ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 12 ianuarie 2007, F.R. a

solicitat ca în contradictoriu cu A.N.O.F.M. să se dispună anularea ordinelor

nr. 507, 508, 509, 510 și 511 din 18 septembrie 2006, prin care președintele

acestei autorități publice centrale a dispus, în mod succesiv, delegarea sa în

funcția de director executiv al A.N.O.F.M. Brașov, începând cu data de 18

septembrie 2006 și până la 31 octombrie 2006.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin sentința civilă nr. 140 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel

Târgu Mureș a dispus anularea ordinului nr.400 din 25 iulie 2005 și

reintegrarea sa în funcția deținută anterior, respectiv aceea de director

executiv al A.J.O.F.M. Mureș.

Totodată, a obligat pe pârâtă la plata

drepturilor bănești cuvenite reclamantei pe perioada cuprinsă între data

destituirii și cea a reintegrării efective în funcție, precum și a unor

despăgubiri în valoare de 100.000.000 ROL.

În opinia reclamantei, ordinele

contestate în litigiul de față contravin prevederilor art. 5 din H.G. nr. 543/1995,

care interzic fracționarea delegărilor prin rechemarea nejustificată a

salariaților înainte de îndeplinirea sarcinilor sau prin fixarea de la început

a duratei delegării pe o perioadă mai mică decât cea efectiv necesară pentru

executarea sarcinilor respective.

A precizat că pe lângă vătămarea evidentă

adusă stării sale de sănătate datorită navetei efectuate și a condițiilor

improprii în care a fost nevoită să locuiască la Brașov, ordinele atacate au

prejudiciat-o prin fracționarea abuzivă a perioadei de delegare.

La termenul din 13 februarie 2007, F.R. și-a

precizat acțiunea, în sensul că a cerut obligarea pârâtei la:

a)

plata drepturilor bănești

aferente lunii octombrie 2006;

b)

plata premiului anual pe

anul 2006;

c)

acordarea premiilor și stimulentelor

aferente trimestrului

IV al anului 2006;

d)plata daunelor morale al căror cuantum îl va preciza în fața

instanței.

Prin sentința civilă nr. 42 din 9 mai 2007, Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis primul capăt

de cerere așa cum a fost formulat.

În baza art. 165 C. proc. civ. a

despărțit capetele de cerere formulate la data de 13 februarie 2007 și a dispus

continuarea judecății cu privire la aceste capete, fixând termen pentru 19

iunie 2007.

Instanța a reținut că nemotivarea

ordinelor, ca acte administrative de autoritate individuale, duce la

anulabilitatea lor cel puțin din perspectiva art. 24 paragr. 1 și art. 31

paragr. 2 din Constituția României. Că, prin plângerea prealabilă adresată pârâtei

la data de 26 septembrie 2006, F.R. a comunicat faptul că refuză delegarea din

motive medicale.

În sprijinul soluției au mai fost

invocate dispozițiile art. 76 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999

republicată, conform cărora funcționarul public poate refuza delegarea dacă

starea sănătății, dovedită cu certificat medical, face contraindicată

delegarea.

S-a considerat că deși textul legal

folosește sintagma de „certificat medical”, legiuitorul nu definește această

sintagmă, astfel că orice act medical valabil încheiat poate fi înțeles ca

atare. Din acest punct de vedere, reclamanta a dovedit cu actele depuse la

dosar, starea de sănătate precară, la care s-a referit și în cuprinsul

plângerii prealabile.

Împotriva sentinței a declarat recurs

pârâta A.N.O.F.M.

Recurenta a susținut că în mod greșit

prima instanță a admis capătul principal de cerere din acțiunea reclamantei,

deoarece adeverința eliberată de SC S. SRL Târgu Mureș la data de 7 februarie

2006, biletul de externare din spital eliberat la 10 octombrie 2005 și

adeverința medicală nr. 3374 emisă de aceeași societate la data de 3 octombrie

2006, nu atestă starea de sănătate a reclamantei la data delegărilor și nu au

caracterul unui certificat medical eliberat de medicul specialist competent potrivit

legii, pe baza rezultatelor investigațiilor de specialitate efectuate la

recomandarea sa.

Pe de altă parte, deși reclamanta a

transmis autorității publice refuzul său de efectuare a măsurii delegării

anterior datei la care ordinul nr. 507/2006 a început să producă efecte

juridice, contestația nu a fost însoțită de documentul legal pe baza căruia să

justifice această atitudine.

Cât privește motivarea ordinelor

contestate, recurenta a arătat că această operațiune nu era necesară deoarece

potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, delegarea se dispune în interesul autorității sau

instituției în care este încadrat funcționarul public.

