ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 774/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 9 august 2002, I.C. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria comunei Mereni, obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul alcătuit din teren și construcții situat în comuna Mereni, județ Constanța. Prin sentința civilă nr. 2231/2002 Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, această sentință rămânând irevocabilă prin respingerea apelului declarat de către reclamant. Judecând în primă instanță, Tribunalul Constanța, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 125 din 27 ianuarie 2005 prin care a respins contestația ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obiectul judecății îl constituie contestația împotriva Dispoziției nr. 41 din 14 mai 2002 emisă de Primarul comunei Mereni, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de teren de 2600 mp, cu motivarea că aceasta a fost anterior transmisă moștenitorilor lui I.R. Reclamantul nu a probat incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 10/2001. Apelul declarat de către contestator împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 676 C din 13 iunie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

În considerentele deciziei sale, instanța de apel a arătat că prin motivele de apel contestatorul nu criticat hotărârea primei instanțe prin prisma omisiunii instanței de a-l obliga pe primar să răspundă la notificările 405 și 406, ci și-a manifestat nemulțumirea cu privire la dispoziția nr. 41 prin care s-a soluționat notificarea nr. 407. Din cuprinsul înscrisurilor depuse de primar, rezultă că terenul ce a fost notificat de către contestator se află din anul 1964 în proprietatea familiei G.C. și nu în domeniul privat al comunei Mereni. Ca o caracteristică generală a Legii nr. 10/2001, în ceea ce privește domeniul de aplicare, aceasta vizează întreaga arie a imobilelor preluate în orice mod de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, fiind irelevant că sunt imobile cu destinație de locuință sau nu, terenuri cu și fără construcții și nu imobile care se află în proprietatea unei persoane fizice cum este cazul în speță.

Împotriva deciziei date în apel a declarat recurs contestatorul care a arătat că la dosar se afla actul de proprietate, actul de moștenitor prin succesiune nr. 92/1963 și notificarea nr. 407 din 9 august 2001. Notificarea nr. 405 din 9 august 2001 reprezintă imobil teren în suprafață de 1500 mp situat în intravilanul comunei Mereni, iar notificarea nr. 406 din 9 august 2001 reprezintă imobil teren în suprafață de 1200 mp situat în intravilanul comunei Mereni. În dovedirea recursului, în condițiile art. 305 C. proc. civ., la dosarul cauzei au fost depuse, în copie, certificatul de moștenitor nr. 92/1963 și notificările nr. 405-407/2001. Curtea a apreciat că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. Întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, în această etapă procesuală nu poate fi făcută orice critică, ci nemulțumirea recurentului trebuie circumscrisă motivelor de nelegalitate strict și limitativ prevăzute în art. 304 C. proc. civ. În caz contrar, devine aplicabilă sancțiunea nulității căii de atac reglementată de art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Verificând cererea de recurs întocmită de Ivan Constantin, Curtea a constatat că aceasta nu cuprinde nici o critică împotriva hotărârii instanței de apel, ci este limitată la o înșiruire de înscrisuri, fără să se arate în ce măsură aprecierea/neluarea în considerare a înscrisurilor ar fi determinat pronunțarea unei soluții nelegale.

În aceste condiții, recursul nu poate fi considerat motivat, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. rap. la art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se va constata nulitatea căii de atac, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii date în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamantul I.C. împotriva deciziei civile nr. 676 din 13 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.