ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1079/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M.G. SA Timișoara a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții M.T.C.T. și C.J. Timiș să se admită excepția de nelegalitate a prevederilor art. 77 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005.

În motivarea cererii reclamanta susține că art. 27 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare menționează: contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h) și lit. m), se constată și se sancționează de către organele de control ale consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor, municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ - teritorială, sau, după caz în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire desființare.

Susține reclamanta că dispozițiile art. 77 alin. (3) din Norme, prin care se deleagă consiliului județean atribuțiile primăriilor de comună, în materia autorizării construcțiilor, sunt nelegale, contravențiile prevederilor Legii nr. 50/1991, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 206 din 20 iunie 2006, a admis excepția invocată de reclamantă și a constatat nelegalitatea articolului invocat. În motivarea sentinței se arată că, prin procesul - verbal de contravenție din 18 noiembrie 2005, pârâtul C.J. Timiș a sancționat contravențional pe reclamanta SC M.G. SA Timișoara, în temeiul art. 26 alin. (2) raportat la art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, pentru executarea fără autorizație valabilă a lucrărilor de construcție la un imobil situat în comuna Ghiroda.

Aplicarea sancțiunii s-a făcut în baza prevederilor art. 77 alin. (3) din Normele de aplicare ale Legii nr. 50/1991, care prevăd posibilitatea încheierii unui protocol în sensul derogării de la cerințele legii, cu privire la constatarea și sancționarea contravențiilor în materie. În cauză, autorizația de construcție s-a eliberat, potrivit competențelor legale, de Primarul Comunei Ghiroda, iar procesul - verbal de contravenție a fost încheiat de C.J. Timiș. Procesul - verbal de contravenție a fost încheiat de C.J.

Timiș în baza prevederilor art. 77 alin. (3) din Norme, care dispune că, prin excepție de la prevederile art. 32 alin. (1) și art. 47 alin. (1) din lege, până la numirea unei persoane cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din cadrul propriu al primăriei, certificatele de urbanism, respectiv autorizațiile de construire – desființare, se vor putea emite de consiliul județean pe bază de protocol încheiat în acest scop, cu consiliul local, în conformitate cu prevederile legii. Totodată, instanța de fond a mai reținut că Legea nr. 50/1991, republicată nu permite o asemenea delegare de competența în materia eliberării certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire - desființare.

În consecință, instanța de fond a considerat că Normele metodologice mai sus arătate sunt nelegale și adaugă la lege. Împotriva acestei Hotărâri a declarat recurs pârâtul C.J. Timiș invocând motivele prevăzute de art. 304 punctul 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și susținând că prevederile art. 77 alin. (3) din Norme sunt norme de interpretare ce permit aplicarea legii la diversele situații apărute în practică prin urmare, nu adaugă la lege. Au fost invocate dispozițiile art. 45 alin. (3) și (4) și a art. 7 alin. (13) din Legea nr. 50/1991. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 50/1991, cu modificările și completările ulterioare, autorizațiile de construire se emit de primarii comunelor, pentru lucrările ce se execută în intravilanul localităților componente, în vederea realizării de locuințe individuale și a anexelor gospodărești ale acestora, precum și, cu avizul structurilor de specialitate din cadrul consiliilor județene, potrivit art. 45 alin. (3), în vederea executării lucrărilor la celelalte categorii de construcții, la construcțiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, în condițiile art. 10 lit. a) și ale art. 45 alin. (3) și cu avizul arhitectului șef al județului și în intravilanul comunelor pentru construcții reprezentând anexe gospodărești și ale exploatațiilor agricole, până la 100 metri pătrați.

Art. 45 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 prevede o singură derogare de la aceste reglementări legale, permițând structurilor specializate din cadrul consiliilor județene să acorde asistență tehnică de specialitate și să avizeze documentațiile depuse pentru emiterea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construcție emise de primăriile comunelor care nu au structuri de specialitate și numai la cererea acestora. Ca o consecință a dispozițiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, art. 27 alin. (3) din același act normativ reglementează dreptul emitentului autorizației, în speță a organelor de control ale consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, de a aplica sancțiunile prevăzute de această lege, pentru fapte săvârșite în unitatea administrativ - teritorială respectivă.

În raport de prevederile legale enunțate referitoare la condițiile și persoanele abilitate să emită autorizații de construcție și să aplice sancțiuni în caz de nerespectare a regimului construcțiilor, de strictă interpretare, este evident că, așa cum corect a stabilit și prima instanță, dispozițiile art. 77 din Norme, prin care se deleagă consiliului județean, pe bază de protocol încheiat cu consiliul local interesat, până la numirea unei persoane cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din cadrul aparatului propriu al primăriei, atribuțiile primarului de emitere a certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire sau desființare, sunt nelegale, reprezentând o adăugare la dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. f) și art. 27 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Având în vedere argumentele mai sus expuse, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței pronunțată de instanța de fond, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Județean Timiș împotriva sentinței civile nr. 206 din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2007.