosința societății intrată în faliment și care nu s-a opus la restituirea terenurilor în natură, acestea fiind libere.

S-a mai reținut că terenurile revendicate nu au făcut obiectul Legii nr. 1/2000 și nici Legii nr. 18/1991. Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia 257/A din 1 iunie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat, împotriva sentinței Tribunalului, de pârâta D.G.F.P. Mureș în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice. În motivarea acestei soluții Curtea a reținut că instanța de fond a făcut o exactă apreciere și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, stabilind că societatea care a avut în folosință (nu în proprietate) terenurile, se află în procedură de lichidare judiciară și nu a avut în patrimoniul său proprietatea asupra terenurilor revendicare. De altfel s-a reținut că pe parcursul judecării apelului s-a dispus dizolvarea acestei societăți și radierea ei din Registrul Comerțului la O.R.C.

Mureș, nemaiavând în patrimoniu bunuri care să fie supuse procedurii de lichidare. S-a mai constatat că în raport de faptul că sentința a fost atacată numai de pârâtul apelant Ministerul Finanțelor Publice, o altă soluție cu privire la restituirea în natură ar fi condus la înrăutățirea situației acestui pârât în propria sa cale de atac lucru nepermis de dispozițiile procedurale prevăzute de art. 296 C. proc. civ., în cauză neregăsindu-se condițiile prevăzute de art. 293 și art. 293 1 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs pârâta D.G.F.P. în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice. Au fost invocate în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. În fapt în esență s-a criticat soluția instanței de apel pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât. În acest sens s-a arătat că s-au interpretat greșit dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 arătându-se că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice poate fi chemat în judecată numai când nu se cunoaște deținătorul. Or, în cauză se cunoaște deținătorul și figurează chiar în proces ca pârât. S-au mai nesocotit, în opinia recurentei și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 care prevede restituirea în natură prin dispoziție motivată de către primari care au atribuții de a reprezenta și de a sta în justiție în virtutea art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației locale.

S-a mai invocat că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat decât la despăgubiri în echivalent și nu la restituirea în natură. Recursul este nefondat și se va respinge pentru considerentele ce urmează. Instanțele au reținut o corectă situație de fapt și au pronunțat o soluție legală în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001. S-a reținut în mod corect că reclamanții au notificat inițial Primăria comunei Gălești care, prin dispoziție motivată le-a respins cererea, față de împrejurarea că terenurile erau deținute de SC A. SA Acățari. Reclamanții au urmat procedura prevăzută de lege și au solicitat terenurile de la această societate care le avea în detenție și care nu a negat pretențiile reclamanților ci a invocat, ca imposibilitate de rezolvare, starea de lichidare judiciară în care se află.

Și următorul pas făcut de reclamanți conform art. 26 alin. (3) din lege a fost corect și legal ei s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor Publice în reprezentarea Statului, câtă vreme nu se cunoaște persoana juridică deținătoare. Instanțele au asimilat corect acestei prevederi legale și situația specială și neprevăzută de lege a procedurii de lichidare în care s-ar afla societatea deținătoare. În cauză s-a dovedit că imobilul pretins nu se află evidențiat în patrimoniul societății comerciale intrată în procedurile de lichidare judiciară. Ca urmare în mod corect a fost respinsă excepția invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea Statului Român și s-a făcut o corectă aplicare dispozițiilor art. 296 C. proc.

civ. Constatând că în cauză nu se întrunesc condițiile prevăzute de pct. 9 și 10 al. art. 304 C. proc. civ., care să permită casarea hotărârii atacate, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Mureș în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 257/A din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2006.