ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1090/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 18 august 2005, reclamantul L.I. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună

anularea hotărârii nr. 17781 din 15 iunie 2005, prin care i s-a respins cererea

privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat, în esență, că în urma Dictatului de la Viena din 1940 au avut loc persecuții împotriva etnicilor rromi, astfel că familia sa a fost nevoită să se

refugieze din localitatea Cojocna, aflată sub autoritate maghiară, în

localitatea Cojocna Nouă (Iuriu de Câmpie, Turda), aflată sub administrație

românească.

Pârâta a respins cererea formulată

de recurent, sub motivația că acesta nu era născut în momentul refugierii părinților.

Prin sentința civilă nr. 601 din 3

octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului L.I., a anulat hotărârea

nr. 17781 din 15 iunie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe

care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată

pentru perioada 7 ianuarie 1945 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 mai 2005.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că

reclamantul a făcut pe deplin dovada că s-a născut în localitatea în care

părinții săi s-au refugiat ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate în

localitatea de domiciliu, chiar dacă aceasta s-a aflat sub administrația

Statului Român.

Instanța de fond a concluzionat că

de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază și copiii minori ai persoanelor

refugiate, în înțelesul legii, născuți în perioada de refugiu a părinților,

întrucât aceștia au suferit aceleași privațiuni.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta consideră că instanța de

fond a pronunțat o sentință greșită, deoarece reclamantul nu îndeplinește

condițiile pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

fiind născut ulterior datei la care părinții săi s-au refugiat din localitatea

de domiciliu. Recurenta mai învederează că, în condițiile date, reclamantul nu

și-a schimbat domiciliul, fiind încadrat în mod eronat în categoria persoanelor

refugiate.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

În cauză, reclamantul a făcut pe

deplin dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților din localitatea de

domiciliu, Cojocna, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate

după aplicarea Dictatului de la Viena din 1940. Martorii ale căror declarații se

găsesc în dosarul de fond, precum și înscrisurile depuse, fac dovada acestei

împrejurări.

Instanța nu poate lua în considerare

motivul de recurs potrivit căruia reclamantul nu beneficiază de drepturile

stabilite prin Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut ulterior datei

refugierii părinților din localitatea de domiciliu.

Din interpretarea prevederilor O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor au fost strămutați ori s-au refugiat ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Reclamantul, care s-a născut

ulterior datei refugierii părinților săi din motive etnice, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Rezultă că instanța de fond a

reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile, urmând ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 601 din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2006.