ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3023/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 decembrie 2001 pe rolul Tribunalului Mureș reclamanții H.M., M.I.L., M.V., J.A., J.G., A.J., P.S., V.M.K., M.I. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să se dispună restituirea în natură a terenurilor înscrise în CF Sânvasii casă și curte de 6.475 m.p., grădină de 7.260 m.p. și teren de 32.637 m.p. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilele solicitate au aparținut defunctului M.L.V., fiind trecute în proprietatea statului prin Decretul nr. 206/1958. Prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv acte de stare civilă și certificate de moștenitori, reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori de pe urma fostului proprietar.

După un prim ciclu procesual, prin decizia nr. 6738 din 17 octombrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei nr. 13/A din 27 ianuarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat, în principal, restituirea în natură a terenurilor revendicate, respectiv terenurile rămase libere pe care nu există edificii construite și a părților din teren pe care s-au ridicat construcții ușoare și demontabile, cu respectarea documentațiilor de urbanism legal aprobate, în temeiul Legii nr. 10/2001, iar în subsidiar, numai pentru parcelele de teren pe care nu sunt edificate construcții și care nu pot fi restituite în natură reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri în echivalent. Instanțele de fond nu au fost preocupate de stabilirea suprafețelor de teren libere care ar fi putut fi restituite în natură, cu aplicarea astfel, a principalei modalități de reparație pe care o reglementează Legea nr. 10/2001.

Instanța de recurs a constat și că există inadvertențe referitoare la suprafața de teren care poate face obiectul Legii nr. 10/2001, având în vedere că raportul de expertiza a identificat două loturi (nr. top A și B), iar în considerentele hotărârii se face referire și la nr. C. La stabilirea situației de fapt nu s-a avut în vedere determinarea întinderii exacte a dreptului de proprietate, ținându-se seama de ceea ce a constituit obiect al reconstituirii conform Legii nr. 18/1991, de suprafețele indicate în cererea de chemare în judecată (32.637 m.p., respectiv 46.372 m.p.) și apoi, cea stabilită prin raportul de expertiză.

Nu s-a stabilit nici dacă modalitatea de preluare a imobilului (cu titlu de confiscare în temeiul deciziei penale nr. 206/1958 a Colegiului Militar Cluj) este una abuzivă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, respectiv, dacă a avut loc o condamnare „pentru o infracțiune de natură politică, prevăzută de legislația penală, săvârșită ca o manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist". În rejudecare, prin decizia nr. 87 A din 02 iunie 2010 Curtea de Apel Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva sentinței civile nr. 1266 din 29 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Mureș, a schimbat sentința, în sensul că a dispus acordarea în favoarea reclamanților de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 3.972 m.p., teren înscris în CF Sânvăsii nr. top.

A, B, C și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În motivare, Curtea de Apel a arătat că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, față de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care reglementează situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice. Curtea de Apel a mai reținut și că imobilele solicitate de reclamanți au format proprietatea defunctului M.L. (L.), conform mențiunilor din cartea funciară și au fost preluat de Statul Român în baza Deciziei nr. 206/1958 a Tribunalului Suprem Colegiul Militar Cluj, conform mențiunii de sub B 23. Prin sentința nr. 719 din 30 mai 1958 a Tribunalului Militar al Raionului 3 al Municipiului Cluj antecesorul intimaților, defunctul M.L.

a fost condamnat la 10 ani de temniță grea și confiscarea totală a averii personale pentru infracțiunea de nedenunțare a crimei de uneltire împotriva securității interne și externe a Republicii Populare Române, fiind astfel incidente dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, în sensul că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de către Statul Român. Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că pentru terenurile ce fac obiectul prezentei cauze, reclamanții au formulat și cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, fiindu-le restituită suprafața de 42.400 m.p., din suprafața totală de 46.372 m.p. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că restul suprafeței de 3.972 m.p.., care nu a fost cuprinsă în titlul de proprietate menționat, nu este liberă, fiind ocupată de construcții și curți aferente acestora, deținute în proprietate de numiții F.F., B.Ș.

și B.F., așa încât s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Împotriva acestei decizii pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș a declarat recurs, aducându-i critici întemeiate pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Pârâtul a arătat că în mod greșit Curtea de Apel nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român în cauză. În plus, la soluționarea acestei excepții instanța a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului se substituie și dobândește calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 302/2009.

Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive: Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege. În speța de față, prin dispoziția din 26 septembrie 2001 emisă de Primarul Comunei G., s-a stabilit că Primăria G. nu are calitate de unitate deținătoare, situație în care în mod legal instanțele de fond au constatat că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, are legitimare procesuală pasivă în cauză.

Critica pârâtului referitoare la împrejurarea că instanța de apel ar fi omis să se pronunțe prin dispozitiv este nefondată. Aceasta deoarece excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român a fost soluționată de Tribunalul Mureș prin încheierea de ședință din 9 octombrie 2002, aceasta fiind o încheiere premergătoare care nu putea fi atacată decât odată cu fondul. În urma declarării apelului de către pârât, Curtea de Apel a efectuat o nouă judecată a pricinii, ca efect al caracterului devolutiv al acestei căi de atac, în limitele criticilor formulate de pârât, așa încât chestiunea calității procesuale pasive se soluționează prin considerentele hotărârii și nu se menționează în dispozitivul acesteia.

Prin urmare, critica pârâtului pe acest aspect urmează a fi înlăturată. Referitor la cea de a doua critică privind greșita aplicare a legii, respectiv a art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța constată că nu a formulată pe calea apelului și a fost adusă direct în recurs, așa încât nu va fi analizată. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei nr. 87 A din 02 iunie 2010 a Curții de Apel Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.