ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10167/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10167/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
data de 4 ianuarie 2005 reclamantul P.L. a chemat în judecată pe pârâtul A.D.M.
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie
obligat la plata sumei de 1.100.000.000 lei, privind dreptul de retenție
asupra imobilului din București.
Fiind astfel investit, Tribunalul
București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 185 din
7 martie 2005, a admis excepția autorității de lucru judecat
și a respins cererea formulată de reclamant.
Prin decizia nr. 136 din 10 aprilie 2006
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul
formulat de reclamanții P.L. și L.P., a desființat sentința
civilă nr. 185 din 7 martie 2005 a Tribunalului București, secția
a IV-a civilă, a respins excepția autorității de lucru
judecat și a trimis cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul
București.
Împotriva acestei din urmă
hotărâri a declarat recurs pârâtul A.D.M.
La termenul de judecată de la 8
decembrie 2006, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de ordine
publică privind necompetența materială a Curții de Apel
București de a soluționa apelul formulat de reclamanți împotriva
sentinței tribunalului în raport de modificările aduse Codului de
procedură civilă prin Legea nr. 219/2005.
Asupra excepției invocate se
constată următoarele:
Legea nr. 219 din 5 iulie 2005 a
modificat dispozițiile din Codul de procedură civilă referitoare
la competența instanțelor judecătorești, reinstituind
principiul ierarhiei acestora în soluționarea căilor de atac, în
sensul că judecarea apelului și a recursului aparține
instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea
supusă controlului.
Conform art. II alin. (1) din Legea
nr. 219/2005 „procesele în curs de judecată în primă
instanță la data schimbării competenței instanțelor
legal investite, precum și căile de atac se judecă de
instanțele competente potrivit legii”.
Alineatul (2) al aceluiași
articol prevede că: „ apelurile aflate pe rolul curților de apel la
data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei
legi sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale”.
Prin sintagma „potrivit prezentei
legi” legiuitorul a avut în vedere atât dispozițiile procedurale privind
instanța competentă să soluționeze căile de atac dar
și dispozițiile de competență materială determinate de
valoarea obiectului litigiului.
Potrivit dispozițiilor art. 1
pct. 1 raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., așa cum au fost
modificate prin Legea nr. 219/2005, judecătoriile judecă în
primă instanță toate procesele și cererile în materie
civilă al căror obiect are o valoare de până la 5 miliarde lei.
În speță, valoarea
obiectului litigiului este sub 5 miliarde lei (respectiv 1.100.000.000),
așa încât, competența materială de soluționare a apelului
aparține tribunalului și nu curții de apel.
Este de menționat că
potrivit dispozițiilor legale menționate, curțile de apel au
competența de a soluționa recursurile în materie civilă numai
când valoarea obiectului litigiului este sub 5 miliarde lei, iar Înalta Curte
de Casație și Justiție numai când valoarea obiectului litigiului
este peste 5 miliarde lei.
Cum, în speță, Curtea de
Apel București a soluționat apelul în loc să trimită
cererea spre competentă soluționare la Tribunalul București, a
pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând competența
altei instanțe.
De altfel, prin decizia nr. 90 din 7
februarie 2006 a Curții Constituționale s-a stabilit că norma
procedurală consfințită prin art. II din Legea nr. 219/2005 este
constituțională, având caracter tranzitoriu, părțile
beneficiind de toate drepturile și garanțiile procedurale menite
să le asigure dreptul de apărare și un proces echitabil.
Drept urmare, în raport de
considerentele expuse, recursul declarat în cauză va fi admis în baza art.
312 alin. (3), teza a II-a cu referire la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., se
va casa decizia atacată și se va trimite cauza la Tribunalul
București pentru soluționarea apelului declarat de reclamanți
împotriva sentinței civile nr. 187 din 7 martie 2005 a Tribunalului
București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul D.M.A.
împotriva deciziei nr. 136 din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru
judecarea apelului declarat de reclamanții P.L. și L.P. împotriva
sentinței civile 187 din 7 martie 2005 a tribunalului București, secția
a IV-a civilă, la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 8 decembrie 2006.