ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 950/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 20 din 27 ianuarie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 2926/2005/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins excepția invocată de

pârâta A.N.O.F.M., cu privire la tardivitatea introducerii acțiunii prin care

reclamanta F.R. a solicitat anularea Ordinului nr. 400 din 25 iulie 2005, emis

de conducătorul A.N.O.F.M. Prin aceeași încheiere, instanța de judecată a

dispus suspendarea efectelor actului administrativ atacat, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 68 din Legea nr.

188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, care trimit la dreptul comun

în materie, și anume, la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, act

normativ raportat la care acțiunea reclamantei este formulată în termen.

Cu privire la cererea de suspendare a efectelor actului

administrativ atacat, prin care, începând cu data de 1 august 2005, doamna

F.R., având funcția publică de conducere de director executiv al A.N.O.F.M.

Mureș, se sancționează disciplinar cu „destituirea din funcția publică”,

instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată, potrivit art. 15 din Legea

nr. 554/2004, neputându-se contesta existența prejudiciului material viitor și

previzibil, pe care l-ar putea suferi reclamanta, în condițiile în care aceasta

nu poate să-și desfășoare activitatea în continuare și să se bucure de

drepturile salariale aferente.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și

nelegală, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (4) și art. 15 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, a declarat recurs, pârâta A.N.O.F.M.

De menționat că, prin încheierea din data de 14 februarie 2006,

Înalta Curte a încuviințat cererea recurentei-pârâte, conform art. 21 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, fixând termen de urgență pentru judecarea recursului de

față.

Prin motivele de recurs formulate, în esență,

recurenta-pârâtă a criticat încheierea nr. 20 din 27 ianuarie 2006, pentru a fi

respins excepția tardivitate a introducerii acțiunii formulate de

reclamanta-intimată, în condițiile în care aceasta a solicitat anularea actului

administrativ la data de 10 octombrie 2005, deși avea posibilitatea de a

contesta sancțiunea disciplinară aplicată prin actul administrativ menționat,

în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicarea acestuia, comunicare

efectuată la 29 iulie 2005, astfel încât în mod evident termenul legal, de 30

zile, a fost depășit.

Recurenta a mai arătat că nici suspendarea efectelor

Ordinului nr. 400/2005, dispusă de către instanță, chiar și numai până la

soluționarea definitivă și irvocabilă a fondului cauzei, vizând anularea

acestuia și restabilirea situației anterioare, nu este legală și nici oportună,

întrucât intimata-reclamantă nu a făcut dovada că în situația în care nu ar fi

reîncadrată temporar în funcția de conducere deținută, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei, s-ar produce un prejudiciu iminent.

În plus, în susținerea recursului, recurenta a dezvoltat

motivele de fapt și de drept care au condus la aplicarea sancțiunii

disciplinare reclamantei-intimate, prin Ordinul 400/2005, insistând asupra

faptului că aceasta nu și-a respectat obligația de a îndeplini cu

profesionalism, imparțialitate și în condițiile legii, îndatoririle de

serviciu, așa încât, după cum susține recurenta, reintegrarea sa în funcția

publică anterior deținută ar putea produce disfuncționalități majore în

activitatea recurentei, care nu ar mai asigura astfel un serviciu public de

calitate în beneficiul cetățenilor.

La data de 13 martie 2006, A.N.O.F.M. Mureș, în conformitate

cu prevederile art. 49 - 56 C. proc. civ., a formulat o cerere de intervenție

accesorie în sprijinul recurentei-pârâte, solicitând admiterea cererii sale,

cât și a recursului declarat în cauză, în sensul respingerii cererii de

suspendare a efectelor Ordinului nr. 400/2005, emis de Președintele A.N.O.F.M.

În susținerea cererii de intervenție, încuviințată în principiu la termenul de

astăzi, intervenienta a reluat, în esență, argumentele și motivațiile

recurentei, insistând asupra impactului negativ pe care l-ar avea asupra

instituției, reluarea de către intimata-reclamantă a activității sale de

conducere, metodele sale de lucru neadecvate, total străine de un management

modern, fiind de natură a genera o atmosferă de neliniște și de total

disconfort.

Recursul este nefondat.

Examinând criticile recurentei, în raport cu actele și

lucrările dosarului, cu prevederile legale incidente, incluzând art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, pentru următoarele considerațiuni.

Instanța de fond, învestită legal cu soluționarea acțiunii

principale a reclamantei-intimate F.R., vizând anularea Ordinului nr. 400/2005,

prin care s-a dispus destituirea sa din funcția de conducere deținută și

repunerea în situația anterioară, a stabilit la termenul din 20 ianuarie 2006,

prin încheierea ce formează obiectul recursului de față, că acțiunea formulată

de reclamantă, la data de 29 iulie 2005, nu este tardivă.

Înalta Curte reține că în mod just instanța de fond a

apreciat asupra acestei excepții, reținând aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, ale cărei prevederi referitoare

la efectuarea plângerii prealabile și la termenele de formulare a acțiunii, au

fost pe deplin respectate.

Nu este fondată critica recurentei, vizând greșita aplicare

a legii, în condițiile în care, Înalta Curte reține, ca și instanța de fond, că

sunt aplicabile în cauză prevederile art. 68 din Legea nr. 188/1999,

referitoare la contestarea sancțiunii disciplinare aplicate

reclamantei-intimate, prevederi ce trimit în mod neechivoc la Legea nr.

554/2004, ce reprezintă, astfel, dreptul comun în materie.

În fine, chiar ordinul atacat conține o normă de trimitere

la art. 68 din Legea nr. 188/1999.

Nefondată este și critica vizând greșita suspendare de către

instanța de fond a efectelor Ordinului 400/2005, în condițiile în care, aceasta

cu temei a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 15 din Legea nr.

554/2004, pentru a se dispunde măsura temporară solicitată.

În acest context, relevantă este aprecierea instanței de

fond, pe baza actelor depuse la dosar, în sensul că activitatea profesională

anterioară a reclamantei-intimate, calificativele obținute de aceasta,

justifică suspendarea efectelor unui ordin de destituire, cu efecte directe și

asupra drepturilor salariale, până la deplina clarificare a situației de fapt,

în cadrul acțiunii de fond.

În considerarea celor mai sus arătate, urmează ca în baza

art. 312 C. proc. civ., să fie respins, ca nefondat, recursul de față și pe

cale de consecință, și cererea de intervenție accesorie a intervenientei, în

interesul recurentei A.N.O.F.M. Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

A.N.O.F.M. împotriva încheierii civile nr. 20 din 27 ianuarie 2006, pronunțată

de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

în dosarul nr. 2926/2005/CCA, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2006.