ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4469/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 480 din 7 decembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, s-a dispus condamnarea pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a inculpaților: 1. I.V.C. zis A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; 2. P.C., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat coinculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au menținut măsurile preventive computându-se reținerea și arestarea începând cu 3 martie 2005 pentru inculpatul I.V.C. și 15 februarie 2005 pentru inculpatul P.C., la zi. 3. D.T.P., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 1 – art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei închisorii pe termenul de încercare de 4 ani, stabilindu-se că potrivit art. 86 3 C. pen., condamnata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 86 C. pen., privind condițiile revocării întreruperii executării pedepsei sub supraveghere. Conform art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10/U/2005, emis de Tribunalul Dâmbovița, dacă nu este arestată în altă cauză, deducându-se din durata pedepsei închisorii timpul executat începând cu 2 februarie 2005, până la liberarea efectivă.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților I.V.C., P.C. și D.T.P. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) combinat cu art. 2 lit. a) și art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003. S-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale față de cantitatea de 213 grame cannabis, ridicată de la inculpata D.T.P., precum și a sumelor de 50 Euro sau echivalentul în lei la data executării și de 620.000 ROL de la inculpatul I.C.V. În fine, fiecare inculpat a fost obligat și la plata sumei de câte 1.200.000 ROL cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul nr. 28/B/P/2005 întemeiat pe M.M.– D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Dâmbovița s-a dispus trimiterea în judecată a coinculpaților I.V.C., P.C. și D.T.P. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003. Cercetările s-au declanșat la sfârșitul anului 2004 și începutul anului 2005 la sesizarea din oficiu a S.C.C.O.A. Dâmbovița și C.Z.C.C.O.A. Ploiești, existând indicii temeinice că inculpații I.V.C. și P.C.

ar poseda o cantitate mare de droguri, respectiv cannabis, pe care doreau să o comercializeze la prețul de 1.000 Euro/kg. Folosindu-se procedura investigatorului sub acoperire, după mai multe întâlniri între acesta și inculpatul P.C., ca intermediar, la data de 1 februarie 2005 i s-a organizat prinderea în flagrant a făptuitorilor, în fața restaurantului C., amplasat la ieșirea din comuna Ulmi. Cu această ocazie în autoturismul Dacia Super Nova condus de martorul Z.G., pe bancheta din spate a fost identificată inculpata D.T.P., purtând asupra sa o pungă de plastic, în interiorul căreia s-au găsit substanțe vegetale uscate, ambalate în material textil. Efectuându-se constatarea tehnico-științifică în cadrul L.A.F.C.D., aparținând I.G.R.R., a rezultat că punga respectivă conținea în realitate cantitatea de 219,5 gr.

fragmente vegetale tocate, culoare olive, de cannabis, drog de risc, nominalizat în tabelul III, anexă la Legea nr. 143/2000. Cu ocazia confruntării, inculpații-concubini P.C. și D.T.P. au recunoscut că în contextul bunelor relații, în toamna anului 2004 apelantul I.V.C. zis A. li s-a confesat că ar deține circa 600 gr. cannabis, rugându-i să-i caute un cumpărător la prețul de 1 Euro/gram, suma rezultată urmând să fie împărțită între aceștia.

Reiterându-se propunerea, la sfârșitul lunii ianuarie 2005, urmare demersurilor efectuate pe lângă martorul Z.G., taximetrist, inculpatul P.C., a fost contactat de investigatorul acoperit A., întâlnirile și negocierile efectuându-se parte și cu participarea coinculpatei D.T.P., atât la H.T., cât și la restaurantele P. și C. Astfel, după mai multe amânări s-a căzut de acord ca vânzarea să aibă loc la data de 1 februarie 2005, la restaurantul C., situat la ieșirea din comuna Ulmi, ocazie cu care, la cerere și sub promisiunea că vor aduce marfa, cei doi concubini-inculpați au primit de la investigatorul acoperit, un avans în sumă 150 Euro și 4.000.000 ROL, bancnotele fiind înregistrate în condițiile legii.

În continuare, aceștia s-au deplasat cu același taximetru la domiciliul coinculpatului I.V.C. care, după primirea sumelor a cerut soției, martora I.N., să aducă punga cu cannabis ascunsă în WC-ul din curte, pentru a o duce cumpărătorului, urmând ca din diferența de 1.000 Euro să fie recompensați cu suma de 100-200 Euro. Pe traseu, temându-se că fapta va fi descoperită, inculpatul P.C. a coborât din mașină, trimițându-și concubina la restaurantul C. pentru a preda punga cu drogurile cumpărătorului și încasarea diferenței de preț convenite. Ajungând la punctul convenit, inculpata D.T.P. a dat o mostră din droguri investigatorului, iar când acesta a intrat în local pentru „a verifica”, au intervenit lucrătorii de poliție, constatându-se prinderea în flagrant.

