ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 385/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8 martie 2005, reclamantul S.Y.D., cetățean chinez, a solicitat anularea deciziei de interdicție de intrare în România, nr. 124532 din 8 februarie 2005 sau reducerea perioadei stabilite de un an. În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul este asociat unic la SC Z.C. SRL, viza de afaceri i-a fost prelungită până la sfârșitul anului 2002, a stat aproximativ 9 luni fără viză, după care a solicitat statutul de refugiat, cerere ce i-a fost respinsă.

A mai precizat că s-a căsătorit la data de 19 martie 2004, are un copil născut la 22 august 2004, cetățean român și la data de 21 octombrie 2004 s-a adresat Autorității pentru Străini, cu o cerere în care arăta că, de îndată ce va deține pașaport valabil, va solicita să plece de bunăvoie din România, ceea ce a și făcut în luna februarie 2005. Prin sentința civilă nr. 602/2005, acțiunea a fost respinsă ca tardivă, nefiind respectat termenul de 3 zile prevăzut de dispozițiile art. 86 1 din O.U.G. nr. 194/2002, modificată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul, arătând că la data de 8 februarie 2005 i s-a eliberat dispoziția atacată, ce era redactată în limba engleză, pe care nu o cunoaște, a fost condus la avion de personalul Autorității pentru Străini și a plecat în China, iar conținutul actului l-a aflat în avion, când s-a întâlnit cu soția sa.

De aceea, nu a putut formula contestație, decât atunci când soția sa s-a reîntors în România, la 6 martie 2005. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Autoritatea pentru Străini, prin adresa nr. 124532 din 8 februarie 2005, a luat măsura returnării și a interdicției de intrare în România pentru recurent. Conform art. 86 1 din O.U.G. nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004, măsura putea fi contestată în termen de 3 zile de la data comunicării. Or, recurentul a formulat tardiv contestația, la data de 8 martie 2005. Nici cererea de repunere în termen nu putea fi admisă, nefiind întrunite cerințele art. 103 C. proc.

civ. Recurentul nu a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa pentru a formula contestație, întrucât avea posibilitatea să o expedieze prin scrisoare recomandată. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.Y. împotriva sentinței civile nr. 602 din 1 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.