ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1981/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 iunie 2008 reclamantul R.R. i-a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției și F.R.R., în calitate de director al Direcției de Drept Internațional și Tratate din Ministerul Justiției, solicitând să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin refuzul nejustificat de soluționare a cererilor sale, să se dispună obligarea pârâților la 40.000 RON daune morale și obligarea acestora să-i răspundă în regim de urgență cererilor formulate.

În motivarea cererii reclamantul arată că la data de 12 februarie 2007 a înregistrat la Guvernul României cererea nr. 16414, prin care a solicitat să i se comunice dacă pe numele fiicei sale minore a fost depusă vreo cerere privind solicitarea renunțării la cetățenia română, că prin răspunsul primit la data de 24 ianuarie 2008, Guvernul i-a comunicat că cererea sa a fost transmisă Ministerului Justiției și că, în lipsa oricărui răspuns, la data de 24 martie 2008 a revenit la Ministerul Justiției, solicitând să i se comunice stadiul soluționării cererii sale. Prin cererea formulată la 1 septembrie 2008, reclamantul a solicitat să se ia act de renunțarea sa la judecată cu privire la pârâtul F.R.R.

La 16 septembrie 2008 reclamantul și-a precizat acțiunea invocând refuzul Ministerului Justiției de a-i răspunde cererii din 12 august 2008. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2913 din 30 octombrie 2008 a respins acțiunea precizată, formulată de reclamant, reținând că cei doi pârâți au răspuns cererilor formulate de acesta. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul R.R., susținând în esență că, pârâții l-au vătămat în drepturile sale și într-un interes legitim prin actele lor administrative, prin netrimiterea niciunui răspuns, prin nesoluționarea în termen și prin refuzul nejustificat de soluționare a cererilor sale.

Recursul este nefondat. Referitor la cererea din 19 iulie 2008, cu revenire la 12 august 2008, prin care recurentul reclamant a solicitat o copie de pe dosarul de imigrare al fiicei sale, din actele dosarului rezultă că în mai multe rânduri Ministerul Justiției i-a răspuns petentului și i-a acordat sprijin în limita competențelor stabilite prin lege. Astfel, prin adresa de sesizare a Autoritățile Centrale americane din 11 iulie 2008, Direcția Drept Internațional și Tratate din cadrul Ministerului Justiției a transmis o solicitare de obținere de informații privind statutul juridic al minorei A.K.R., în temeiul art. 7 alin. (2) lit. d) din Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii.

Prin adresa nr. 18 iulie 2008, depusă în copie la dosar i s-a precizat recurentului reclamant că potrivit dispozițiilor Convenției de la Haga din 1980, Autoritatea Centrală americană urmează să administreze cererea sa conform propriilor reguli de procedură și că odată sesizată, această autoritate urmează să ia măsurile potrivite pe teritoriul SUA. Răspunsul Autorității Centrale americane din 8 august 2008 a fost trimis recurentului reclamant la data de 11 august 2008, în sensul că i s-a recomandat să se adreseze USCUS Appeals Oficce pentru explicații.

Referitor la solicitarea recurentului reclamant din 24 iulie 2008 de a i se elibera un document de călătorie provizoriu pentru minoră aceasta fusese făcută pentru situația în care mama acesteia nu ar fi respectat hotărârea americană de a o aduce pe minoră în România, în vederea exercitării de către tată a dreptului de vizită stabilit de instanțele române, iar recurentul-reclamant ar fi fost obligat să se deplaseze în SUA pentru a-și aduce personal fiica în țară. După cum rezultă din e-mailul transmis chiar de recurentul reclamant la data de 29 iulie 2008, minora a fost adusă în România din mama sa la data de 27 iulie 2008 și predată recurentului reclamant a doua zi, în vederea exercitării drepturilor sale de vizită.

Astfel, cererea de informații înaintată Ministerului Afacerilor Externe a rămas fără obiect în urma sosirii minorei pe teritoriul României, neexistând o vătămare a recurentului-reclamant într-un drept sau interes legitim. Prin adresa nr. 5971/DC din 29 iulie 2008, s-a răspuns petiției recurentului reclamant prin care solicită informații cu privire la o eventuala cerere de renunțare la cetățenia română pe numele fiicei sale minore, de către mama acesteia și că nu și-a dat consimțământul pentru o asemenea renunțare, astfel cum rezultă din copia răspunsului transcris recurentului-reclamant. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, urmează ca recursul declarat de reclamant să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.R. împotriva sentinței civile nr. 2913 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009.