ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1225/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul M.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16932/2005, emisă de pârâtă, obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada 3 septembrie 1944 -

6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu 1 martie 2005.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus în copie mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și

declarații autentificate ale unor martori, din care a rezultat că acesta s-a

refugiat, împreună cu familia, din comuna Aiton, în Turda și mai apoi, în localitatea

Unirea, județul Alba, din motive etnice.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 708 din 31

octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 16932 din 18

martie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de refugiat

în perioada 3 septembrie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a refugiat,

împreună cu familia, din comuna Aiton, în Turda și mai apoi, în localitatea

Unirea, județul Alba, prin declarațiile martorilor care se aflau în aceeași

situație cu acesta și care, la rândul lor, au depus la dosarul cauzei,

înscrisuri care afirmă că sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe

motiv că schimbul de domiciliu al reclamantei nu s-a datorat persecuției

etnice.

Examinând cauza și sentința atacată,

Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act

normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice.

Cum în cauză s-a făcut dovada, prin

probatoriul administrat care are realmente valoare judiciară, că reclamantul,

împreună cu părinții săi, s-a refugiat din comuna Aiton, în Turda și mai apoi,

în localitatea Unirea, județul Alba, în perioada 3 septembrie 1944 - 6 martie 1945,

în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta a suferit consecințele

morale și materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru aceste considerente, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 708 din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la 200 RON,

cheltuieli de judecată către intimat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2006.