ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4127/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 35 din 25 februarie 2004,

Tribunalul Gorj a respins acțiunea formulată de reclamanții C.C. și C.L.

împotriva pârâtei S.N.P. P. SA, sucursala Gorj, prin care solicitaseră

obligarea pârâtei de a soluționa în baza Legii 10/2001, prin decizie motivată,

notificarea adresată de aceștia conform art. 21 alin. (1) din lege și

comunicarea acestei decizii.

Instanța de fond, pentru a da această soluție, a

reținut că, prin notificarea adresată pârâtei s-a solicitat restituirea în

natură a terenului intravilan în suprafață de 566 mp, situat în comuna Tismana,

sat Tismana, jud. Gorj.

S-a mai reținut că , prin adresa nr. 43094 din 28 mai

2002, existentă la dosar, s-a respins cererea de restituire în natură de către

unitatea deținătoare, cu menționarea articolelor din Legea 10/2001 pe care s-a

întemeiat această respingere.

Reclamanții au declarat apel împotriva acestei

sentințe, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică , întrucât răspunsul

pârâtei nu reprezintă o decizie conform art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, precum și față de dispozițiile art. 23 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 3718 din 8 noiembrie 2004

Curtea de Apel Craiova a respins apelul ca nefondat , menținând astfel soluția

instanței de fond.

Instanța de apel a reținut că unitatea deținătoare

și-a îndeplinit obligațiile de a se pronunța asupra cererii de restituire în

natură formulată de reclamantă, fapt ce rezultă fără echivoc din adresa nr.

4304/2002.

Reclamanții au declarat recurs împotriva acestei

decizii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și au susținut că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în sensul că decizia recurată, ca, de

altfel, și sentința menținută prin aceasta sunt nelegale, deoarece au făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (1), art. 23 alin. (1) și art.

24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reținând în mod eronat că adresa nr. 4304

din 28 mai 2002 emisă de S.N.P. P., sucursala Gorj are valoarea juridică a unei

decizii în sensul Legii 10/2001.

Recursul urmează a se admite pentru argumentele ce

succed.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în

redactarea inițială a legii, „în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit

art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.”

Conform art. 24 alin. (1) din aceeași lege, dacă

restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca,

prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de

art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin

echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. Din aceste două texte rezultă

că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul

ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept,

unitatea deținătoare este obligată ca, asupra solicitării adresate prin

notificare, să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.

Această situație pune în discuție împrejurarea în

care lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, lipsă datorată conduitei

imputabile a acesteia, care, în speță, prin adresa nr. 4304 , emisă de S.N.P.

P., sucursala Gorj, la 28 mai 2002 a comunicat celor în cauză că solicitarea de

restituire a imobilului în natură sau echivalent este nefondată, întrucât actele

prezentate nu sunt pertinente și concludente.

Astfel, dacă persoana notificată nu emite o decizie

sau o dispoziție motivată, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (7) și

(8) din Legea nr. 10/2001, deoarece actul ce trebuie atacat lipsește, iar aceste

dispoziții sunt de strictă interpretare, nefiind aplicabile prin analogie.

Cu toate că , în privința acestei situații există o

lacună în Legea nr. 10/2001, nefiind reglementată expres, totuși cei

îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești pentru ca persoana

deținătoare să fie obligată să emită o decizie sau dispoziție motivată,

deoarece o astfel de obligație decurge din lege și face parte din procedura

administrativă prealabilă, instituită în mod imperativ.

Având în vedere argumentele expuse, soluția de

respingere a cererii reclamanților este nelegală, cu atât mai mult cu cât,

stabilindu-se că unitatea deținătoare a dat un răspuns negativ notificării,

instanțele aveau îndatorirea să verifice și să se pronunțe cu privire la

legalitatea acestui mod de rezolvare, vizând atât refuzul de restituire în

natură, cât și lipsa ofertei de restituire prin echivalent, potrivit art. 24

alin. (1) din lege.

Față de cele ce preced, recursul se va admite, ambele

hotărâri pronunțate se vor casa, iar pe fondul cauzei, se va admite acțiunea

reclamanților și pârâta va fi obligată să emită decizie sau dispoziție

motivată, prin care să se pronunțe asupra notificării, în termen de 60 de zile

de la data prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții C.C. și C.L.

împotriva deciziei nr. 3718 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 35 din 25

februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, iar pe fond:

Admite acțiunea civilă introdusă de reclamanții C.C. și C.L.

împotriva pârâtei S.N.P. P. SA, sucursala Gorj, și obligă pe pârâtă ca, în

termen de 60 de zile de la data prezentei hotărâri, să emită decizie sau

dispoziție motivată prin care să se pronunțe asupra notificării nr. 280 din 13

februarie 2002 formulată de reclamanții de mai sus.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2006.