ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 ianuarie 2007, F.R. a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.O.F.M. să se dispună anularea ordinelor nr. 507, 508, 509, 510 și 511 din 18 septembrie 2006, prin care președintele acestei autorități publice centrale a dispus, în mod succesiv, delegarea sa în funcția de director executiv al A.N.O.F.M. Brașov, începând cu data de 18 septembrie 2006 și până la 31 octombrie 2006. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 140 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus anularea ordinului nr.400 din 25 iulie 2005 și reintegrarea sa în funcția deținută anterior, respectiv aceea de director executiv al A.J.O.F.M.

Mureș. Totodată, a obligat pe pârâtă la plata drepturilor bănești cuvenite reclamantei pe perioada cuprinsă între data destituirii și cea a reintegrării efective în funcție, precum și a unor despăgubiri în valoare de 100.000.000 ROL. În opinia reclamantei, ordinele contestate în litigiul de față contravin prevederilor art. 5 din H.G. nr. 543/1995, care interzic fracționarea delegărilor prin rechemarea nejustificată a salariaților înainte de îndeplinirea sarcinilor sau prin fixarea de la început a duratei delegării pe o perioadă mai mică decât cea efectiv necesară pentru executarea sarcinilor respective. A precizat că pe lângă vătămarea evidentă adusă stării sale de sănătate datorită navetei efectuate și a condițiilor improprii în care a fost nevoită să locuiască la Brașov, ordinele atacate au prejudiciat-o prin fracționarea abuzivă a perioadei de delegare.

La termenul din 13 februarie 2007, F.R. și-a precizat acțiunea, în sensul că a cerut obligarea pârâtei la: a) plata drepturilor bănești aferente lunii octombrie 2006; b) plata premiului anual pe anul 2006; c) acordarea premiilor și stimulentelor aferente trimestrului IV al anului 2006; d)plata daunelor morale al căror cuantum îl va preciza în fața instanței. Prin sentința civilă nr. 42 din 9 mai 2007, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis primul capăt de cerere așa cum a fost formulat. În baza art. 165 C. proc. civ. a despărțit capetele de cerere formulate la data de 13 februarie 2007 și a dispus continuarea judecății cu privire la aceste capete, fixând termen pentru 19 iunie 2007. Instanța a reținut că nemotivarea ordinelor, ca acte administrative de autoritate individuale, duce la anulabilitatea lor cel puțin din perspectiva art. 24 paragr.

1 și art. 31 paragr. 2 din Constituția României. Că, prin plângerea prealabilă adresată pârâtei la data de 26 septembrie 2006, F.R. a comunicat faptul că refuză delegarea din motive medicale. În sprijinul soluției au mai fost invocate dispozițiile art. 76 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 republicată, conform cărora funcționarul public poate refuza delegarea dacă starea sănătății, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea. S-a considerat că deși textul legal folosește sintagma de „certificat medical”, legiuitorul nu definește această sintagmă, astfel că orice act medical valabil încheiat poate fi înțeles ca atare. Din acest punct de vedere, reclamanta a dovedit cu actele depuse la dosar, starea de sănătate precară, la care s-a referit și în cuprinsul plângerii prealabile.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A.N.O.F.M. Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis capătul principal de cerere din acțiunea reclamantei, deoarece adeverința eliberată de SC S. SRL Târgu Mureș la data de 7 februarie 2006, biletul de externare din spital eliberat la 10 octombrie 2005 și adeverința medicală nr. 3374 emisă de aceeași societate la data de 3 octombrie 2006, nu atestă starea de sănătate a reclamantei la data delegărilor și nu au caracterul unui certificat medical eliberat de medicul specialist competent potrivit legii, pe baza rezultatelor investigațiilor de specialitate efectuate la recomandarea sa. Pe de altă parte, deși reclamanta a transmis autorității publice refuzul său de efectuare a măsurii delegării anterior datei la care ordinul nr. 507/2006 a început să producă efecte juridice, contestația nu a fost însoțită de documentul legal pe baza căruia să justifice această atitudine.

