ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul J.N.
a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea
hotărârii nr. 16790 din 14 martie 2005, emisă de pârâtă, obligarea acesteia
să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de
Legea nr. 189/2000.
În susținerea acțiunii, reclamantul
a depus în copie un număr de înscrisuri, printre care acte de stare civilă și
declarații autentificate ale unor martori, din care a rezultat că acesta,
împreună cu familia, s-a refugiat din comuna Aiton, în localitatea Turda,
județul Cluj, iar apoi în localitatea Unirea și Gârbova, județul Alba, ca
urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Pârâta, prin întâmpinare, a
solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 791 din 8
decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 16790 din 14
martie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de refugiat
în perioada 3 septembrie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești
prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2005.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe
motiv că schimbul de domiciliu al reclamantului nu s-a datorat persecuției
etnice.
Examinând cauza și sentința atacată,
Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act
normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.
Prin persoană care a fost
strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana
care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă
localitate, din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde
drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au
avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada că
reclamantul, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Aiton, în
localitatea Turda, județul Cluj, iar apoi în localitatea Unirea și Gârbova,
județul Alba, în perioada 3 septembrie 1944 - 6 martie 1945, în mod corect
instanța de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și
materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile
prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru aceste considerente, recursul
va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 791 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la 200 RON,
cheltuieli de judecată către intimat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 aprilie 2006.