ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7112/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 110 din 13 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția penală, în dosarul nr. 2280/2005, a fost achitat inculpatul C.I., zis V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) și (2 1 ) C. pen., pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. Au fost respinse acțiunile civile promovate de partea civilă P.M. și partea civilă C.A.S. Dolj, iar în baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă P.M.

la plata sumei de 1.100 RON (inclusiv cheltuielile de la urmărirea penală) cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți inculpatul C.I. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. S-a reținut că în comuna Gârla Mare din Județul Mehedinți se află un cartier de etnici rromi, între aceștia fiind și familia părții vătămate P.M. și cea a inculpatului C.I. La data de 02 mai 2004, între Z.M., mama părții vătămate, P.M. și M.I., care era împreună cu părinții săi C.I.

și I., a avut loc un conflict pentru o suprafață de teren, prilej cu care M.I. a lovit-o pe Z.M., părinții sus-numitului neintervenind în conflict. Urmare acestui incident, la 05 mai 2004 Z.M. s-a deplasat spre Drobeta Tr. Severin pentru a obține un certificat medico - legal. În aceeași dimineață, în jurul orelor 6,30 - 7,00, partea vătămată P.M. s-a deplasat la locuința numiților L.V. și I.M. (ambii judecători ai staborului), pentru a-i chema la judecata țigănească pe membrii familiei C. pentru incidentul anterior. Fiind o oră matinală, cei doi au refuzat organizarea unei judecăți, promițând că judecata va avea loc mai târziu. Întorcându-se către domiciliu, P.M. a trecut prin fața locuinței inculpatului și a strigat din stradă la C.I., spunându-i că a convocat judecata țigănească.

Din locuință a ieșit întâi C.I., care a început să-i adrese cuvinte injurioase lui P.M., fiind urmată de C.I. care, ieșind din curte, l-a lovit cu o sapă în zona capului pe P.M. Ca urmare a zgomotului produs, din locuințele proprii au ieșit numiții B.C. și B.I., care locuiau în aceeași curte cu partea vătămată și găsindu-l pe acesta căzut în drum, în stare de inconștiență, l-au dus în locuința lui, de unde a fost transportat la Spitalul Județean Drobeta Tr. Severin și ulterior la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova. Din certificatul medico - legal al S.M.L. Mehedinți rezultă că P.M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie. Inculpatul a susținut că, de fapt, partea vătămată împreună cu B.C.

și B.I. au pătruns fără drept în locuința lui, iar după ce P.M. a lovit-o cu o rangă în cap pe soția sa, C.I., la rândul lui a lovit partea vătămată cu o sapă în zona capului, totodată, și inculpatul fiind lovit cu ranga în cap de partea vătămată. În acest sens a prezentat certificatul medico legal din care rezultă că C.I. a suferit leziuni produse prin lovire, cu sau de corpuri dure, ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale și certificatul medico-legal din care rezultă că inculpatul C.I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale. Versiunea inculpatului a fost susținută în timpul urmăririi penale de nurorile sale, Șt.A. și M.D., iar starea de fapt susținută de partea vătămată a fost dovedită de membrii familiei lui P.M., martorii T.Z., Z.M., B.C., B.I., P.M., P.M.

și P.D. Pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că, la strigătele părții vătămate, a ieșit soția inculpatului, cu care a avut discuții contradictorii cu privire la o suprafață de teren, a pătruns în curtea inculpatului și a lovit-o pe C.I. care a căzut la pământ inconștientă, în urma loviturii cu ranga. Din casă a ieșit și inculpatul C.I., care văzând starea soției sale, a sărit în ajutorul acesteia și partea vătămată l-a lovit cu ranga pe inculpat, iar acesta din urmă cu o lopată, l-a lovit în cap pe P.M., producându-i leziunile descrise în certificatul medico – legal. Martora M.D. a declarat că a ieșit în curtea casei și a văzut-o pe soția inculpatului căzută la pământ, iar părțile se băteau.

