ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3498/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17 ianuarie 2006, reclamanta P.A.I., prin reprezentantul legal P.I., a chemat în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Craiova și Serviciul Român de Informații Craiova, solicitând să se constate atitudinea pasivă a acestora în rezolvarea cererilor prin care a semnalat faptul că în perioada 28 iunie - 23 august 2006 a fost răpită din locuința sa din Australia, ținută ostatică și torturată, deposedată practic de bunurile a căror coproprietară este, lipsită de posibilitatea de a urma cursurile școlare și apoi transportată ilegal și abandonată fără nici un act de identitate pe aeroportul din Frankfurt, toate aceste acte întreprinse cu ajutorul Serviciului Român de Informații și Ambasadei Române la Canberra.

Deși de aproximativ 9 luni se află pe teritoriul României, autoritățile pârâte refuză să-i reglementeze situația și să solicite explicații prin Ministerul Afacerilor Externe. Prin sentința civilă nr. 38 din 10 februarie, 2006, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea, reținând că față de faptul că minora nu este cetățean român și nici nu are calitatea de apatriat, iar cazul de răpire s-a petrecut în timp ce era cetățean al altui stat, Statul român, prin instituțiile sale, nu poate interveni pentru a face verificări, responsabilitatea acestora revenind exclusiv statului al cărui cetățean era. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta P.A.I., prin reprezentantul său legal, P.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut că faptul că minora nu este cetățean român, nu este relevant, autoritățile pârâte având obligația în sensul și spiritul Convenției privind drepturile copilului, să ia măsuri pentru stabilirea eventual a statutului de refugiat; să-i acorde protecție și să solicite Ministerului Afacerilor Externe al României să intervină pe lângă Ministerul Afacerilor Externe al Australiei, în sensul restabilirii situației anterioare. Recursul nu este fondat. Prin acțiune, minora a susținut că a fost victima unei forme de trafic internațional care s-a petrecut în perioada în care era cetățean australian și își avea domiciliul pe teritoriul acestui stat. Ori, în raport cu această cerere, legal și temeinic, instanța fondului a apreciat că pârâții nu se pot implica în sensul de a face verificări sau cere informații în legătură cu actele petrecute pe teritoriul altui stat asupra unui cetățean al acestuia.

Chiar și în sensul prevederilor Convenției cu privire la drepturile copilului adoptată de O.N.U., la 20 noiembrie 1989 (art. 7), Statului român îi revine obligația de a garanta și apăra drepturile copilului care ține de jurisdicția sa. Cum în cauză s-a dovedit că minora s-a născut în Germania, fără ca actul de naștere să fi fost transcris în registrele de stare civilă română, iar evenimentele pretinse s-au petrecut în Australia, unde își avea domiciliul, legal și temeinic instanța fondului a respins acțiunea. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.A.I. împotriva sentinței civile nr. 38 din 18 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de I.P. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.