S-a concluzionat că, în raport de probele administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, inclusiv declarațiile coinculpaților P.C. și D.T.P., după ce au acceptat să colaboreze în condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și procesele-verbale privind înregistrările efectuate cu mijloace audio-video, autorizate conform art. 91 1 – art. 91 5 C. proc. pen., s-a probat cu certitudine că la începutul anului 2005 coinculpații I.C.V. zis A., P.C. și D.T.P. au deținut și oferit spre vânzare cantitatea de 219,5 grame cannabis, intenționând să obțină suma de 1.000 Euro, din care la data de 1 februarie 2005 au încasat ca avans 1000 Euro și 3.380.000 ROL.

Drept consecință, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea acestora la pedepse privative de libertate, în cazul ultimilor doi inculpați, reținându-se incidența art. 16 din aceeași lege, privind reducerea la jumătate a limitelor înscrise sub textul încriminator prin denunțarea și facilitatea tragerii la răspundere penală a inculpatului I.V.C., încă din faza de urmărire penală. S-a stabilit că ei au fost cooperanți și la confruntările cu aceasta, arătând constant și în fața lui, contribuția avută, începând de la cererea de a găsi un cumpărător pentru cannabis și până la primirea avansului de la acesta.

La încadrarea juridică a faptei, privind pe inculpatul P.C. s-a constatat incidența dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., față de pedeapsa de un an închisoare, aplicată în baza art. 322 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr. 813/2003 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 693 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, grațiată condiționat conform Legii nr. 543/2004, modificată prin O.U.G. nr. 18/2004. Cât privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale conținutului prevăzut în art. 7 alin. (1) și (3) combinat cu art. 2 lit. a) și art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, dată fiind natura relațiilor existente între cei trei inculpați (doi concubini), dar și modalitatea concretă de săvârșire a faptei de trafic de droguri de risc, ei neacționând ca o structură coordonată în scopul comiterii de infracțiuni.

Sentința primei instanțe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpații I.V.C. și P.C. Prin calea de atac exercitată parchetul a susținut că sentința este afectată de nelegalitate, deoarece la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului P.C. s-a omis revocarea grațierii condiționate, deși s-a probat că a comis o faptă intenționată în termenul de încercare prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002, pentru pedeapsa de un an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 813/2003 a Judecătoriei Târgoviște, care constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii. Sub un alt aspect greșit s-ar fi dispus achitarea pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat cât timp s-a dovedit că deținând cantitatea de cannabis și intenționând să o valorifice, încă din toamna anului 2004 inculpatul I.V.C.

a solicitat coinculpaților P.C. și D.T.P. să-i caute un cumpărător, urmând ca banii obținuți să fie împărțiți între ei. Cererea fiind reiterată și acceptată în ianuarie 2005, membrii grupului și-au împărțit sarcinile, executându-le fără depășirea limitelor stabilite. Astfel, inculpatul I.V.C. posesor al drogurilor a cerut găsirea unor cumpărători, inculpatul P.C. a negociat tranzacția primind avansul cu investigatorul acoperit-cumpărător, iar coinculpata D.T.P. a transportat și predat marfa, urmând să încaseze banii. Pe de altă parte textul incriminator nu face nici o distincție cu privire la relațiile existente, între făptuitori cu participația fiecăruia ca membru al grupului conturându-se clar prin probele administrate.

S-a solicitat desființarea în parte pe latură penală a hotărârii atacate, condamnarea celor trei inculpați și în temeiul art. 7 alin. (1) și (3) combinat cu art. 2 lit. a) și b pct. 11 din Legea nr. 39/2003, cu reținerea dispozițiilor art. 9 alin. (2) pentru coinculpații D.T.P. și P.C., în cazul ultimului revocându-se și grațierea condiționată conform art. 7 din Legea nr. 543/2002. Apelul declarat de inculpatul I.V.C. vizează, în principal, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în esență susținându-se că nu a participat la activitatea infracțională, situația de fapt fiind reținută greșit și pe baza unor probe neconcludente și just apreciate. Printr-un motiv de apel comun, coinculpații I.V.C.

(în subsidiar) și P.C. au criticat individualizarea cuantumului pedepselor, considerat prea mare în raport de împrejurările comiterii faptelor, gradul de participație, situația materială precară, numărul copiilor minori întreținuți și respectiv, contribuția avută pentru buna desfășurare a procesului penal. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 94 din 15 martie 2006, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul P.C. împotriva sentinței penale nr. 480 din 7 decembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița. S-a desființat în parte pe latură penală sentința primei instanțe în ceea ce privește pe inculpatul P.C.