Martorul Șt.A. l-a văzut pe P.M. însoțit de verișorii lui intrând în curtea casei inculpatului și că organele de poliție au găsit în curtea inculpatului un pantof al părții vătămate. În același fel declară și martorii D.M., Z.M., T.Z., B.I. și B.C. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, arătând că în mod greșit a fost aplicat art. 10 alin. (1) lit. e) cu aplicarea art. 44 alin. (1) și (2 1 ) C. proc. pen. Se arată că din procesul verbal de cercetare la fața locului s-au recoltat urme de sânge amestecate cu pământ, în plicul nr. 2, care prezintă în sânge urme ce aparțin probabil grupei victimei P.M., iar inculpatul a recunoscut la prima declarație că a ieșit la partea vătămată, a întrebat-o de ce a lovit-o pe soția sa, fără a preciza că a pătruns în curtea locuinței sale.

La fel arată și martorii T.Z., B.I. și B.C., arătând că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în uliță. Prin decizia penală nr. 189 din 6 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva sentinței penale nr. 110 din 13 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 2280/2005, privind pe inculpatul C.I., care a fost desființată iar în baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. Au fost admise acțiunile civile și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200.000.000 ROL daune morale către partea civilă P.M. și la 8.450.800 ROL către partea civilă C.A.S. Dolj, reprezentând cheltuieli spitalizare cu dobânda legală aferentă, luându-se act că partea civilă C.A.S. Mehedinți nu s-a constituit parte civilă. Totodată, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000.000 ROL cheltuieli judiciare statului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că problema principală în cauză o constituie locul unde s-a întâmplat incidentul și locul în care a fost lovită soția inculpatului.

Pe baza procesului verbal de cercetare la fața locului s-a reținut că au fost ridicate mai multe probe, respectiv „pământ cu substanță brun roșcată din curtea locuinței, cât și din uliță, la cca. 3 m de locuința lui C.I. spre mijlocul uliței”, probă ce a fost „ambalată în plicul numerotat cu nr. 2” iar conform raportului de constatare tehnico - științifică nr. 107947 din 10 iunie 2004 al I.G.P.R., Institutul de Criminalistică – Serviciul IV, aceste probe din plicul nr. 2 constituie fragmente de sol ce prezintă urme de sânge uman, ce au aparținut probabil grupei sanguine B III, respectiv numitului P.M. Așadar, pe baza probei științifice administrate s-a apreciat că soția inculpatului a fost lovită de victimă în stradă.

La cercetarea judecătorească inculpatul a precizat că a venit partea vătămată, a strigat la poartă, mai întâi a ieșit soția sa și partea vătămată a lovit-o, iar când a ieșit și el, a întrebat-o pe partea vătămată de ce a lovit-o pe soție, fără a preciza că partea vătămată a pătruns în curtea locuinței sale. Martorii T.Z., care este sora părții vătămate Z.M., B.I. și B.C. au declarat că inculpatul C.I. a lovit-o pe partea vătămată în uliță. Față de această situație de fapt, s-a reținut că declarațiile celorlalți martori sunt părtinitoare, versiunea inculpatului fiind susținută de nurorile sale Șt.A. și M.D. cât și de soția sa, iar starea de fapt relatată de partea vătămată este dovedită și cu declarațiile martorilor T.Z., Z.M., B.C., B.I., P.M., P.M.

și P.D. În consecință, s-a reținut de instanța de apel că fapta inculpatului nu a fost săvârșită în condițiile art. 44 alin. (1) C. pen., care arată că este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta, pentru a înlătura un act material direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, ori care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul obștesc, și nici ale alin. (2 1 ), care arată că se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependințe sau loc împrejmuit, ținând de acesta.

