ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.05.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4771/2006

HOTĂRÂRE
16.05.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4771/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut

următoarele:

Tribunalul

Constanța, prin sentința civilă nr. 708 din 26 mai 2004, pronunțată în dosarul

nr. 2829/2001 a respins acțiunea formulată de reclamanta F. Constanța prin care

a contestat decizia nr. 1530 din 28 iunie 2001 emisă de pârâta SC T. SA în baza

Legii nr. 10/2001, sentință pronunțată în contradictoriu și cu Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru

a pronunța sentința instanța a reținut că imobilul nu a fost preluat abuziv,

fiind predat pe bază de protocol, cu plată, încheiat de reprezentanții celor

două părți ale convenției și ca atare nu sunt incidente dispozițiile art. 2

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Arată

instanța că reclamanta avea la îndemână dispozițiile art. 162 alin. (3) din

Legea nr. 109/1996 potrivit cărora activele trecute în proprietatea statului,

proprietate a cooperațiilor de consum puteau fi restituite, la cerere.

Apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă

nr. 1148 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul

nr. 2099/2004.

Prin

considerentele deciziei, instanța de apel reține că imobilul a fost preluat de

la apelantă și transmis intimatei în baza protocolului încheiat la 1 octombrie

1990 între I.C.R.M. Constanța și SC T. SA, din care rezultă achitarea

contravalorii bunului.

Față

de situația de fapt menționată, dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 sunt inaplicabile deoarece nu este vorba de o preluare abuzivă.

Împotriva

deciziei a declarat recurs reclamanta-apelantă, întemeiat în baza dispozițiilor

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Prin

dezvoltarea motivelor de recurs este criticată hotărârea sub aspectele ce se

vor arăta.

Motivarea

instanței de apel în sensul că suma primită reprezintă contravaloarea bunului

este străină cauzei întrucât din adresa nr. 6432/1994 rezultă că se referă la

U.J.E.C.O.O.P. Tulcea și nu la reclamantă.

Soldul

încasat de la M.C.I. în favoarea cooperației de consum nu a fost încasat

niciodată de recurentă.

De

asemenea din adresa Administrației Financiare Constanța nr. 22519/2005 rezultă

că în perioada 1982-1992 U.J.E.C.O.O.P. este înscrisă drept proprietară a

bunului solicitat.

În

cauza de față preluarea a fost abuzivă întrucât imobilul a fost preluat în baza

H.C.M. nr. 18 din 19 ianuarie 1974, republicat în Buletinul oficial, iar

protocolul s-a încheiat urmare lucrărilor Congresului al X-lea al P.C.R. și

Conferinței Naționale a P.C.R.

În

anul 1970 au fost preluate 2 depozite, unul de la U.J.E.C.O.O.P. Tulcea, care a

și fost restituit, și unul de la U.J.E.C.O.O.P. Constanța, ce nu a fost

restituit.

Instanța

aplică greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001 deoarece art. 2 pct. h din lege

face referire la orice imobil preluat fără respectarea dispozițiilor legale în

vigoare la data preluării, ipoteză aplicabilă în cauza de față.

În

susținerea recursului s-au depus o serie de înscrisuri după cum urmează: adresa

nr. 6432/1974 emisă de C., contractul de închiriere nr. 17809 din 17 iulie 1973

încheiat între I.J.C.O.O.P. Constanța în calitate de proprietar și I.C.R.M. în

calitate de chiriaș (autoarea pârâtei SC T. SA, H.C.M. nr. 18/1974 și

Protocolul nr. 1/2219 din 30 iunie 1970 încheiat între Ministerul Comerțului

Interior (M.C.I.) și C. referitor și la bunul în litigiu.

Prin

întâmpinarea formulată de SC T. SA se solicită respingerea recursului cu

motivarea că acordul încheiat este legal deoarece a aprecia în alt mod, ar

însemna că toate actele încheiate de stat în acea perioadă ar fi nule.

Se

arată că preluarea imobilului de stat s-a dispus prin protocolul încheiat în

1970, iar transmiterea proprietății s-a făcut în 1973 cu plată de către M.C.I.

De

altfel C. recunoaște primirea sumei de 105.000.000 lei, menționată în anexa

H.C.M. nr. 18/1974.

Analizând

hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și în baza probelor

administrate, Înalta Curte a reținut următoarele:

Legea

nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prin art. 3 lit. c), acordă

posibilitatea de a obține restituirea imobilelor și pentru persoane juridice,

cu anumite limitări.

Astfel,

de la aplicarea dispozițiilor legii de reparație sunt excluse doar

„ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților

administrativ-teritorială, inclusiv cele autonome sau independente, regiile

autonome, companiile (societățile naționale, societățile comerciale cu capital

de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii...”.

