ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 897/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 7 martie 2003, reclamanta A.N. A.R., prin Direcția Apelor Mureș, a chemat în

judecată Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul

Administrației Publice și Consiliul Local al comunei Sântana de Mureș,

solicitând anularea poziției 59 din Anexa nr. 81 a H.G. nr. 964/2002, prin care s-a atestat dreptul de proprietate publică al comunei Sântana de

Mureș, județul Mureș, asupra obiectivului „construcții și anexe gospodărești,

teren aferent 2,07 ha identificat în cadastrul comunal al comunei, parcela 773,

tarlaua 26, invocând nelegalitatea atestării ca bun din domeniul public al

comunei, iar nu ca proprietate de stat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

mai arătat că prin atestarea bunului menționat, ca aparținând domeniului public

al comunei, hotărârea contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii

nr. 213/1998, privind proprietatea publică, a Legii nr. 107/1996, a apelor,

precum și a art. 135 din Constituția României, fiind de natură a-i vătăma

dreptul de administrare operativă dobândit în anul 1993.

Ulterior parcurgerii a două cicluri

procesuale în cadrul cărora au fost soluționate excepțiile referitoare la

tardivitatea acțiunii, neîndeplinirea procedurii prealabile și cea a

inadmisibilității acțiunii în baza art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990,

rejudecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 121 din 4 aprilie 2005, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța în sensul

arătat, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că reclamanta (care își

justifică calitatea procesuală activă, prin faptul că este înscrisă în cartea

funciară, cu un drept de administrare operativă), nu a atacat hotărârile

consiliilor locale și consiliului județean, care au stat la baza emiterii H.G. nr.

964/2002, hotărâri care nu au fost cenzurate nici pe calea controlului de

legalitate exercitat de prefect, motiv pentru care sunt considerate în

concordanță cu legea și trebuie executate.

Pe de altă parte, instanța de fond a

reținut că atestarea realizată prin H.G. nr. 964/2002 este în concordanță cu

obligația impusă Guvernului, de art. 21 din Legea nr. 213/1998 și că voința

juridică ce ține de esența actului administrativ de autoritate, a aparținut

autorităților locale și județene, prin hotărârile cărora s-au delimitat

bunurile ce aparțin domeniului public județean sau comunal. Concluzionând,

instanța de fond a reținut că H.G. nr. 964/2002 a fost elaborată în baza și

executarea Legii nr. 213/1998, precum și în executarea hotărârilor

autorităților mai sus arătate.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, în termen legal, reclamanta A.N. A.R. - Direcția Apelor Mureș,

criticând-o ca fiind lipsită de temei legal și fiind dată cu aplicarea greșită

a legii, cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor sale de

recurs, recurenta susține, mai întâi, că în mod greșit a reținut instanța de

fond, natura prezentei pricinii, motivând că procedura urmată ar fi una

necontencioasă, și nereținând că este realmente vătămată în dreptul său de

administrare asupra imobilului, ceea ce determină incidența art. 1 și urm. din

Legea nr. 29/1990.

Reiterând situația de fapt arătată

și în acțiunea sa, recurenta susține că în mod greșit instanța de fond nu a

reținut că bunul înscris la poziția 59 din Anexa nr. 81 la H.G. nr. 964/2002 aparține proprietății de stat și i-a fost transmis de către organul

abilitat legal, respectiv Primăria județului Mureș (care este emitenta deciziei

nr. 197/1990, cu aprobările forurilor tutelare ale Direcției Apelor Mureș, la

acea dată, respectiv Consiliul Național al Apelor). În plus, arată recurenta,

nu s-a avut în vedere nici succesiunea numerelor cadastrale pentru a se

constata, în opinia sa, inducerea în eroare a celor chemați să verifice

inventarele însușite de Consiliul Local al comunei Sântana de Mureș, prin H.C.L.

nr. 11 din 21 iunie 2001 și să înainteze propunerile Ministerului

Administrației Publice, în vederea promovării hotărârii de guvern, conform

dispozițiilor Legii nr. 213/1998.

