ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5185/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Judecătoria Arad la 7 aprilie 2006

reclamantul G.I.M. a chemat în

judecată pe pârâții

B.D. și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor

Publice, solicitând obligarea acestora la plata sumei

de 400.000 E

uro daune morale și

la 1.000.000 Euro, reprezentând daune reparatorii pentru condamnarea sa

ilegală, subiectivă și tendențioasă în dosarul nr. 9296/1999.

Față de

cuantumul pretențiilor reclamantului, în temeiul art. 2 lit. b) C. proc. civ.,

Judecătoria Arad și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Arad.

Prin sentința civilă nr. 1626 din 15

noiembrie 2006, Tribunalul Arad a respins acțiunea reclamantului, reținând că

acesta a fost condamnat în baza sentinței penale nr. 684 din 6 aprilie 2000,

rămasă definitivă prin respingerea apelului la 2 iulie 2002 prin decizia penală

nr. 1425/2002 a Tribunalului Arad, la pedepse privative de libertate, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), inculpatul aflându-se în stare de recidivă

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Prima instanță a

reținut faptul că nu poate fi antrenată răspunderea juridică a Statului Român

prin Ministerul Finanțelor Publice atâta vreme cât nu s-a dovedit că există o

eroare judiciară care să fi condus la achitarea inculpatului G.I.M. pentru

infracțiunile reținute în sentința penală menționată.

Față de

pârâtul B.D., despre care reclamantul a susținut că a depus o plângere

calomnioasă care a condus la condamnarea sa, s-a reținut că acesta nu are calitate

procesuală pasivă prin prisma art. 506 C. proc. pen.

Împotriva sentinței

menționate a declarat apel reclamantul, susținând că pârâtul B.D. nu s-a

prezentat în instanță și că în sentința penală pronunțată de Judecătoria Arad

nu s-a avut în vedere o serie de împrejurări ca neprezentarea unor file cec în

alb lăsate cu titlu de garanție la acesta și nerestituirea unor bunuri de către

acesta.

Prin decizia civilă

nr. 63/R din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a

respins apelul reclamantului ca nefondat, reținând că sentința primei instanțe

este legală și temeinică față de dispozițiile art. 504 și art. 506 C. proc.

pen., reclamantul nefiind achitat printr-o sentință penală pentru a avea temei

să solicite despăgubiri Statului Român, ca urmare a erorii judiciare produse

asupra sa.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs în termen legal reclamantul G.M.I., criticând-o ca

nelegală pentru încălcarea dreptului său la apărare, întrucât fiind arestat

nu i s-a asigurat transportul în instanță și

nici nu a beneficiat de apărare din oficiu.

Recurentul a mai

arătat că 1-a chemat în judecată pe pârâtul B.D. conform art. 998, art. 999 C.

civ. în vederea recuperării unui telefon mobil predat la 1 martie 1999 și

nerestituit până în prezent.

Totodată, acesta a

arătat că cererile sale adresate instanței conform art. 998, art. 999 și art.

1584 C. civ. au vizat recuperarea pagubelor produse de pârât prin mărturie

mincinoasă, fals în declarații și favorizarea infractorului.

Recursul

reclamantului nu a fost motivat în drept.

La prima zi de

înfățișare în recurs, Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității întrucât

criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivele prevăzute de art.

304 C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că cererea

de recurs formulată de reclamant nu cuprinde mențiunile prevăzute sub

sancțiunea nulității de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ., respectiv motivele de nelegalitate pe care se întemeiază această cale de

atac și dezvoltarea lor.

Astfel prin motivele

invocate, fără a indica niciunul dintre cazurile de modificare sau casare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul face doar o afirmație generală

în sensul că decizia atacată este nelegală, fără a indica și dezvolta motivele

de recurs, așa cum cer dispozițiile art. 303 alin. (3) C. proc. civ.

Aceasta nu reprezintă

o motivare în sensul procedural al termenului și nu permite instanței de recurs

o cenzurare a deciziei atacate.

Împrejurarea că

recurentului nu i s-a asigurat deplasarea la instanță, deși a fost legal citat

și nu i s-a numit avocat din oficiu, deși nu s-a formulat o asemenea cerere în

condițiile art. 74 și urm. C. proc. civ., nu pot constitui motive de

neleglitate care să se încadreze în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Celelalte afirmații

și susțineri invocate de recurent, nestructurate din punct de vedere juridic nu

constituie o motivare a recursului.

Pentru aceste

considerente, urmează ca în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. să se

constate nulitatea recursului declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de reclamantul

G.I. împotriva deciziei civile nr. 63/R din 12 februarie 2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 iunie 2007.