ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7112/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7112/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110

din 13 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția penală, în

dosarul nr. 2280/2005, a fost achitat inculpatul C.I., zis V., în baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.,

cu aplicarea art. 44 alin. (1) și (2

1

) C. pen., pentru infracțiunea

de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art.

175 lit. i) C. pen.

Au fost respinse acțiunile

civile promovate de partea civilă P.M. și partea civilă C.A.S. Dolj, iar în

baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost obligată partea

civilă P.M. la plata sumei de 1.100 RON (inclusiv cheltuielile de la urmărirea

penală) cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Mehedinți inculpatul C.I. a fost trimis în judecată, în stare

de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut că în comuna Gârla

Mare din Județul Mehedinți se află un cartier de etnici rromi, între aceștia

fiind și familia părții vătămate P.M. și cea a inculpatului C.I.

La data de 02 mai 2004,

între Z.M., mama părții vătămate, P.M. și M.I., care era împreună cu părinții

săi C.I. și I., a avut loc un conflict pentru o suprafață de teren, prilej cu

care M.I. a lovit-o pe Z.M., părinții sus-numitului neintervenind în conflict.

Urmare acestui incident, la 05 mai 2004 Z.M. s-a deplasat spre Drobeta Tr. Severin

pentru a obține un certificat medico - legal.

În aceeași dimineață, în

jurul orelor 6,30 - 7,00, partea vătămată P.M. s-a deplasat la locuința

numiților L.V. și I.M. (ambii judecători ai staborului), pentru a-i chema la

judecata țigănească pe membrii familiei C. pentru incidentul anterior.

Fiind o oră matinală, cei

doi au refuzat organizarea unei judecăți, promițând că judecata va avea loc mai

târziu.

Întorcându-se către

domiciliu, P.M. a trecut prin fața locuinței inculpatului și a strigat din

stradă la C.I., spunându-i că a convocat judecata țigănească.

Din locuință a ieșit întâi C.I.,

care a început să-i adrese cuvinte injurioase lui P.M., fiind urmată de C.I.

care, ieșind din curte, l-a lovit cu o sapă în zona capului pe P.M.

Ca urmare a zgomotului

produs, din locuințele proprii au ieșit numiții B.C. și B.I., care locuiau în

aceeași curte cu partea vătămată și găsindu-l pe acesta căzut în drum, în stare

de inconștiență, l-au dus în locuința lui, de unde a fost transportat la Spitalul Județean Drobeta Tr. Severin și ulterior la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova.

Din certificatul medico -

legal al S.M.L. Mehedinți rezultă că P.M. a suferit leziuni ce au necesitat

pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.

Inculpatul a susținut că, de

fapt, partea vătămată împreună cu B.C. și B.I. au pătruns fără drept în

locuința lui, iar după ce P.M. a lovit-o cu o rangă în cap pe soția sa, C.I.,

la rândul lui a lovit partea vătămată cu o sapă în zona capului, totodată, și

inculpatul fiind lovit cu ranga în cap de partea vătămată.

În acest sens a prezentat

certificatul medico legal din care rezultă că C.I. a suferit leziuni produse

prin lovire, cu sau de corpuri dure, ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile

îngrijiri medicale și certificatul medico-legal din care rezultă că inculpatul C.I.

a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri

medicale.

Versiunea inculpatului a

fost susținută în timpul urmăririi penale de nurorile sale, Șt.A. și M.D., iar

starea de fapt susținută de partea vătămată a fost dovedită de membrii familiei

lui P.M., martorii T.Z., Z.M., B.C., B.I., P.M., P.M. și P.D.

Pe baza probelor

administrate, instanța de fond a reținut că, la strigătele părții vătămate, a

ieșit soția inculpatului, cu care a avut discuții contradictorii cu privire la

o suprafață de teren, a pătruns în curtea inculpatului și a lovit-o pe C.I.

care a căzut la pământ inconștientă, în urma loviturii cu ranga.

Din casă a ieșit și

inculpatul C.I., care văzând starea soției sale, a sărit în ajutorul acesteia

și partea vătămată l-a lovit cu ranga pe inculpat, iar acesta din urmă cu o

lopată, l-a lovit în cap pe P.M., producându-i leziunile descrise în

certificatul medico – legal.

Martora M.D. a declarat că a

ieșit în curtea casei și a văzut-o pe soția inculpatului căzută la pământ, iar

părțile se băteau.

