ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3703/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 96

din 14 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de P.I., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care reclamanta a solicitat

anularea hotărârii nr. 19.204 din 24 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea

pârâtei să îi recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta nu se

încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, întrucât susține că s-a refugiat

din localitatea Cojocna, în condițiile în care localitatea sa de domiciliu era

Iuriu de Câmpie, din care a plecat fără a fi persecutată din motive etnice și

în care s-a și întors în luna martie 1945.

Împotriva sentinței civile nr.

96 din 14 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs, P.L., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreuna din

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și susținând, în esență, că se

încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, întrucât în localitatea Cojocna, care se afla sub

ocupație străină, a suferit persecuții de natură etnică, datorită originii

etnice a persoanei la care lucra mama sa.

Analizând cauza, prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă P.L., în raport cu

prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, „beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice”, întrucât „a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate”.

Potrivit art. 2 din Normele

pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

„

prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice”.

În susținerile

sale, recurenta-reclamantă P.L. a preciza că în luna august 1940 a plecat, împreună cu mama sa, din localitatea Iuriu de Câmpie, în localitatea Cojocna, unde

mama sa s-a angajat la un evreu. La data de 1 martie 1941, reclamanta susține

că, împreună cu mama sa, a plecat în refugiu, în localitatea Cojocna Nouă,

Turda, reîntorcându-se în localitatea Iuriu de Câmpie în luna aprilie 1945. În

motivarea persecuțiilor etnice, reclamanta a precizat că mama sa a fost

persecutată pe motive rasiale, întrucât a fost angajată la respectiva persoană

de origine evreiască.

În mod corect,

instanța de fond a reținut că, întrucât reclamanta nu a fost nevoită să își

părăsească localitatea de domiciliu, Iuriu de Câmpie, datorită exercitării

asupra sa a unor persecuții din motive etnice, cerință prevăzută de

dispozițiile sus-menționate, nu se încadrează în categoria persoanelor care

beneficiază de regimul stabilit prin O.G. nr. 105/1999.

De asemenea, Curtea

constată că, întemeiat a reținut curtea de apel că nu este de natură a

justifica acordarea beneficiului prevederilor O.G. nr. 105/1999, împrejurarea

că reclamanta, împreună cu mama sa, au părăsit localitatea Iuriu de Câmpie,

pentru a suferi ulterior, în localitatea Cojocna, consecințe nefavorabile

decurgând din persecuțiile din motive etnice exercitate asupra persoanei pentru

care muncea mama reclamantei, ceea ce le-a determinat pe reclamantă și pe mama

sa să părăsească această localitatea, în favoarea localității Cojocna Nouă.

Față de cele

arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică,

urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie

respins

recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.L. împotriva sentinței civile nr. 96 din 14 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006.