ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4000/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2498 din 17

aprilie 2006, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpații D.C. și Șt.C., casând hotărârile pronunțate în cauză numai cu

privire la încadrarea juridică a infracțiunii de omor deosebit de grav

săvârșită de inculpatul D.C. și la pedepsele aplicate inculpaților pentru

infracțiunea de omor.

Pentru inculpatul Șt.C. s-a

descontopit pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare în pedepsele componente

și s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., de la 20 de ani închisoare la 18 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârilor și s-a dedus din pedepsele aplicate timpul arestării

preventive de la 29 octombrie 2002 la 17 aprilie 2006, pentru ambii inculpați.

S-a reținut că, la 28 octombrie

2002, inculpații au hotărât să-și însușească bunuri din casa victimei M.T. și,

în realizarea acestei rezoluții infracționale, i-au aplicat mai multe lovituri

în zona capului și toracelui, cu o bâtă din lemn.

Văzând că victima mai mișcă,

inculpatul D.C. i-a astupat căile respiratorii cu un prosop, după care

inculpații au luat calculatorul cu boxe și au părăsit locuința închizând ușa cu

cheia pe care o aveau la ei.

Prin decizia penală nr. 290 din 23

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost admise

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de

inculpați, a fost desființată sentința primei instanțe și s-a trimis cauza spre

rejudecare aceluiași tribunal.

A fost respins, ca tardiv, apelul

declarat de parchet privind pe inculpatul Șt.C.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a constatat că hotărârea atacată este lovită de nulitate,

lipsind de la dosar încheierea de amânare a pronunțării, având în vedere că

dezbaterile au avut loc la 6 ianuarie 2004, iar pronunțarea s-a făcut la 13

ianuarie 2004.

În lipsa acestui act s-a constatat

că nu poate fi verificată respectarea dispozițiilor privitoare la compunerea

instanței și la publicitatea ședinței de judecată.

S-a mai reținut că parchetul a

declarat apel în termenul legal de 10 zile, la 21 ianuarie 2004, numai cu

privire la inculpatul D.C. și că inserarea unor referiri și la inculpatul Șt.C.

în motivele de apel formulate la 15 martie 2004 nu constituie o sesizare legală

a instanței de apel și cu privire la acest inculpat.

Rejudecând cauza, Tribunalul

București, secția I penală, prin sentința penală nr. 872 din 28 iunie 2005, a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul Șt.C. din art. 174 raportat

la art. 176 lit. d) și art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și f) C. pen., în

art. 174 raportat la art. 175 lit. a) și art. 208 și 209 lit. a) și b) C. pen.

și, în baza acestor texte, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 20 de

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. și respectiv de 10 ani închisoare, stabilindu-se, conform art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca acest inculpat să execute pedeapsa cea

mai grea de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 C. pen., pentru ambii inculpați, s-a menținut starea de arest a acestora și

s-au dedus din pedepsele aplicate perioadele arestării lor preventive de la 21

octombrie 2002 la 28 iunie 2005.

Inculpații au fost obligați în

solidar la plata sumelor de 120.000.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000

lei daune morale către partea civilă M.A. și câte 50.000.000 lei daune morale

către părțile civile M.Șt. și M.L., minor, reprezentat de mama sa M.A., precum

și la 45.000.000 lei despăgubiri civile plus dobânzi legale de la rămânerea

definitivă a hotărârii până la achitarea debitului, către partea civilă SC O. SA.

Prin decizia penală nr. 768 din 12

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a desființat în parte

sentința primei instanțe.

Rejudecând cauza, instanța de apel a

descontopit pedepsele componente, iar conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii comisă de inculpatul Șt.C. din art. 174

și 175 lit. a) C. pen., în art. 174 C. pen., menținând pedeapsa de 20 de ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-a menținut pedeapsa de 10 ani

închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 alin. (1) lit.

a) și g) C. pen. și, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a

stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei de omor săvârșită de inculpatul D.C. din

art. 174 și 176 lit. d) C. pen., în art. 174 și 175 lit. a) C. pen., menținând

pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut pedeapsa de 10 ani

închisoare prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

și, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca

inculpatul să execute 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a)

și b) C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Totodată, au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații D.C.

și Șt.C.

În ceea ce îl privește pe inculpatul

Șt.C., prin recursul declarat acesta a susținut că, în baza art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., instanța de control judiciar a comis o eroare

gravă de fapt prin nereținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen., în care s-a comis omorul, că fapta săvârșită care a

avut drept consecință moartea victimei trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen. și că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată.

Prin decizia penală nr. 2489 din 17

aprilie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpații D.C. și Șt.C., casând decizia penală nr. 768 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală și sentința penală nr. 872 din 28 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de

omor deosebit de grav săvârșită de inculpatul D.C. și la pedepsele aplicate

inculpaților pentru infracțiunea de omor.

Pentru inculpatul Șt.C., a

descontopit pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare în pedepsele componente

și a redus pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 174 C. pen., de la 20 de ani închisoare la 18 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 20 de ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

A dedus din pedepsele aplicate

timpul arestării preventive de la 29 octombrie 2002 la 17 aprilie 2006, pentru

ambii inculpați.

Împotriva deciziei penale definitive

nr. 2489 din 17 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

condamnatul Șt.C. a formulat contestație în anulare la data de 16 mai 2006,

susținând că, deși a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

de lovituri cauzatoare de moarte, instanța nu a pus în discuție acest aspect.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a

examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare,

cercetând asupra termenului prevăzut de lege de introducere a acestei căi

extraordinare de atac, asupra motivului pe care se sprijină contestația și a

dovezilor depuse ori invocate.

Contestația în anulare se poate

face, potrivit art. 386 C. proc. pen., în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că, la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute

de art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În funcție de motivul arătat, termenul

de introducere a contestației este de 10 zile de la începerea executării în

cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen. și nelimitat în cazul

prevăzut de art. 386 lit. d) C. pen.

Înalta Curte constată că motivul

invocat de condamnatul Șt.C., respectiv faptul că a solicitat schimbarea

încadrării juridice și nu s-a pus în discuție această cerere, nu este prevăzut

printre cele expres și limitativ stabilite de art. 386 C. proc. pen.

Condamnatul nu a respectat nici

dispozițiile legale ale articolului 388 C. proc. pen., privind termenul de formulare a contestației în anulare.

În aceste condiții, Curtea constată

că cererea de contestație este inadmisibilă, ea fiind inaptă de a produce

efecte juridice și urmează a fi respinsă ca atare.

Condamnatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 386 – art.

391 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul Șt.C. împotriva deciziei

penale nr. 2498 din 17 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă contestatorul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

iunie 2006.