Inculpatul a declarat că a întrebat partea vătămată de ce a lovit-o pe soția sa și apoi a lovit-o cu sapa în cap, condiții în care s-a reținut că a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, sau prin altă acțiune ilicită gravă. În consecință, la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, s-a reținut și circumstanța atenuantă a scuzei provocării și, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., de împrejurările săvârșirii faptei și de conduita acestuia în cursul procesului, a fost condamnat la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În privința laturii civile, partea vătămată a făcut dovada a 200.000.000 ROL daune morale prin ajutorul primit de la frații săi din străinătate, iar celelalte acțiuni de despăgubiri civile și de rentă viageră au fost respinse, având în vedere că nu presta activități și nu avea venituri. Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs inculpatul C.I., criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei sale condamnări, deși a comis fapta în stare de legitimă apărare, solicitând menținerea soluției instanței de fond. În motivare se arată că, indiferent de cele declarate de martori, inculpatul C.I. a intervenit pentru a-și apăra soția ce fusese lovită în propria curte de partea vătămată iar urmele de sânge nu sunt relevante atâta vreme cât mai multe persoane au pătruns în câmpul infracțional iar cercetarea locală a avut loc după cca.

2 ore de la incident. Se susține că relevant în acest sens este chiar memoriul depus de partea vătămată care arată că a lovit-o pe soția inculpatului în curtea casei acestuia fiind apoi lovit de inculpat în aceeași curte. Totodată, în subsidiar, inculpatul a criticat decizia instanței de apel pentru greșita individualizare a pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport de împrejurările concrete ale faptei (părțile sunt rude, s-au împăcat și s-au mutat unii de lângă alții) și circumstanțele sale personale (fără antecedente penale, are o familie numeroasă și caracterizat pozitiv de autoritățile locale), solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen. Examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat. 1. Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate care îi lovise soția, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, din probele dosarului nu rezultă că partea vătămată a intrat în curtea părții vătămate pentru a fi incidente dispozițiile art. 44 alin. (2 1 ) C. pen., iar din coroborarea declarațiilor de martor cu consemnările din procesul verbal de cercetare la fața locului referitor la dispunerea urmelor de sânge, precum și cu concluziile raportului de constatare tehnico - științifică nr. 107947 din 10 iunie 2004 al I.G.P.R., Institutul de Criminalistică – Serviciul IV reiese că agresarea soției inculpatului de către partea vătămată, ca și a acesteia din urmă de către inculpat, a avut loc în stradă.

În alt mod nu se poate explica de ce urme de sânge aparținând soției inculpatului, care se susține că a căzut la pământ după ce a fost lovită cu ranga în cap, au fost prelevate din stradă, aceeași fiind situația și în cazul părții vătămate; or, este puțin probabil ca după ce a primit o lovitură în cap, de intensitatea celei relevate de actele medico – legale, ce a produs un traumatism cranio - cerebral deschis și o plagă hemoragică, partea vătămată să se poată deplasa și să nu sângereze până în stradă unde s-au găsit urmele de sânge ce-i aparțineau acesteia. Pe de altă parte, în condițiile în care partea vătămată o agresase pe soția inculpatului, în mod corect s-a reținut că se justifică reținerea scuzei provocării.

Referitor la declarația ulterioară a părții vătămate, care arată printr-un memoriu că agresiunea s-a produs în curtea inculpatului, aceasta nu poate fi primită întrucât nu se coroborează cu mijloacele de probă la care am făcut referire, fiind făcută pro causa la un moment ulterior când probabil că părțile s-au împăcat, această situație întâlnindu-se frecvent în cadrul comunităților de rromi.

2. În ceea ce privește solicitarea subsidiară a recurentului de a se reduce pedeapsa aplicată de instanța de apel și a se schimba modalitatea de executare într-una neprivativă de libertate, Curtea constată că aceasta este deja stabilită sub cuantumul minim prevăzut de lege ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., iar aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen., nu de justifică, având în vedere gravitatea faptei și a urmărilor acesteia în raport de care instanța apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea în regim de detenție.

Ca atare, apreciind că inculpatul nu a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare iar pedeapsa aplicată de instanța de apel este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 189 din 6 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 6 decembrie 2006.