ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4469/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4469/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 480 din 7

decembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, s-a dispus condamnarea pentru

infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, a inculpaților:

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.;

a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat coinculpaților pedeapsa accesorie

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-au menținut măsurile preventive

computându-se reținerea și arestarea începând cu 3 martie 2005 pentru

inculpatul I.V.C. și 15 februarie 2005 pentru inculpatul P.C., la zi.

închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

– art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei

închisorii pe termenul de încercare de 4 ani, stabilindu-se că potrivit art. 86

3

C. pen., condamnata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la

S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;

- să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele ei de existență, atrăgându-i-se atenția asupra

dispozițiilor art. 86 C. pen., privind condițiile revocării întreruperii

executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 350 pct. 3 lit. b) C.

proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub

puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10/U/2005, emis de Tribunalul

Dâmbovița, dacă nu este arestată în altă cauză, deducându-se din durata

pedepsei închisorii timpul executat începând cu 2 februarie 2005, până la

liberarea efectivă.

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpaților I.V.C., P.C. și D.T.P. pentru săvârșirea infracțiunii de

constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3)

combinat cu art. 2 lit. a) și art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003.

S-a luat măsura de siguranță a

confiscării speciale față de cantitatea de 213 grame cannabis, ridicată de la

inculpata D.T.P., precum și a sumelor de 50 Euro sau echivalentul în lei la

data executării și de 620.000 ROL de la inculpatul I.C.V.

În fine, fiecare inculpat a fost

obligat și la plata sumei de câte 1.200.000 ROL cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 28/B/P/2005

întemeiat pe M.M.– D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Dâmbovița s-a dispus

trimiterea în judecată a coinculpaților I.V.C., P.C. și D.T.P. pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 și constituirea unui grup infracțional organizat

prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

Cercetările s-au declanșat la

sfârșitul anului 2004 și începutul anului 2005 la sesizarea din oficiu a

S.C.C.O.A. Dâmbovița și C.Z.C.C.O.A. Ploiești, existând indicii temeinice că

inculpații I.V.C. și P.C. ar poseda o cantitate mare de droguri, respectiv

cannabis, pe care doreau să o comercializeze la prețul de 1.000 Euro/kg.

Folosindu-se procedura

investigatorului sub acoperire, după mai multe întâlniri între acesta și

inculpatul P.C., ca intermediar, la data de 1 februarie 2005 i s-a organizat

prinderea în flagrant a făptuitorilor, în fața restaurantului C., amplasat la

ieșirea din comuna Ulmi.

Cu această ocazie în autoturismul

Dacia Super Nova condus de martorul Z.G., pe bancheta din spate a fost

identificată inculpata D.T.P., purtând asupra sa o pungă de plastic, în

interiorul căreia s-au găsit substanțe vegetale uscate, ambalate în material

textil.

Efectuându-se constatarea

tehnico-științifică în cadrul L.A.F.C.D., aparținând I.G.R.R., a rezultat că

punga respectivă conținea în realitate cantitatea de 219,5 gr. fragmente

vegetale tocate, culoare olive, de cannabis, drog de risc, nominalizat în

tabelul III, anexă la Legea nr. 143/2000.

Cu ocazia confruntării,

inculpații-concubini P.C. și D.T.P. au recunoscut că în contextul bunelor

relații, în toamna anului 2004 apelantul I.V.C. zis A. li s-a confesat că ar

deține circa 600 gr. cannabis, rugându-i să-i caute un cumpărător la prețul de

1 Euro/gram, suma rezultată urmând să fie împărțită între aceștia.

Reiterându-se propunerea, la

sfârșitul lunii ianuarie 2005, urmare demersurilor efectuate pe lângă martorul

Z.G., taximetrist, inculpatul P.C., a fost contactat de investigatorul acoperit

A., întâlnirile și negocierile efectuându-se parte și cu participarea

coinculpatei D.T.P., atât la H.T., cât și la restaurantele P. și C.

Astfel, după mai multe amânări s-a

căzut de acord ca vânzarea să aibă loc la data de 1 februarie 2005, la

restaurantul C., situat la ieșirea din comuna Ulmi, ocazie cu care, la cerere

și sub promisiunea că vor aduce marfa, cei doi concubini-inculpați au primit de

la investigatorul acoperit, un avans în sumă 150 Euro și 4.000.000 ROL,

bancnotele fiind înregistrate în condițiile legii.

În continuare, aceștia s-au deplasat

cu același taximetru la domiciliul coinculpatului I.V.C. care, după primirea

sumelor a cerut soției, martora I.N., să aducă punga cu cannabis ascunsă în

WC-ul din curte, pentru a o duce cumpărătorului, urmând ca din diferența de

1.000 Euro să fie recompensați cu suma de 100-200 Euro.

Pe traseu, temându-se că fapta va fi

descoperită, inculpatul P.C. a coborât din mașină, trimițându-și concubina la

restaurantul C. pentru a preda punga cu drogurile cumpărătorului și încasarea

diferenței de preț convenite.