și în consecință: A modificat pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen., în sensul că a redus cuantumul acesteia de la 2 ani și 6 luni închisoare, la un an și 6 luni închisoare. A înlăturat pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen.

Conform art. 7 din Legea nr. 543/2000 completată, a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată pentru încăierare prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr. 813/2003 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 693 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, urmând a fi executată alături de pedeapsa de un an și 6 luni închisoare stabilită pentru art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A respins apelul declarat de inculpatul I.V.C. zis A., deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.

Conform art. 384 raportat la art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.C. în baza mandatului nr. 12/U/2005 emis de Tribunalul Dâmbovița și potrivit art. 88 C. pen., a dedus timpul executat începând cu data de 15 februarie 2005, la zi. Nemulțumiți și de această decizie, în termenul legal, au declarat recurs parchetul și inculpatul I.V.C. Prin recursul declarat de parchet, se solicită reaprecierea probelor și condamnarea celor trei inculpați și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), raportat la art. 7 alin. (3) combinat și cu art. 2 lit. c) și b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, dovedindu-se că erau un grup infracțional constituit, cu roluri prestabilite, continuitate și nu s-au întâlnit ocazional, după cum eronat a reținut instanța de apel.

Inculpatul I.V.C., prin recursul formulat a cerut reaprecierea probelor, pentru a se vedea că el este nevinovat și să se dispună în consecință, achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Recursurile sunt nefondate. Curtea, examinând probatoriul cauzei în raport de critica adusă de procuror hotărârilor atacate (fond și apel) dar și din oficiu, cu privire la eronata apreciere a activității infracționale întreprinsă de cei trei inculpați și greșita soluție de achitare cu privire la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), raportat la art. 7 alin. (3), combinat și cu art. 2 lit. a) și art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, constată că este neîntemeiată. Astfel, analiza probelor administrate dovedește fără putință de tăgadă, vinovăția celor trei inculpați doar în legătură cu săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, inițiativa comercializării acestora, aparținând doar inculpatului I.V.C.

Apoi, cu mult după acest moment al începerii activității infracționale, doar a acestui făptuitor, și cu totul ocazional, a ajuns să negocieze pe această temă, numai și numai cu inculpatul P.C. Examinarea probatoriului mai evidențiază în mod cert că, doar cei doi inculpați au ajuns la un moment dat, pe perioada infracțională să aibă legături aparent coordonate pentru realizarea comercializării drogurilor și nici un moment nu a fost antrenată și cea de a treia inculpată, respectiv D.T.P., care în fapt este concubina inculpatului P.C. și spre finalul realizării unor acte din lanțul infracțional, a fost nevoită în virtutea conjuncturii și legăturii preexistente de concubinaj cu inculpatul P.C., să aducă la îndeplinire cerințele acestuia.

Nu trebuie omis nici gradul de instrucție al a inculpaților. Acestea fiind faptele și realitatea legăturilor dintre inculpați, în mod justificat și de netăgăduit s-a reținut că, nu ne aflăm în prezența unui grup de cel puțin 3 persoane constituit cu reguli și o structură bine determinată, iar acțiunile infracționale nu s-au realizat după „un plan prestabilit”, cum se stipulează expres de către art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003. Rezultă deci că, în mod legal și temeinic, instanțele au reținut că în cauză nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, iar soluția de achitare pentru această infracțiune, față de toți inculpații, se justifică, ca temeinică și legală.

În consecință, hotărârile atacate vor fi menținute, ca legale iar recursul declarat de parchet va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În raport de cele analizate, recursul declarat de inculpatul I.V.C. și prin care a solicitat achitarea sa, nefiind vinovat de vreo faptă penală, urmează a fi apreciat, ca nefondat, apărările sale fiind infirmate de evidența faptelor infracționale desfășurate și dovedite, fără contradicții, de probele cauzei. Ca atare și acest recurs urmează a fi respins, în baza aceluiași text. Se vor aplica și prevederile art. 381 C. proc. pen., față de inculpații I.V.C. și P.C., precum și ale art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul I.V.C. împotriva deciziei penale nr. 94 din 15 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, privind și pe inculpații P.C. și D.T.P. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.V.C. timpul arestării preventive de la 3 martie 2005 la 11 iulie 2006. Deduce din pedeapsa aplicată intimatu8lui inculpat P.C. timpul arestării preventive de la 15 februarie 2005 la 11 iulie 2006. Obligă pe recurentul inculpat I.V.C. la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2006.