ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2176/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 132/P.I. din 17 aprilie 2006, a admis excepția de nelegalitate a prevederilor art. 77 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, modificată și republicată, aprobate prin Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1430/2005, invocată de reclamanta SC M.G. SA Timișoara, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Consiliul Județean Timiș.

Pentru a hotărî, astfel instanța de fond a reținut că lucrările de construcție realizat de reclamantă în intravilanul comunei Ghirod, s-au făcut în baza autorizației emise de primăria acestei localități, conform atribuțiilor sale, reglementate prin art. 4 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 50/1991, astfel încât sancționarea contravențională pentru nerespectarea regimului autorizațiilor urma să se facă, în baza prevederilor art. 27 alin. (2) din această lege, tot de către emitentul autorizației.

În raport cu această reglementare legală, instanța a apreciat că prevederile art. 77 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, prin care s-a prevăzut posibilitatea consiliilor județene de a emite autorizații de construire sau desființare a construcțiilor, până la numirea în cadrul primăriilor a unei persoane cu competențe în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului, reprezintă o adăugare la lege, respectiv la dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. f) și art. 27 alin. (3). Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs, pârâții Consiliul Județean Timiș și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. și susținând că prevederile art. 77 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 sunt norme de interpretare ce permit aplicarea legii la diverse situații apărute în practică și, prin urmare, nu adaugă la lege. S-au invocat, de asemenea, în sprijinul acestei susțineri, dispozițiile art. 45 alin. (3) și (4) și ale art. 7 alin. (13) din Legea nr. 50/1991.

Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse: Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, „Autorizațiile de construire se emit de președinții consiliilor județene, de Primarul General al municipiului București, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului București, ai orașelor și comunelor pentru lucrările definite la art. 3; la lit. f) pct. 1 al acestui articol se precizează că primarii comunelor au abilitarea de a semna autorizațiile privind realizarea de locuințe individuale și anexele acestora, situate în intravilanul localității respective, cu mențiunea că avizul consiliului județean este necesar numai în cazul altor categorii de construcții dintre cele prevăzute de lege.

Art. 45 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 prevede o singură derogare de la această dispoziție, permițând structurilor specializate din cadrul consiliilor județene să acorde asistență tehnică de specialitate și să avizeze documentațiile depuse pentru emiterea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construcție emise de primăriile comunelor care nu au structuri de specialitate și numai la cererea acestora. În completarea acestei dispoziții legale, în alin. (4) al aceluiași articol se precizează că în cazul orașelor și municipiilor, dacă lipsa specialiștilor face imposibilă constituirea acestor structuri, se vor aplica dispozițiile alin. (3). Cu o consecință a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 50/1991, art. 27 alin. (3) din aceeași lege reglementează dreptul emitentului autorizației, în speță primăria comunei, de a aplica prin organele sale de control, sancțiunile prevăzute de această lege, pentru fapte săvârșite în unitatea sa administrativă.

În raport cu toate aceste reglementări legale referitoare la condițiile și persoanele abilitate să emită autorizații de construcție și să aplice sancțiuni în caz de nerespectare a regimului construcțiilor, rezultă că dispozițiile art. 77 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, prin care se deleagă consiliului județean, atribuțiile primăriilor de comună, în materia autorizării construcțiilor, sunt nelegale și reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. f) și art. 27 alin. (3) din lege, așa cum corect a stabilit instanța de fond. Pentru aceste considerente și constatând că nu există, potrivit dispozițiilor art. 304 și 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Consiliul Județean Timiș și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, împotriva sentinței civile nr. 132/P.I. din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.