Ulterior, prin completarea motivelor

sale, recurenta-arată, pe de o parte, că hotărârea atacată nu a fost dată în

contradictoriu cu pârâta Consiliul Local al comunei Sântana de Mureș. Pe de

altă parte, se susține că instanța nu a analizat fondul cauzei, nereținând că

prin trecerea bunului fără vreun just titlu din patrimoniul Statului Român, în

patrimoniul Primăriei comunei Sântana de Mureș, s-a adus atingere atât

titularului dreptului de proprietate, cât și dreptului de administrare al

reclamantei.

Au formulat întâmpinări la recurs,

Ministerul Administrației și Internelor, Guvernul României și Consiliul Local

al comunei Sântana de Mureș, solicitând menținerea soluției instanței de fond,

ca fiind legală și temeinică.

Examinând cauza, în raport cu toate

criticile aduse soluției instanței de fond, cu întregul material probatoriu,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Cu privire la primul motiv de recurs

referitor la pretinsul caracter necontencios al acțiunii sale, se constată că

acesta este nefondat, toate instanțele, pe parcursul a trei cicluri procesuale,

deci inclusiv instanța de fond (după cea de a doua casare cu trimitere), au

reținut că acțiunea recurentei-reclamante s-a formulat în baza art. 1 și urm.

din Legea nr. 29/1990.

Referitor la motivul de recurs ce

vizează lipsa de contradictorialitate cu pârâtul Consiliul Local al comunei

Sântana de Mureș, se constată că nici acesta nu poate fi primit, în raport cu

actele dosarului: citativ, citație, încheierea din 7 martie 2005, practicaua

sentinței nr. 121 din 4 aprilie 2005, citativ, întâmpinare, din care rezultă cu

certitudine că pârâtul nu numai că a fost citat în cauză, dar a avut o

participare permanentă și activă atât la rejudecarea în fond a cauzei, cât și

în recurs.

În ceea ce privește motivele de recurs

ce vizează fondul pricinii, Înalta Curte constată că instanța de fond a fost

preocupată a examina pricina sub toate aspectele sale și în resorturile ei

juridice, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă.

Astfel, se constată că instanța de

fond a avut în vedere toate dispozițiile legale incidente pricinii, precum și

situația de fapt.

Astfel, prin decizia nr. 197 din 15

iunie 1990, necontestată, avându-se în vedere adresa nr. 3166/1990 a Direcției

Apelor Mureș - Banat, prevederile Decretului nr. 409/1955, privind

reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului și în temeiul art. 7

din Decretul - lege nr. 8/1990, privind organizarea și funcționarea organelor

locale ale administrației de stat, a avut loc transmiterea din administrarea Primăriei

Târgu Mureș, secția străzi și parcuri, în administrarea Direcției Apelor Mureș –

Banat, a imobilelor situate în incinta Complexului de agrement și sport „M.”

(insulă) și descrise în decizie. În baza deciziei nr. 197 din 15 iunie 1990 s-a

încheiat procesul-verbal nr. 621, de predare-primire din 2 iulie 1990, la Administrația Domeniilor Publice Târgu Mureș. Ulterior, această decizie a fost înaintată de

Prefectura județului Mureș (fosta Primărie a județului Mureș), prin adresa nr. 1070/158

din 24 martie 1993, către Notariatul de Stat Județean Mureș, pentru a se

intabula acest transfer, în C.F. nr. 3347/a, nr. 3374/b, nr. 683 și nr. 1405

Târgu Mureș.

Totodată, din extrasele de carte

funciară, atât anterioare, cât și ulterioare emiterii H.G. nr. 964/2002, rezultă

fără putință de tăgadă că recurenta-reclamantă are un drept de administrare

operativă, iar nu un drept de proprietate.

Prin urmare, astfel cum corect a

reținut și instanța de fond, câtă vreme H.G. nr. 964/2002 privind atestarea

domeniului public al județului Mureș, precum și al municipiilor, orașelor și

comunelor din județul Mureș nu vatămă dreptul de administrare operativă a

recurentei-reclamante aceasta nu poate invoca ca fiind îndeplinite cerințele art.

1 și urm. din Legea nr. 29/1990.

În consecință, constatându-se că

sentința atacată este legală și temeinică, amplu motivată, iar criticile

formulate acesteia, nefondate, urmează a se respinge recursul declarat în cauză,

în baza dispozițiilor art. 14, 15 și 18 din Legea nr. 29/1990, coroborate cu

cele ale art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N. A.R.

- Direcția Apelor Mureș împotriva sentinței civile nr. 121 din data de 4

aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.