În sfârșit, s-a precizat că pe durata

delegării, reclamanta și-a păstrat funcția publică de conducere și salariul,

beneficiind totodată, de suportarea costului integral al transportului

dus-întors, al cazării la Brașov, precum și al îndemnizațiilor de delegare și

detașare.

Recursul este nefondat.

Așa cum corect s-a reținut în

considerentele hotărârii recurate, prin sentința civilă nr. 140 din 5 decembrie

2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea introdusă de reclamantă, dispunând anularea

Ordinului nr. 40 din 25 iulie 2005 emis de președintele A.N.O.F.M. și

reintegrarea R.F. în funcția de director executiv al A.J.O.F.M. Mureș din care

fusese destituită pentru motive de natură disciplinară.

De asemenea, a fost obligată pârâta la

plata drepturilor bănești aferente perioadei cuprinse între data destituirii și

cea a reintegrării efective, precum și a unor despăgubiri în valoare de

100.000.000 ROL.

Hotărârea respectivă a rămas irevocabilă

dar ulterior, președintele A.N.O.F.M. a emis ordinele de delegare succesive a

reclamantei nr. 507, 508, 509, 510 și 511 din 18 septembrie 2006, în funcția de

director executiv la A.J.O.F.M. Brașov pentru perioade cuprinse între 2 și 31

octombrie 2006.

Procedeul utilizat este evident nelegal,

de vreme ce prevederile art. 5 din H.G. nr. 543/1995, în versiunea actualizată

la 16 ianuarie 2004, au interzis fracționarea delegărilor și detașărilor prin

rechemarea nejustificată a salariaților înainte de îndeplinirea sarcinilor sau

prin fixarea de la început a duratei delegării sau detașării pe o perioadă mai

mică decât cea necesară pentru executarea sarcinilor respective.

În plus, nici ordinele contestate, nici

răspunsul comunicat reclamantei la plângerea prealabilă, cu adresa nr. 1775 din

27 noiembrie 2006, nu conțin motivarea în fapt a măsurii delegării succesive

luată cu privire la reclamantă, deși delegarea este limitată de legiuitor la o

perioadă de 60 zile pe an (filele nr.7-13 și 15).

Este așadar, evident că numai menționarea

scopului de eficientizare a activității autorităților și instituțiilor publice

în actele administrative, cu trimitere la dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 188/1999, republicată și modificată, echivalează cu nemotivarea

acelor acte juridice, împiedicând-o pe reclamantă în exercitarea efectivă a

unor drepturi fundamentale (dreptul la apărare și dreptul la informare),

consacrate de art. 24 alin. (1) și art. 31 alin. (2) din Constituție.

Potrivit art. 76 alin. (2) lit. c) din

aceeași lege organică, în formularea de la data emiterii ordinelor,

funcționarul public poate să refuze delegarea dacă starea sănătății, dovedită

cu certificat medical, face contraindicată delegarea.

În speță, reclamanta a dovedit cu

înscrisuri oficiale concludente că starea sa de sănătate nu făcea posibilă

naveta săptămânală.

Este vorba de adeverința medicală nr. 3374

din 3 octombrie 2006, eliberată de medicul specialist, care atestă faptul că F.R.

este suferindă de polidiscopatie lombară cu sechele iritativ-lezionar și de

hipotrofie a membrului superior stâng.

S-a recomandat evitarea frigului, a

umezelii și a efortului fizic, precizându-se în același timp, că sunt

contraindicate delegările și deplasările pacientei, de lungă durată, care pot

agrava starea acesteia (fila nr.45).

În sprijinul concluziei la care a ajuns

instanța de fond, sunt și biletul de examinare medicală eliberat de Spitalul

Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș (fila nr.40) și celelalte acte medicale

invocate de recurentă, dar care în mod judicios au fost considerate de instanță

ca având valoarea probantă a certificatului medical, menționat în art. 76 alin.

(2) din Legea nr. 188/1999, republicată, în vigoare la data emiterii ordinelor

de delegare.

Contrar susținerilor din recurs, din

probele cu înscrisuri care au fost administrate, rezultă fără echivoc că

reclamanta și-a exprimat refuzul de executare a actelor administrative,

anterior datei de la care acestea trebuiau aplicate, formulând contestația

înregistrată la nr. 18482 din 26 septembrie 2006 (filele nr.12-13).

Ținând seama de toate aceste argumente și

de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în

sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a

se respinge recursul pârâtei.

În baza dispozițiilor art. 274 din același

cod, recurenta va fi obligată să plătească intimatei-reclamante suma de 1190

lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.N.O.F.M.

împotriva sentinței nr. 42 din 9 mai 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata sumei

de 1190 lei, cheltuieli de judecată în recurs, către intimata-reclamantă F.R.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

octombrie 2007.