Ajungând la punctul convenit,

inculpata D.T.P. a dat o mostră din droguri investigatorului, iar când acesta a

intrat în local pentru „a verifica”, au intervenit lucrătorii de poliție,

constatându-se prinderea în flagrant.

S-a concluzionat că, în raport de

probele administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, inclusiv

declarațiile coinculpaților P.C. și D.T.P., după ce au acceptat să colaboreze

în condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și procesele-verbale privind

înregistrările efectuate cu mijloace audio-video, autorizate conform art. 91

1

– art. 91

5

C. proc. pen., s-a probat cu certitudine că la începutul

anului 2005 coinculpații I.C.V. zis A., P.C. și D.T.P. au deținut și oferit

spre vânzare cantitatea de 219,5 grame cannabis, intenționând să obțină suma de

1.000 Euro, din care la data de 1 februarie 2005 au încasat ca avans 1000 Euro

și 3.380.000 ROL.

Drept consecință, fiind realizate

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea acestora la pedepse privative de

libertate, în cazul ultimilor doi inculpați, reținându-se incidența art. 16 din

aceeași lege, privind reducerea la jumătate a limitelor înscrise sub textul

încriminator prin denunțarea și facilitatea tragerii la răspundere penală a

inculpatului I.V.C., încă din faza de urmărire penală.

S-a stabilit că ei au fost cooperanți

și la confruntările cu aceasta, arătând constant și în fața lui, contribuția

avută, începând de la cererea de a găsi un cumpărător pentru cannabis și până

la primirea avansului de la acesta.

La încadrarea juridică a faptei,

privind pe inculpatul P.C. s-a constatat incidența dispozițiilor art. 37 lit.

a) C. pen., față de pedeapsa de un an închisoare, aplicată în baza art. 322 alin.

(2) C. pen., prin sentința penală nr. 813/2003 a Judecătoriei Târgoviște,

definitivă prin decizia penală nr. 693 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului

Dâmbovița, grațiată condiționat conform Legii nr. 543/2004, modificată prin O.U.G.

nr. 18/2004.

Cât privește infracțiunea de

constituire a unui grup infracțional organizat s-a apreciat că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale conținutului prevăzut în art. 7 alin. (1)

și (3) combinat cu art. 2 lit. a) și art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003,

dată fiind natura relațiilor existente între cei trei inculpați (doi

concubini), dar și modalitatea concretă de săvârșire a faptei de trafic de

droguri de risc, ei neacționând ca o structură coordonată în scopul comiterii

de infracțiuni.

Sentința primei instanțe a fost

apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpații I.V.C. și P.C.

Prin calea de atac exercitată

parchetul a susținut că sentința este afectată de nelegalitate, deoarece la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului P.C. s-a omis revocarea

grațierii condiționate, deși s-a probat că a comis o faptă intenționată în

termenul de încercare prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002, pentru

pedeapsa de un an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 813/2003 a

Judecătoriei Târgoviște, care constituie prim termen al recidivei

postcondamnatorii.

Sub un alt aspect greșit s-ar fi

dispus achitarea pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional

organizat cât timp s-a dovedit că deținând cantitatea de cannabis și

intenționând să o valorifice, încă din toamna anului 2004 inculpatul I.V.C. a

solicitat coinculpaților P.C. și D.T.P. să-i caute un cumpărător, urmând ca

banii obținuți să fie împărțiți între ei.

Cererea fiind reiterată și acceptată

în ianuarie 2005, membrii grupului și-au împărțit sarcinile, executându-le fără

depășirea limitelor stabilite.

Astfel, inculpatul I.V.C. posesor al

drogurilor a cerut găsirea unor cumpărători, inculpatul P.C. a negociat

tranzacția primind avansul cu investigatorul acoperit-cumpărător, iar

coinculpata D.T.P. a transportat și predat marfa, urmând să încaseze banii.

Pe de altă parte textul incriminator

nu face nici o distincție cu privire la relațiile existente, între făptuitori

cu participația fiecăruia ca membru al grupului conturându-se clar prin probele

administrate.

S-a solicitat desființarea în parte

pe latură penală a hotărârii atacate, condamnarea celor trei inculpați și în

temeiul art. 7 alin. (1) și (3) combinat cu art. 2 lit. a) și b pct. 11 din

Legea nr. 39/2003, cu reținerea dispozițiilor art. 9 alin. (2) pentru

coinculpații D.T.P. și P.C., în cazul ultimului revocându-se și grațierea

condiționată conform art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Apelul declarat de inculpatul I.V.C.

vizează, în principal, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., în esență susținându-se că nu a participat la activitatea infracțională,

situația de fapt fiind reținută greșit și pe baza unor probe neconcludente și

just apreciate.

Printr-un motiv de apel comun,

coinculpații I.V.C. (în subsidiar) și P.C. au criticat individualizarea

cuantumului pedepselor, considerat prea mare în raport de împrejurările

comiterii faptelor, gradul de participație, situația materială precară, numărul

copiilor minori întreținuți și respectiv, contribuția avută pentru buna

desfășurare a procesului penal.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 94 din 15 martie 2006, a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul P.C. împotriva

sentinței penale nr. 480 din 7 decembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița.