Cât privește motivarea ordinelor contestate, recurenta a arătat că această operațiune nu era necesară deoarece potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, delegarea se dispune în interesul autorității sau instituției în care este încadrat funcționarul public. În sfârșit, s-a precizat că pe durata delegării, reclamanta și-a păstrat funcția publică de conducere și salariul, beneficiind totodată, de suportarea costului integral al transportului dus-întors, al cazării la Brașov, precum și al îndemnizațiilor de delegare și detașare. Recursul este nefondat. Așa cum corect s-a reținut în considerentele hotărârii recurate, prin sentința civilă nr. 140 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea introdusă de reclamantă, dispunând anularea Ordinului nr. 40 din 25 iulie 2005 emis de președintele A.N.O.F.M.

și reintegrarea R.F. în funcția de director executiv al A.J.O.F.M. Mureș din care fusese destituită pentru motive de natură disciplinară. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata drepturilor bănești aferente perioadei cuprinse între data destituirii și cea a reintegrării efective, precum și a unor despăgubiri în valoare de 100.000.000 ROL. Hotărârea respectivă a rămas irevocabilă dar ulterior, președintele A.N.O.F.M. a emis ordinele de delegare succesive a reclamantei nr. 507, 508, 509, 510 și 511 din 18 septembrie 2006, în funcția de director executiv la A.J.O.F.M. Brașov pentru perioade cuprinse între 2 și 31 octombrie 2006. Procedeul utilizat este evident nelegal, de vreme ce prevederile art. 5 din H.G.

nr. 543/1995, în versiunea actualizată la 16 ianuarie 2004, au interzis fracționarea delegărilor și detașărilor prin rechemarea nejustificată a salariaților înainte de îndeplinirea sarcinilor sau prin fixarea de la început a duratei delegării sau detașării pe o perioadă mai mică decât cea necesară pentru executarea sarcinilor respective.

În plus, nici ordinele contestate, nici răspunsul comunicat reclamantei la plângerea prealabilă, cu adresa nr. 1775 din 27 noiembrie 2006, nu conțin motivarea în fapt a măsurii delegării succesive luată cu privire la reclamantă, deși delegarea este limitată de legiuitor la o perioadă de 60 zile pe an (filele nr.7-13 și 15). Este așadar, evident că numai menționarea scopului de eficientizare a activității autorităților și instituțiilor publice în actele administrative, cu trimitere la dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată și modificată, echivalează cu nemotivarea acelor acte juridice, împiedicând-o pe reclamantă în exercitarea efectivă a unor drepturi fundamentale (dreptul la apărare și dreptul la informare), consacrate de art. 24 alin. (1) și art. 31 alin. (2) din Constituție.

Potrivit art. 76 alin. (2) lit. c) din aceeași lege organică, în formularea de la data emiterii ordinelor, funcționarul public poate să refuze delegarea dacă starea sănătății, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea. În speță, reclamanta a dovedit cu înscrisuri oficiale concludente că starea sa de sănătate nu făcea posibilă naveta săptămânală. Este vorba de adeverința medicală nr. 3374 din 3 octombrie 2006, eliberată de medicul specialist, care atestă faptul că F.R. este suferindă de polidiscopatie lombară cu sechele iritativ-lezionar și de hipotrofie a membrului superior stâng. S-a recomandat evitarea frigului, a umezelii și a efortului fizic, precizându-se în același timp, că sunt contraindicate delegările și deplasările pacientei, de lungă durată, care pot agrava starea acesteia (fila nr.45).

În sprijinul concluziei la care a ajuns instanța de fond, sunt și biletul de examinare medicală eliberat de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș (fila nr.40) și celelalte acte medicale invocate de recurentă, dar care în mod judicios au fost considerate de instanță ca având valoarea probantă a certificatului medical, menționat în art. 76 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, în vigoare la data emiterii ordinelor de delegare. Contrar susținerilor din recurs, din probele cu înscrisuri care au fost administrate, rezultă fără echivoc că reclamanta și-a exprimat refuzul de executare a actelor administrative, anterior datei de la care acestea trebuiau aplicate, formulând contestația înregistrată la nr. 18482 din 26 septembrie 2006 (filele nr.12-13).

Ținând seama de toate aceste argumente și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul pârâtei. În baza dispozițiilor art. 274 din același cod, recurenta va fi obligată să plătească intimatei-reclamante suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.N.O.F.M. împotriva sentinței nr. 42 din 9 mai 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 1190 lei, cheltuieli de judecată în recurs, către intimata-reclamantă F.R. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2007.