ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4000/2006

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 2498 din 17 aprilie 2006, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații D.C. și Șt.C., casând hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de omor deosebit de grav săvârșită de inculpatul D.C. și la pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de omor. Pentru inculpatul Șt.C. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare în pedepsele componente și s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., de la 20 de ani închisoare la 18 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor și s-a dedus din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 29 octombrie 2002 la 17 aprilie 2006, pentru ambii inculpați. S-a reținut că, la 28 octombrie 2002, inculpații au hotărât să-și însușească bunuri din casa victimei M.T. și, în realizarea acestei rezoluții infracționale, i-au aplicat mai multe lovituri în zona capului și toracelui, cu o bâtă din lemn. Văzând că victima mai mișcă, inculpatul D.C. i-a astupat căile respiratorii cu un prosop, după care inculpații au luat calculatorul cu boxe și au părăsit locuința închizând ușa cu cheia pe care o aveau la ei. Prin decizia penală nr. 290 din 23 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpați, a fost desființată sentința primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

A fost respins, ca tardiv, apelul declarat de parchet privind pe inculpatul Șt.C. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat că hotărârea atacată este lovită de nulitate, lipsind de la dosar încheierea de amânare a pronunțării, având în vedere că dezbaterile au avut loc la 6 ianuarie 2004, iar pronunțarea s-a făcut la 13 ianuarie 2004. În lipsa acestui act s-a constatat că nu poate fi verificată respectarea dispozițiilor privitoare la compunerea instanței și la publicitatea ședinței de judecată. S-a mai reținut că parchetul a declarat apel în termenul legal de 10 zile, la 21 ianuarie 2004, numai cu privire la inculpatul D.C. și că inserarea unor referiri și la inculpatul Șt.C.

în motivele de apel formulate la 15 martie 2004 nu constituie o sesizare legală a instanței de apel și cu privire la acest inculpat. Rejudecând cauza, Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 872 din 28 iunie 2005, a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul Șt.C. din art. 174 raportat la art. 176 lit. d) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și f) C. pen., în art. 174 raportat la art. 175 lit. a) și art. 208 și 209 lit. a) și b) C. pen. și, în baza acestor texte, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și respectiv de 10 ani închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen., pentru ambii inculpați, s-a menținut starea de arest a acestora și s-au dedus din pedepsele aplicate perioadele arestării lor preventive de la 21 octombrie 2002 la 28 iunie 2005. Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumelor de 120.000.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale către partea civilă M.A. și câte 50.000.000 lei daune morale către părțile civile M.Șt. și M.L., minor, reprezentat de mama sa M.A., precum și la 45.000.000 lei despăgubiri civile plus dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea debitului, către partea civilă SC O. SA. Prin decizia penală nr. 768 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a desființat în parte sentința primei instanțe.

Rejudecând cauza, instanța de apel a descontopit pedepsele componente, iar conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii comisă de inculpatul Șt.C. din art. 174 și 175 lit. a) C. pen., în art. 174 C. pen., menținând pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. și, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei de omor săvârșită de inculpatul D.C. din art. 174 și 176 lit. d) C. pen., în art. 174 și 175 lit. a) C. pen., menținând pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut pedeapsa de 10 ani închisoare prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. și, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații D.C. și Șt.C. În ceea ce îl privește pe inculpatul Șt.C., prin recursul declarat acesta a susținut că, în baza art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., instanța de control judiciar a comis o eroare gravă de fapt prin nereținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în care s-a comis omorul, că fapta săvârșită care a avut drept consecință moartea victimei trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen. și că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată. Prin decizia penală nr. 2489 din 17 aprilie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații D.C.

și Șt.C., casând decizia penală nr. 768 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală și sentința penală nr. 872 din 28 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de omor deosebit de grav săvârșită de inculpatul D.C. și la pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de omor. Pentru inculpatul Șt.C., a descontopit pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare în pedepsele componente și a redus pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., de la 20 de ani închisoare la 18 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. A dedus din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 29 octombrie 2002 la 17 aprilie 2006, pentru ambii inculpați. Împotriva deciziei penale definitive nr. 2489 din 17 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, condamnatul Șt.C. a formulat contestație în anulare la data de 16 mai 2006, susținând că, deși a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, instanța nu a pus în discuție acest aspect. Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare, cercetând asupra termenului prevăzut de lege de introducere a acestei căi extraordinare de atac, asupra motivului pe care se sprijină contestația și a dovezilor depuse ori invocate.

Contestația în anulare se poate face, potrivit art. 386 C. proc. pen., în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În funcție de motivul arătat, termenul de introducere a contestației este de 10 zile de la începerea executării în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen. și nelimitat în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. pen. Înalta Curte constată că motivul invocat de condamnatul Șt.C., respectiv faptul că a solicitat schimbarea încadrării juridice și nu s-a pus în discuție această cerere, nu este prevăzut printre cele expres și limitativ stabilite de art. 386 C. proc. pen. Condamnatul nu a respectat nici dispozițiile legale ale articolului 388 C. proc. pen., privind termenul de formulare a contestației în anulare. În aceste condiții, Curtea constată că cererea de contestație este inadmisibilă, ea fiind inaptă de a produce efecte juridice și urmează a fi respinsă ca atare.

Condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 386 – art. 391 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Șt.C. împotriva deciziei penale nr. 2498 din 17 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2006.