Martorul Șt.A. l-a văzut pe P.M.

însoțit de verișorii lui intrând în curtea casei inculpatului și că organele de

poliție au găsit în curtea inculpatului un pantof al părții vătămate.

În același fel declară și

martorii D.M., Z.M., T.Z., B.I. și B.C.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, arătând că în mod

greșit a fost aplicat art. 10 alin. (1) lit. e) cu aplicarea art. 44 alin. (1)

și (2

1

) C. proc. pen. Se arată că din procesul verbal de cercetare

la fața locului s-au recoltat urme de sânge amestecate cu pământ, în plicul nr.

2, care prezintă în sânge urme ce aparțin probabil grupei victimei P.M., iar

inculpatul a recunoscut la prima declarație că a ieșit la partea vătămată, a

întrebat-o de ce a lovit-o pe soția sa, fără a preciza că a pătruns în curtea

locuinței sale. La fel arată și martorii T.Z., B.I. și B.C., arătând că

inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în uliță.

Prin decizia penală nr. 189 din

6 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva

sentinței penale nr. 110 din 13 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți,

în dosarul nr. 2280/2005, privind pe inculpatul C.I., care a fost desființată

iar în baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i),

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la

pedeapsa principală de 4 ani închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Au fost admise acțiunile

civile și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200.000.000 ROL daune

morale către partea civilă P.M. și la 8.450.800 ROL către partea civilă C.A.S.

Dolj, reprezentând cheltuieli spitalizare cu dobânda legală aferentă, luându-se

act că partea civilă C.A.S. Mehedinți nu s-a constituit parte civilă.

Totodată, a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 15.000.000 ROL cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că problema principală în cauză o constituie locul

unde s-a întâmplat incidentul și locul în care a fost lovită soția

inculpatului.

Pe baza procesului verbal de

cercetare la fața locului s-a reținut că au fost ridicate mai multe probe,

respectiv „pământ cu substanță brun roșcată din curtea locuinței, cât și din

uliță, la cca. 3 m de locuința lui C.I. spre mijlocul uliței”, probă ce a fost

„ambalată în plicul numerotat cu nr. 2” iar conform raportului de constatare

tehnico - științifică nr. 107947 din 10 iunie 2004 al I.G.P.R., Institutul de

Criminalistică – Serviciul IV, aceste probe din plicul nr. 2 constituie

fragmente de sol ce prezintă urme de sânge uman, ce au aparținut probabil

grupei sanguine B III, respectiv numitului P.M. Așadar, pe baza probei

științifice administrate s-a apreciat că soția inculpatului a fost lovită de

victimă în stradă.

La cercetarea judecătorească

inculpatul a precizat că a venit partea vătămată, a strigat la poartă, mai

întâi a ieșit soția sa și partea vătămată a lovit-o, iar când a ieșit și el, a

întrebat-o pe partea vătămată de ce a lovit-o pe soție, fără a preciza că

partea vătămată a pătruns în curtea locuinței sale. Martorii T.Z., care este

sora părții vătămate Z.M., B.I. și B.C. au declarat că inculpatul C.I. a

lovit-o pe partea vătămată în uliță.

Față de această situație de

fapt, s-a reținut că declarațiile celorlalți martori sunt părtinitoare,

versiunea inculpatului fiind susținută de nurorile sale Șt.A. și M.D. cât și de

soția sa, iar starea de fapt relatată de partea vătămată este dovedită și cu

declarațiile martorilor T.Z., Z.M., B.C., B.I., P.M., P.M. și P.D.

În consecință, s-a reținut

de instanța de apel că fapta inculpatului nu a fost săvârșită în condițiile art.

44 alin. (1) C. pen., care arată că este în legitimă apărare acela care

săvârșește fapta, pentru a înlătura un act material direct, imediat și injust,

îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, ori care

pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul

obștesc, și nici ale alin. (2

1

), care arată că se prezumă că este în

legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea

fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte

asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependințe sau loc împrejmuit,

ținând de acesta.

