ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3211/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată

pe

rolul Curții de Apel Cluj, sub dosar nr. 448/33/2006 (nr. vechi 449/2006),

reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19203 din 24 noiembrie 2005, emisă de

pârâtă și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice, cu acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea contestației,

reclamantul a susținut că în august 1940 a plecat, împreună cu mama sa, din localitatea de domiciliu, Iuriu de Câmpie, județul Cluj, în localitatea Cojocna

din același județ, de unde s-au refugiat în octombrie 1940, prin punctul de

frontieră Tunel, în localitatea Cojocna Nouă și ulterior, în Ceanu Mare și

Turda, întorcându-se în aprilie 1945, în localitatea de domiciliu, Iuriu de

Câmpie. A mai arătat reclamantul că au fost nevoiți să plece din localitatea

Cojocna, deoarece mama sa se angajase la un cetățean de etnie evreiască, asupra

căruia regimul hortyst a exercitat presiuni din motive rasiale, fiind chiar

omorât la Sărmanu de Câmpie, alături de alți 300 de etnici evrei.

Prin sentința civilă nr. 131

din 2 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul R.V., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză nu reiese cu

certitudine că pretinsa strămutare s-a datorat direct și nemijlocit

persecuțiilor din motive etnice, declarațiile notariale nefiind convingătoare,

martorii neprezentându-se în fața instanței pentru a da lămuriri suplimentare

în susținerea pretențiilor reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul R.V., reiterând, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., susținerile exprimate în fața instanței de fond.

Recursul este nefondat.

Analizând motivele de recurs

formulate de recurentul-reclamant, prin prisma ansamblului probatoriu

administrat în cauză, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul dovedirii

persecuțiilor etnice exercitate de regimul hortyst asupra reclamantului.

Astfel, din adeverința nr. 3895

din 14 decembrie 2004, eliberată de Arhivele Naționale, rezultă că reclamantul

nu figurează în evidențe ca refugiat, iar declarațiile notariale date de

numiții B.I. și B.A. sunt prea vagi, din conținutul lor nerezultând existența

vreunui motiv de persecuție etnică exercitată asupra familiei reclamantului,

care să fi determinat refugiul din localitatea de domiciliu.

Chiar dacă reclamantul,

împreună cu mama sa, a plecat din localitatea de domiciliu, în timpul

instaurării regimului hortyst, aceasta nu presupune de drept și existența unor

persecuții etnice în sensul Legii nr. 189/2000, mai ales că localitatea Iuriu

de Câmpie a fost sub administrarea Statului român, reclamantul plecând în

august 1940, înainte de septembrie 1940 - data oficială a instaurării regimului

hortyst. De altfel, reclamantul, în cuprinsul acțiunii nu indică exercitarea

directă a vreunei persecuții de natură etnică asupra sa, arătând că mama sa a

fost angajată pentru o perioadă de aproximativ 1 lună (astfel cum rezultă din

datele furnizate de reclamant) la un cetățean etnic evreu, acest fiind de fapt

supus persecuțiilor de natură etnică de către autoritățile hortyste.

Față de aspectul că în fața

instanței de fond, care și-a manifestat pe deplin rolul activ, reclamantul nu a

înțeles să suplimenteze probatoriul în susținerea pretențiilor sale, Înalta

Curte constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică.

Pentru argumentele expuse

mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de

R.V.

împotriva sentinței civile nr. 131 din 2 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.