ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7796/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 24 noiembrie 2006, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul D.D.,

solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulație în

toate statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că la

26 septembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Anglia, conform Acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 23 din 9 ianuarie 2007, a respins cererea, reținând

că:

- de la 1 ianuarie 2007, când

România a intrat în Uniunea Europeană, cetățenii români au devenit și cetățeni

ai uniunii menționate, bucurându-se de toate drepturile conferite de această

calitate, inclusiv cele de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor

membre;

- excepțiile de la principiul

liberei circulații sunt prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, care nu

a fost transpusă în dreptul intern dar prevalează acestuia;

- simpla nerespectare a condițiilor

prevăzute pentru ședere de legea engleză nu se încadrează în excepțiile

menționate.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 283 din

9 mai 2007, a luat act de renunțarea la judecata apelului declarat de

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă.

S-a reținut că:

- Ministerul Public a renunțat la

judecarea apelului declarat în cauză;

- odată cu aderarea la Uniunea

Europeană, România este obligată să respecte ordinea juridică instituită la

nivelul acestei comunități, inclusiv Directiva 2004/38/CE;

- directiva menționată prevede că

statele membre pot restrânge libertatea de circulație și ședere a cetățenilor

Uniunii numai pentru anumite motive, care au caracter de excepție;

- nerespectarea condițiilor de

ședere prevăzute de legea engleză nu se încadrează în motivele menționate.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și

restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în Anglia,

pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în

cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.

248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare

permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

fondată deoarece:

- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv

aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetățenilor români la libera

circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat

de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care

prevalează față de Legea nr. 248/2005 și tratatele de readmisie anterioare;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art.

27 din această directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul

unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio

formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică;

- totodată, ultimul text mai prevede

că motivele menționate nu pot fi invocate în scopuri economice și că măsurile

luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporționalității

și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;

- or, în declarația dată cu ocazia

returnării pârâtul a recunoscut că în anul 2006 a intrat din Franța în Anglia,

prin trecerea frauduloasă a frontierei;

- această comportare este evident contrară ordinii

publice și, ca atare, justifică restrângerea dreptului pârâtului la liberă

circulație în țara din care a fost returnat.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării

ambelor hotărâri.

Totodată, în rejudecare se va admite

cererea și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 din Directiva 2004/38/CE,

se va restrânge dreptul la liberă circulație al pârâtului în Anglia , pe o

perioadă de 6 luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 283 A din 9 mai 2007 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată precum și

sentința nr. 23 din 9 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a

civilă, și rejudecând admite cererea și dispune limitarea exercitării dreptului

la liberă circulație al pârâtului D.D. pe timp de 6 luni pe teritoriul Angliei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2007.