Inculpatul a declarat că a

întrebat partea vătămată de ce a lovit-o pe soția sa și apoi a lovit-o cu sapa

în cap, condiții în care s-a reținut că a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea

persoanei vătămate, produsă prin violență, sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În consecință, la săvârșirea

infracțiunii de tentativă de omor pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată, s-a reținut și circumstanța atenuantă a scuzei provocării și, în

raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., de împrejurările săvârșirii

faptei și de conduita acestuia în cursul procesului, a fost condamnat la o

pedeapsă principală de 4 ani închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În privința laturii civile,

partea vătămată a făcut dovada a 200.000.000 ROL daune morale prin ajutorul

primit de la frații săi din străinătate, iar celelalte acțiuni de despăgubiri

civile și de rentă viageră au fost respinse, având în vedere că nu presta

activități și nu avea venituri.

Împotriva deciziei sus-menționate a

declarat recurs inculpatul C.I., criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul

greșitei sale condamnări, deși a comis fapta în stare de legitimă apărare,

solicitând menținerea soluției instanței de fond. În motivare se arată că,

indiferent de cele declarate de martori, inculpatul C.I. a intervenit pentru

a-și apăra soția ce fusese lovită în propria curte de partea vătămată iar

urmele de sânge nu sunt relevante atâta vreme cât mai multe persoane au pătruns

în câmpul infracțional iar cercetarea locală a avut loc după cca. 2 ore de la

incident. Se susține că relevant în acest sens este chiar memoriul depus de

partea vătămată care arată că a lovit-o pe soția inculpatului în curtea casei

acestuia fiind apoi lovit de inculpat în aceeași curte.

Totodată, în subsidiar, inculpatul a

criticat decizia instanței de apel pentru greșita individualizare a pedepsei,

pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport de împrejurările concrete ale

faptei (părțile sunt rude, s-au împăcat și s-au mutat unii de lângă alții) și

circumstanțele sale personale (fără antecedente penale, are o familie numeroasă

și caracterizat pozitiv de autoritățile locale), solicitând aplicarea

dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen.

Examinând recursul inculpatului prin

prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 și 14 C. proc. pen.,

Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.

sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la

atitudinea agresivă a părții vătămate care îi lovise soția, nu poate fi

primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații

de fapt care să justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal

al faptei. Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, din probele

dosarului nu rezultă că partea vătămată a intrat în curtea părții vătămate

pentru a fi incidente dispozițiile art. 44 alin. (2

1

) C. pen., iar

din coroborarea declarațiilor de martor cu consemnările din procesul verbal de

cercetare la fața locului referitor la dispunerea urmelor de sânge, precum și

cu concluziile raportului de constatare tehnico - științifică nr. 107947 din 10

iunie 2004 al I.G.P.R., Institutul de Criminalistică – Serviciul IV reiese că

agresarea soției inculpatului de către partea vătămată, ca și a acesteia din

urmă de către inculpat, a avut loc în stradă. În alt mod nu se poate explica de

ce urme de sânge aparținând soției inculpatului, care se susține că a căzut la

pământ după ce a fost lovită cu ranga în cap, au fost prelevate din stradă,

aceeași fiind situația și în cazul părții vătămate; or, este puțin probabil ca

după ce a primit o lovitură în cap, de intensitatea celei relevate de actele

medico – legale, ce a produs un traumatism cranio - cerebral deschis și o plagă

hemoragică, partea vătămată să se poată deplasa și să nu sângereze până în

stradă unde s-au găsit urmele de sânge ce-i aparțineau acesteia.

Pe de altă parte, în

condițiile în care partea vătămată o agresase pe soția inculpatului, în mod

corect s-a reținut că se justifică reținerea scuzei provocării.

Referitor la declarația

ulterioară a părții vătămate, care arată printr-un memoriu că agresiunea s-a

produs în curtea inculpatului, aceasta nu poate fi primită întrucât nu se

coroborează cu mijloacele de probă la care am făcut referire, fiind făcută pro

causa la un moment ulterior când probabil că părțile s-au împăcat, această

situație întâlnindu-se frecvent în cadrul comunităților de rromi.

subsidiară a recurentului de a se reduce pedeapsa aplicată de instanța de apel

și a se schimba modalitatea de executare într-una neprivativă de libertate,

Curtea constată că aceasta este deja stabilită sub cuantumul minim prevăzut de

lege ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b)

C. pen., iar aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen., nu de

justifică, având în vedere gravitatea faptei și a urmărilor acesteia în raport

de care instanța apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea

în regim de detenție.

Ca atare, apreciind că inculpatul nu

a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare iar pedeapsa aplicată de instanța

de apel este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale,

având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din

același cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 189 din 6 iunie 2006 a

Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 6

decembrie 2006.