ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 950/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea civilă nr. 20 din 27 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2926/2005/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția invocată de pârâta A.N.O.F.M., cu privire la tardivitatea introducerii acțiunii prin care reclamanta F.R. a solicitat anularea Ordinului nr. 400 din 25 iulie 2005, emis de conducătorul A.N.O.F.M. Prin aceeași încheiere, instanța de judecată a dispus suspendarea efectelor actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 68 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, care trimit la dreptul comun în materie, și anume, la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, act normativ raportat la care acțiunea reclamantei este formulată în termen. Cu privire la cererea de suspendare a efectelor actului administrativ atacat, prin care, începând cu data de 1 august 2005, doamna F.R., având funcția publică de conducere de director executiv al A.N.O.F.M.

Mureș, se sancționează disciplinar cu „destituirea din funcția publică”, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, neputându-se contesta existența prejudiciului material viitor și previzibil, pe care l-ar putea suferi reclamanta, în condițiile în care aceasta nu poate să-și desfășoare activitatea în continuare și să se bucure de drepturile salariale aferente. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (4) și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a declarat recurs, pârâta A.N.O.F.M. De menționat că, prin încheierea din data de 14 februarie 2006, Înalta Curte a încuviințat cererea recurentei-pârâte, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fixând termen de urgență pentru judecarea recursului de față.

Prin motivele de recurs formulate, în esență, recurenta-pârâtă a criticat încheierea nr. 20 din 27 ianuarie 2006, pentru a fi respins excepția tardivitate a introducerii acțiunii formulate de reclamanta-intimată, în condițiile în care aceasta a solicitat anularea actului administrativ la data de 10 octombrie 2005, deși avea posibilitatea de a contesta sancțiunea disciplinară aplicată prin actul administrativ menționat, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicarea acestuia, comunicare efectuată la 29 iulie 2005, astfel încât în mod evident termenul legal, de 30 zile, a fost depășit.

Recurenta a mai arătat că nici suspendarea efectelor Ordinului nr. 400/2005, dispusă de către instanță, chiar și numai până la soluționarea definitivă și irvocabilă a fondului cauzei, vizând anularea acestuia și restabilirea situației anterioare, nu este legală și nici oportună, întrucât intimata-reclamantă nu a făcut dovada că în situația în care nu ar fi reîncadrată temporar în funcția de conducere deținută, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, s-ar produce un prejudiciu iminent.

În plus, în susținerea recursului, recurenta a dezvoltat motivele de fapt și de drept care au condus la aplicarea sancțiunii disciplinare reclamantei-intimate, prin Ordinul 400/2005, insistând asupra faptului că aceasta nu și-a respectat obligația de a îndeplini cu profesionalism, imparțialitate și în condițiile legii, îndatoririle de serviciu, așa încât, după cum susține recurenta, reintegrarea sa în funcția publică anterior deținută ar putea produce disfuncționalități majore în activitatea recurentei, care nu ar mai asigura astfel un serviciu public de calitate în beneficiul cetățenilor. La data de 13 martie 2006, A.N.O.F.M. Mureș, în conformitate cu prevederile art. 49 - 56 C. proc. civ., a formulat o cerere de intervenție accesorie în sprijinul recurentei-pârâte, solicitând admiterea cererii sale, cât și a recursului declarat în cauză, în sensul respingerii cererii de suspendare a efectelor Ordinului nr. 400/2005, emis de Președintele A.N.O.F.M.

În susținerea cererii de intervenție, încuviințată în principiu la termenul de astăzi, intervenienta a reluat, în esență, argumentele și motivațiile recurentei, insistând asupra impactului negativ pe care l-ar avea asupra instituției, reluarea de către intimata-reclamantă a activității sale de conducere, metodele sale de lucru neadecvate, total străine de un management modern, fiind de natură a genera o atmosferă de neliniște și de total disconfort. Recursul este nefondat. Examinând criticile recurentei, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu prevederile legale incidente, incluzând art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, pentru următoarele considerațiuni.

Instanța de fond, învestită legal cu soluționarea acțiunii principale a reclamantei-intimate F.R., vizând anularea Ordinului nr. 400/2005, prin care s-a dispus destituirea sa din funcția de conducere deținută și repunerea în situația anterioară, a stabilit la termenul din 20 ianuarie 2006, prin încheierea ce formează obiectul recursului de față, că acțiunea formulată de reclamantă, la data de 29 iulie 2005, nu este tardivă. Înalta Curte reține că în mod just instanța de fond a apreciat asupra acestei excepții, reținând aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, ale cărei prevederi referitoare la efectuarea plângerii prealabile și la termenele de formulare a acțiunii, au fost pe deplin respectate.

Nu este fondată critica recurentei, vizând greșita aplicare a legii, în condițiile în care, Înalta Curte reține, ca și instanța de fond, că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 68 din Legea nr. 188/1999, referitoare la contestarea sancțiunii disciplinare aplicate reclamantei-intimate, prevederi ce trimit în mod neechivoc la Legea nr. 554/2004, ce reprezintă, astfel, dreptul comun în materie. În fine, chiar ordinul atacat conține o normă de trimitere la art. 68 din Legea nr. 188/1999. Nefondată este și critica vizând greșita suspendare de către instanța de fond a efectelor Ordinului 400/2005, în condițiile în care, aceasta cu temei a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispunde măsura temporară solicitată.

În acest context, relevantă este aprecierea instanței de fond, pe baza actelor depuse la dosar, în sensul că activitatea profesională anterioară a reclamantei-intimate, calificativele obținute de aceasta, justifică suspendarea efectelor unui ordin de destituire, cu efecte directe și asupra drepturilor salariale, până la deplina clarificare a situației de fapt, în cadrul acțiunii de fond. În considerarea celor mai sus arătate, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să fie respins, ca nefondat, recursul de față și pe cale de consecință, și cererea de intervenție accesorie a intervenientei, în interesul recurentei A.N.O.F.M. Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.N.O.F.M. împotriva încheierii civile nr. 20 din 27 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 2926/2005/CCA, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.