ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5402/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 19

octombrie 2004, reclamanta A.S. a chemat în judecată SC T. SA în calitate de

pârâtă pentru a fi obligată să-i încheie contract de muncă pentru perioada 20

septembrie 1995-5 noiembrie 1998 cât a lucrat ca gestionar, să-i achite

salariul cuvenit și drepturile privind concediul de odihnă precum și drepturile

bănești pentru zilele libere lucrate în cadrul societății.

Totodată reclamanta a mai solicitat

ca pârâta să fie obligată să-i restituie carnetul de garanție și să-i plătească

suma de 300.000.000 lei daune interese.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea

pe dispozițiile art. 67 din Legea nr. 168/1999 și Legea nr. 83/1995.

Tribunalul Brașov, secția civilă,

prin sentința nr. 4198/M din 18 noiembrie 2004 a admis excepția necompetenței

materiale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivarea acestei hotărâri,

tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 248 C. muncii și susținerea

reclamantei că a încheiat cu pârâta doar contract de prestări servicii, așa

încât în raport și de valoarea sub 1 miliard a pretențiilor a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, considerând

că raporturile dintre părți sunt guvernate de legea civilă.

Judecătoria Brașov prin sentința

civilă nr. 4840 din 25 mai 2005 a admis excepția de necompetență materială

invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a litigiului în

favoarea Tribunalului Brașov.

Constatând existența conflictului

negativ de competență a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Brașov

pentru a hotărî asupra conflictului.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria

a avut în vedere respectarea principiului disponibilității și a reținut că

temeiul juridic al acțiunii indicat de reclamantă este art. 281 C. muncii

potrivit căruia „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de

muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea și încetarea

contractelor individuale de muncă”.

Considerând că litigiul este

guvernat de legislația muncii, judecătoria a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Chemată să hotărască asupra

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Brașov prin sentința civilă

nr. 2/F din 20 iulie 2005 a stabilit competența de soluționare a litigiului

dintre reclamanta A.S. și pârâta SC T. SA în favoarea Judecătoriei Brașov.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a

reținut că acțiunea reclamantei nu are caracterul unui conflict de muncă ce

presupune existența indispensabilă a unui contract individual de muncă ci este

un litigiu civil ce are la bază un contract de prestări servicii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta A.S. criticând-o ca nelegală.

Recurenta susține în esență că a

lucrat în calitate de gestionar la societatea pârâtă iar pretinsa convenție de

prestări servicii a fost anulată, fiind un act fals, așa încât raporturile

dintre părți se circumscriu legislației muncii și competența de soluționare a

cauzei revine tribunalului.

Motivul de casare invocat de

recurentă poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivul de casare, Înalta Curte va admite recursul

reclamantei A.S.

Se constată că prin acțiune

recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte să-i încheie

contract individual de muncă și să-i plătească drepturile salariale pentru

perioada cât a lucrat la societate, în condițiile în care contractul de

prestări servicii exhibat de pârâtă a fost declarat fals și apoi anulat.

Din această perspectivă, în mod

judicios s-au considerat de judecătorie incidente cauzei dispozițiile art. 281

C. muncii întrucât litigiu este în legătură cu încheierea și executarea

contractului de muncă.

Așa fiind, sentința pronunțată de

Curtea de Apel Brașov va fi casată, iar Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a litigiului de muncă dintre reclamanta A.S. și pârâta SC T. SA în

favoarea Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta A.S. împotriva

sentinței nr. 2 F din 20 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează sentința atacată și

stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta

A.S. împotriva intimatei SC T. SA în

favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2006.