ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3498/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

17 ianuarie 2006, reclamanta P.A.I., prin reprezentantul legal P.I., a chemat

în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Craiova și Serviciul Român de Informații Craiova, solicitând să se constate

atitudinea pasivă a acestora în rezolvarea cererilor prin care a semnalat

faptul că în perioada 28 iunie - 23 august 2006 a fost răpită din locuința sa

din Australia, ținută ostatică și torturată, deposedată practic de bunurile a

căror coproprietară este, lipsită de posibilitatea de a urma cursurile școlare

și apoi transportată ilegal și abandonată fără nici un act de identitate pe

aeroportul din Frankfurt, toate aceste acte întreprinse cu ajutorul Serviciului

Român de Informații și Ambasadei Române la Canberra.

Deși de aproximativ 9 luni

se află pe teritoriul României, autoritățile pârâte refuză să-i reglementeze

situația și să solicite explicații prin Ministerul Afacerilor Externe.

Prin sentința civilă nr. 38

din 10 februarie, 2006, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea, reținând că

față de faptul că minora nu este cetățean român și nici nu are calitatea de

apatriat, iar cazul de răpire s-a petrecut în timp ce era cetățean al altui

stat, Statul român, prin instituțiile sale, nu poate interveni pentru a face

verificări, responsabilitatea acestora revenind exclusiv statului al cărui

cetățean era.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta P.A.I., prin reprezentantul său legal, P.I.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut că

faptul că minora nu este cetățean român, nu este relevant, autoritățile pârâte

având obligația în sensul și spiritul Convenției privind drepturile copilului,

să ia măsuri pentru stabilirea eventual a statutului de refugiat; să-i acorde

protecție și să solicite Ministerului Afacerilor Externe al României să

intervină pe lângă Ministerul Afacerilor Externe al Australiei, în sensul

restabilirii situației anterioare.

Recursul nu este fondat.

Prin acțiune, minora a

susținut că a fost victima unei forme de trafic internațional care s-a petrecut

în perioada în care era cetățean australian și își avea domiciliul pe

teritoriul acestui stat.

Ori, în raport cu această

cerere, legal și temeinic, instanța fondului a apreciat că pârâții nu se pot

implica în sensul de a face verificări sau cere informații în legătură cu

actele petrecute pe teritoriul altui stat asupra unui cetățean al acestuia.

Chiar și în sensul

prevederilor Convenției cu privire la drepturile copilului adoptată de O.N.U.,

la 20 noiembrie 1989 (art. 7), Statului român îi revine obligația de a garanta

și apăra drepturile copilului care ține de jurisdicția sa.

Cum în cauză s-a dovedit că

minora s-a născut în Germania, fără ca actul de naștere să fi fost transcris în

registrele de stare civilă română, iar evenimentele pretinse s-au petrecut în

Australia, unde își avea domiciliul, legal și temeinic instanța fondului a

respins acțiunea.

Văzând dispozițiile art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.A.I. împotriva sentinței civile nr. 38 din 18 februarie 2006 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, precum

și cererea de intervenție accesorie formulată de I.P.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2006.