ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2176/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 132/P.I.

din 17 aprilie 2006, a admis excepția de nelegalitate a prevederilor art. 77

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, modificată și

republicată, aprobate prin Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor

și Turismului nr. 1430/2005, invocată de reclamanta SC M.G. SA Timișoara, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului și Consiliul Județean Timiș.

Pentru a hotărî, astfel instanța de

fond a reținut că lucrările de construcție realizat de reclamantă în

intravilanul comunei Ghirod, s-au făcut în baza autorizației emise de primăria

acestei localități, conform atribuțiilor sale, reglementate prin art. 4 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 50/1991, astfel încât sancționarea contravențională

pentru nerespectarea regimului autorizațiilor urma să se facă, în baza

prevederilor art. 27 alin. (2) din această lege, tot de către emitentul

autorizației.

În raport cu această reglementare

legală, instanța a apreciat că prevederile art. 77 alin. (3) din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, prin care s-a prevăzut

posibilitatea consiliilor județene de a emite autorizații de construire sau

desființare a construcțiilor, până la numirea în cadrul primăriilor a unei

persoane cu competențe în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului,

reprezintă o adăugare la lege, respectiv la dispozițiile art. 4 alin. (1) lit.

f) și art. 27 alin. (3).

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, au declarat recurs, pârâții Consiliul Județean Timiș și

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând că prevederile art. 77 alin. (3) din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 50/1991 sunt norme de interpretare ce permit aplicarea

legii la diverse situații apărute în practică și, prin urmare, nu adaugă la

lege.

S-au invocat, de asemenea, în

sprijinul acestei susțineri, dispozițiile art. 45 alin. (3) și (4) și ale art. 7

alin. (13) din Legea nr. 50/1991.

Recursurile sunt nefondate și

urmează a fi respinse:

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 50/1991, „Autorizațiile de construire se emit de președinții

consiliilor județene, de Primarul General al municipiului București, de

primarii municipiilor, sectoarelor municipiului București, ai orașelor și

comunelor pentru lucrările definite la art. 3; la lit. f) pct. 1 al acestui

articol se precizează că primarii comunelor au abilitarea de a semna

autorizațiile privind realizarea de locuințe individuale și anexele acestora,

situate în intravilanul localității respective, cu mențiunea că avizul

consiliului județean este necesar numai în cazul altor categorii de construcții

dintre cele prevăzute de lege.

Art. 45 alin. (3) din Legea nr. 50/1991

prevede o singură derogare de la această dispoziție, permițând structurilor

specializate din cadrul consiliilor județene să acorde asistență tehnică de

specialitate și să avizeze documentațiile depuse pentru emiterea certificatelor

de urbanism și a autorizațiilor de construcție emise de primăriile comunelor

care nu au structuri de specialitate și numai la cererea acestora.

În completarea acestei dispoziții

legale, în alin. (4) al aceluiași articol se precizează că în cazul orașelor și

municipiilor, dacă lipsa specialiștilor face imposibilă constituirea acestor

structuri, se vor aplica dispozițiile alin. (3).

Cu o consecință a dispozițiilor art.

4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 50/1991, art. 27 alin. (3) din aceeași lege reglementează

dreptul emitentului autorizației, în speță primăria comunei, de a aplica prin

organele sale de control, sancțiunile prevăzute de această lege, pentru fapte

săvârșite în unitatea sa administrativă.

În raport cu toate aceste

reglementări legale referitoare la condițiile și persoanele abilitate să emită

autorizații de construcție și să aplice sancțiuni în caz de nerespectare a

regimului construcțiilor, rezultă că dispozițiile art. 77 alin. (3) din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, prin care se deleagă consiliului

județean, atribuțiile primăriilor de comună, în materia autorizării

construcțiilor, sunt nelegale și reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 4 alin.

(1) lit. f) și art. 27 alin. (3) din lege, așa cum corect a stabilit instanța

de fond.

Pentru aceste considerente și

constatând că nu există, potrivit dispozițiilor art. 304 și 304

1

C. proc. civ., motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Consiliul Județean Timiș și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,

împotriva sentinței civile nr. 132/P.I. din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2006.