ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3822/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, la data de 20 septembrie 2005, reclamantul

G.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului

București, anularea hotărârii nr. 7633/214 din 11 iulie 2005, emisă de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul

a arătat, în esență, că i se cuvine acordarea drepturilor bănești retroactiv pe

o perioadă de trei ani, la care să se aplice indexările corespunzătoare,

deoarece a depus prima cerere la U.M. nr. 02405 Pitești, la data de 10 ianuarie

2003 și a primit răspunsul prin adresa nr. 74780 din 24 iunie 2005.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 551

din 7 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului G.N., ca

neîntemeiată.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că urmare a cererii depuse la Casa de Pensii a municipiului București, la data de 6 iulie 2005, a fost emisă hotărârea nr. 7633/214 din 11 iulie 2005, prin care s-a recunoscut reclamantului,

calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru perioada 1 septembrie

1954 - 23 decembrie 1956, în care a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și s-a dispus

acordarea drepturilor corespunzătoare începând cu data de 1 august 2005.

Instanța de fond a apreciat

că împrejurarea că reclamantul s-a adresat Arhivelor Naționale în anul 2003,

iar certificatul care atestă calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, a

fost emis în 2005, ca fiind fără relevanță, în raport cu data când acesta s-a

adresat autorității pârâte, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs, reclamantul G.N.

Recurentul consideră

împrejurarea că eliberarea certificatului de către arhive nu îi este imputabilă

și solicită acordarea drepturilor, începând cu luna ianuarie 2003, când s-a

adresat U.M. nr. 02405 Pitești, ca urmare a faptului că după absolvirea

facultății, livretul militar i-a fost înlocuit și nu mai conținea elementele

privind stagiul militar obligatoriu.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și

cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este

neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit prevederilor art. 5

din Legea nr. 309/2002, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă cu

începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea,

iar potrivit art. 6 alin. (3), cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute

de legea menționată se depun la casele teritoriale de pensii și a municipiului

București. Același principiu a fost înscris și la art. 8 din Normele

metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, aprobate prin H.G.

nr. 1114/2002.

În cauză, este lipsit de

relevanță faptul că, anterior depunerii cererii, reclamantul s-a adresat

arhivelor pentru obținerea documentelor doveditoare. Potrivit reglementărilor

amintite, cererea prin care se solicită acordarea drepturilor, trebuie să fie

însoțită de înscrisuri doveditoare, iar organul de pensii este obligat să se

pronunțe asupra acesteia într-un termen de 30 de zile.

Nefăcând dovada îndeplinirii

la data depunerii cererii, a condițiilor cerute de lege pentru acordarea

drepturilor pretinse, reclamantul nu este îndrituit să beneficieze de aceste

drepturi decât începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a

depus înscrisurile doveditoare.

Rezultă că instanța de fond

a făcut o justă apreciere a situației de fapt, precum și o corectă interpretare

a reglementărilor aplicabile, pronunțând o soluție legală și temeinică, motiv

pentru care recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.N. împotriva sentinței civile nr. 551 din 7 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2006.