ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3144/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 noiembrie 2003 reclamanta SC D.P. SRL a chemat în judecată C.G.M.B. și MUNICIPIUL BUCUREȘTI solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea declarației reclamantei privind renunțarea la folosința spațiului comercial din str. Brezoianu, București și constatarea dreptului de locațiune al acesteia asupra spațiului menționat. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 11679 din 14 octombrie 2004, a admis excepția lipsei de interes al primului capăt de cerere și a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei și a admis cererea intervenientei în interesul pârâtului MUNICIPIULUI București formulată de C.S.

al A.S.B. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 14 octombrie 2004, s-a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a primului capăt de cerere, întrucât contractul de locațiune fără termen poate fi denunțat unilateral și nu există temei pentru obligarea proprietarului la închirierea unei atare contract. În baza acelorași considerente apare nefondat și capătul de cerere privind constatarea unui drept de locațiune al reclamantei asupra spațiului în litigiu. Apelul declarat de reclamanta D.P. SRL împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 644 din 10 octombrie 2005 reținând în considerente că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen, legal timbrat și motivat, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență, prin reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor în recurs, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) referindu-se la neacordarea dreptului de retenție, precum și la faptul că a apreciat ca fiind legală revenirea nemotivată a instanței de fond asupra probei testimoniale. De asemenea, recurenta mai susține că instanța de apel, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.) și totodată, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) solicitând anularea cererii de intervenție în temeiul art. 108 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Din examinarea actelor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor legale incidente cauzei rezultă că, în mod corect, ambele instanțe au apreciat actul juridic dedus judecății pronunțând hotărâri temeinice și legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă.

Analizând grupat motivele de recurs se constată că, criticile sunt neîntemeiate, atât pe excepția nulității cererii de intervenție cât și pe fondul cauzei instanța de apel reținând în mod just că textele invocate de apelanta-reclamantă nu pot atrage nulitatea acestei cereri, iar pe fond proba testimonială era nerelevantă în situația renunțării la contractul de locațiune de către locatar, într-o cauză comercială, prin acte și cereri semnate și ștampilate de reprezentantul reclamantei-recurente. Nici critica referitoare la respingerea cererii pentru dreptul de retenție nu este întemeiată, ambele instanțe, în mod corect, au respins-o, reținând că în contract se prevede faptul că societatea are obligația de a investi.

De altfel reclamanta nici nu a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii investițiilor. Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC D.P. SRL București împotriva deciziei nr. 644 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2006.