ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 462/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 232/2003, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul I.G.D. împotriva sentinței civile nr. 1112/2002 prin care Tribunalul Municipiului București a respins acțiunea aceluiași reclamant având ca obiect, anularea dispoziției nr.186/2001 emisă de Primarul comunei Bragadiru și restituirea suprafeței de 3300 mp teren. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut temeinicia și legalitatea primei hotărâri determinat de faptul că, reclamantul a primit suprafața de teren solicitată și chiar a fost pus în posesie în temeiul Legii nr. 18/1991. Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamantul a declarat recurs criticând-o pentru faptul de a fi pronunțat o soluție în contradicție cu starea de fapt reală.

Astfel, reclamantul a precizat că, suprafața de 3300 mp pretinsă, face parte din totalul de 2,30 ha la care era îndreptățit și care li s-a recunoscut de către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991. Suprafața de 3300 mp este însă situată în grădina casei sale și se cuvenea a-i fi atribuită exact pe acest amplasament iar nu sub forma a două loturi dispersate, situate la distanță față de casă, așa după cum a procedat Comisia locală de reconstituire a dreptului de proprietar. Recurentul a criticat aceeași hotărâre pentru faptul de a fi ignorat împrejurarea că terenul său este ocupat în mod ilegal de către o persoană fizică și alta juridică, persoane cărora trebuia să li se atribuie terenul situat la distanță față de casa lui în timp ce terenul său, trebuia să-i fie retrocedat exact pe vechiul amplasament, atât pentru faptul că i-a aparținut cât și pentru nevoia respectării întocmai a dispozițiilor legale.

Examinând recursul reclamantului prin prisma criticilor formulate se constată că acesta este nefondat iar hotărârea instanței de apel este legală și temeinică. Astfel, în mod corect s-a reținut de către ambele instanțe, faptul că, întreaga suprafață de 2,30 ha cerută de către reclamant, i s-a reconstituit conform titlului de proprietar (fila 10 fond) precum și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 33 din 26 februarie 1996 (fila 11 fond) care a fost semnat de către reclamant, în temeiul Legii nr. 18/1991. Faptul că suprafața de 3300 mp din totalul celor 2,30 ha a fost atribuită pe un alt amplasament, s-a datorat împrejurării că pe acest teren au fost ridicate construcții de persoanele cărora le fusese atribuită această suprafață, anterior anului 1990, așa după cum recunoaște recurentul însuși, prin acțiunea introductivă cât și prin motivele de recurs.

Indiferent de situația actuală însă a acestui teren, față de prevederile art. 8 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, care nu permit retrocedarea terenurilor ce au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 pe calea acțiunilor civile întemeiate pe prevederile acestei legi speciale, rezultă că, hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.G.D. împotriva deciziei nr. 232 A din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.