ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3703/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 96 din 14 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de P.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care reclamanta a solicitat anularea hotărârii nr. 19.204 din 24 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să îi recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea sentinței civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât susține că s-a refugiat din localitatea Cojocna, în condițiile în care localitatea sa de domiciliu era Iuriu de Câmpie, din care a plecat fără a fi persecutată din motive etnice și în care s-a și întors în luna martie 1945. Împotriva sentinței civile nr. 96 din 14 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, P.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și susținând, în esență, că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât în localitatea Cojocna, care se afla sub ocupație străină, a suferit persecuții de natură etnică, datorită originii etnice a persoanei la care lucra mama sa.

Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă P.L., în raport cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice”, întrucât „a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.

Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, „ prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice”. În susținerile sale, recurenta-reclamantă P.L. a preciza că în luna august 1940 a plecat, împreună cu mama sa, din localitatea Iuriu de Câmpie, în localitatea Cojocna, unde mama sa s-a angajat la un evreu. La data de 1 martie 1941, reclamanta susține că, împreună cu mama sa, a plecat în refugiu, în localitatea Cojocna Nouă, Turda, reîntorcându-se în localitatea Iuriu de Câmpie în luna aprilie 1945. În motivarea persecuțiilor etnice, reclamanta a precizat că mama sa a fost persecutată pe motive rasiale, întrucât a fost angajată la respectiva persoană de origine evreiască.

În mod corect, instanța de fond a reținut că, întrucât reclamanta nu a fost nevoită să își părăsească localitatea de domiciliu, Iuriu de Câmpie, datorită exercitării asupra sa a unor persecuții din motive etnice, cerință prevăzută de dispozițiile sus-menționate, nu se încadrează în categoria persoanelor care beneficiază de regimul stabilit prin O.G. nr. 105/1999. De asemenea, Curtea constată că, întemeiat a reținut curtea de apel că nu este de natură a justifica acordarea beneficiului prevederilor O.G. nr. 105/1999, împrejurarea că reclamanta, împreună cu mama sa, au părăsit localitatea Iuriu de Câmpie, pentru a suferi ulterior, în localitatea Cojocna, consecințe nefavorabile decurgând din persecuțiile din motive etnice exercitate asupra persoanei pentru care muncea mama reclamantei, ceea ce le-a determinat pe reclamantă și pe mama sa să părăsească această localitatea, în favoarea localității Cojocna Nouă.

Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinței civile nr. 96 din 14 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2006.