Reclamanta

nu face parte din niciuna dintre categoriile enumerate limitativ de legiuitor,

așa încât are calitate de persoană îndreptățită.

Legiuitorul

a calificat ca fiind imobile preluate abuziv, la art. 2 lit. i), orice alte

imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale

la data preluării precum și cele preluate fără temei legal prin acte de

dispoziție ale organelor ale puterii sau ale administrației de stat.

Sub

acest aspect se constată că imobilul a fost preluat în baza H.C.M. nr. 18 din

19 ianuarie 1974, nepublicat, prin protocolul încheiat între Ministerul

Comerțului Interior și U.C.C.C.

Temeiul

de preluare invocat în protocol îl reprezintă hotărârile Congresului al X-lea

și ale Conferinței Naționale a Partidului Comunist Român cu privire la

perfecționarea și funcționarea conducerii și planificării economiei naționale.

Față

de dispozițiile Legii nr. 10/2001 se constată că nu a existat un temei legal al

preluării întrucât un act normativ nepublicat nu poate produce efecte juridice.

A

interpreta în alt mod dispozițiile legale în materie ar conduce și la

încălcarea art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional al Convenția europeană a

drepturilor omului care prevede că orice persoană fizică sau juridică are

dreptul la respectarea bunurilor sale, privarea de proprietate putând a avea

loc doar pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege

și de principiile generale ale dreptului internațional, dispoziții care de

altfel se regăsesc și în Codul civil în art. 481.

Susține

instanța de apel că preluarea s-a făcut cu plată, potrivit H.C.M. nr. 18/1974

în a cărei anexă se regăsește suma de 105.000.000 lei, în care este inclusă și

valoarea de 5.555.000 lei ce reprezintă contravaloarea imobilului revendicat și

al unui alt depozit.

Apărările

reclamantei, în sensul că nu a primit contravaloarea bunului, nu au fost

verificate în mod substanțial de instanță cât timp singura probă avută în

vedere a reprezentat-o adresa nr. 6857/1992 a C. prin care se atestă primirea

de către această persoană juridică, în baza H.C.M. nr. 18/1974 a unor sume de bani.

Față

de cele mai sus arătate rezultă că motivele de recurs întemeiate în baza

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt fondate, întrucât reclamanta

are calitate de persoană îndreptățită la reparație cât timp imobilul pretins a

fi proprietatea sa a fost preluat abuziv, în baza unui act normativ nepublicat

și a unui act administrativ încheiat între M.C.I. și organul tutelar al

acesteia, C.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi admis.

Cum

instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în speță

modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, fiind necesară administrarea

de probe pe aspectul primirii ori nu a prețului bunului, în baza dispozițiilor

art. 312 alin. (3) C. proc. civ., decizia va fi casată.

Drept

consecință, pentru aceleași considerente, în temeiul art. 297 alin. (1) C.

proc. civ., apelul va fi admis, iar sentința va fi desființată.

Înalta

Curte va trimite cauza, spre soluționare în fond, Tribunalului Constanța.

Admite recursul declarat de reclamanta F

.

Constanța împotriva deciziei nr.

1148/C din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța pe care o casează.

Admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 708 din 28 mai

2004 a Tribunalului Constanța pe care o desființează.

Trimite cauza spre soluționare în fond acestei din urmă

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-21
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 398/2011
1992 a C.T.P., prin care se atestă primirea, de către această persoană juridică, în baza H.C.M. enunțate, a unor sume de bani. În concluzie, instanța de recurs a reținut calitatea reclamantei, de persoană îndreptățită la restituire, și prel
ÎCCJ 2005-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5057/2005
ul a fost preluat de stat, dar chiar dacă aceasta ar exista, s-ar desprinde concluzia că imobilul a fost preluat în mod abuziv și cu titlu nevalabil, potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001. Ori potrivit art. 46 alin. (2) nu s-a doved
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1220/2019
începând cu 1 ianuarie 1980, aceste datorii către stat urmează a fi achitate de aceasta pe considerentul preluării de către cooperativă a bunurilor. Instanța de apel a considerat că sunt relevante, în speță, și dispozițiile art. 87 alin. (2
ÎCCJ 2004-04-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2720/2004
construcției în perioada 1960-1963 din fonduri proprii, pe terenul primit în folosință de la stat, iar - tranzacția de privatizare privește vânzarea de acțiuni și nu de active. 2. Recursul este nefondat. 2.1. Reclamanta a notificat pârâta,
ÎCCJ 2004-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5668/2004
-a reținut faptul că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut fără titlu, iar pe de altă parte că în mod greșit a reținut instanța că autorii reclamantei făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare, fi
Sursă