S-a desființat în parte pe latură

penală sentința primei instanțe în ceea ce privește pe inculpatul P.C. și în

consecință:

A modificat pedeapsa stabilită

pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit.

a) C. pen., în sensul că a redus cuantumul acesteia de la 2 ani și 6 luni

închisoare, la un an și 6 luni închisoare.

A înlăturat pedeapsa complementară

privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

condițiile art. 66 C. pen.

Conform art. 7 din Legea nr. 543/2000

completată, a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de un an

închisoare aplicată pentru încăierare prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen.,

prin sentința penală nr. 813/2003 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin

decizia penală nr. 693 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, urmând a

fi executată alături de pedeapsa de un an și 6 luni închisoare stabilită pentru

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, urmând să execute în final pedeapsa

rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

A respins apelul declarat de

inculpatul I.V.C. zis A., deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva

aceleiași sentințe penale, ca nefondat.

Conform art. 384 raportat la art. 350

C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.C. în

baza mandatului nr. 12/U/2005 emis de Tribunalul Dâmbovița și potrivit art. 88 C.

pen., a dedus timpul executat începând cu data de 15 februarie 2005, la zi.

Nemulțumiți și de această decizie,

în termenul legal, au declarat recurs parchetul și inculpatul I.V.C.

Prin recursul declarat de parchet,

se solicită reaprecierea probelor și condamnarea celor trei inculpați și pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), raportat la art. 7 alin. (3)

combinat și cu art. 2 lit. c) și b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, dovedindu-se

că erau un grup infracțional constituit, cu roluri prestabilite, continuitate

și nu s-au întâlnit ocazional, după cum eronat a reținut instanța de apel.

Inculpatul I.V.C., prin recursul

formulat a cerut reaprecierea probelor, pentru a se vedea că el este nevinovat

și să se dispună în consecință, achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Curtea, examinând probatoriul cauzei

în raport de critica adusă de procuror hotărârilor atacate (fond și apel) dar

și din oficiu, cu privire la eronata apreciere a activității infracționale

întreprinsă de cei trei inculpați și greșita soluție de achitare cu privire la

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), raportat la art. 7 alin.

(3), combinat și cu art. 2 lit. a) și art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003,

constată că este neîntemeiată.

Astfel, analiza probelor

administrate dovedește fără putință de tăgadă, vinovăția celor trei inculpați

doar în legătură cu săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, inițiativa

comercializării acestora, aparținând doar inculpatului I.V.C.

Apoi, cu mult după acest moment al

începerii activității infracționale, doar a acestui făptuitor, și cu totul

ocazional, a ajuns să negocieze pe această temă, numai și numai cu inculpatul P.C.

Examinarea probatoriului mai

evidențiază în mod cert că, doar cei doi inculpați au ajuns la un moment dat,

pe perioada infracțională să aibă legături aparent coordonate pentru realizarea

comercializării drogurilor și nici un moment nu a fost antrenată și cea de a

treia inculpată, respectiv D.T.P., care în fapt este concubina inculpatului P.C.

și spre finalul realizării unor acte din lanțul infracțional, a fost nevoită în

virtutea conjuncturii și legăturii preexistente de concubinaj cu inculpatul P.C.,

să aducă la îndeplinire cerințele acestuia.

Nu trebuie omis nici gradul de

instrucție al a inculpaților.

Acestea fiind faptele și realitatea

legăturilor dintre inculpați, în mod justificat și de netăgăduit s-a reținut

că, nu ne aflăm în prezența unui grup de cel puțin 3 persoane constituit cu

reguli și o structură bine determinată, iar acțiunile infracționale nu s-au

realizat după „un plan prestabilit”, cum se stipulează expres de către art. 2 lit.

a) din Legea nr. 39/2003.

Rezultă deci că, în mod legal și

temeinic, instanțele au reținut că în cauză nu este îndeplinită latura

obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003,

iar soluția de achitare pentru această infracțiune, față de toți inculpații, se

justifică, ca temeinică și legală.

În consecință, hotărârile atacate

vor fi menținute, ca legale iar recursul declarat de parchet va fi respins, ca

nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În raport de cele analizate,

recursul declarat de inculpatul I.V.C. și prin care a solicitat achitarea sa,

nefiind vinovat de vreo faptă penală, urmează a fi apreciat, ca nefondat,

apărările sale fiind infirmate de evidența faptelor infracționale desfășurate

și dovedite, fără contradicții, de probele cauzei.

Ca atare și acest recurs urmează a

fi respins, în baza aceluiași text.

Se vor aplica și prevederile art. 381

C. proc. pen., față de inculpații I.V.C. și P.C., precum și ale art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul I.V.C.

împotriva deciziei penale nr. 94 din 15 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești,

privind și pe inculpații P.C. și D.T.P.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului I.V.C. timpul arestării preventive de la 3 martie 2005 la 11 iulie

2006.

Deduce din pedeapsa aplicată

intimatu8lui inculpat P.C. timpul arestării preventive de la 15 februarie 2005

la 11 iulie 2006.

Obligă pe recurentul inculpat I.V.C.

la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iulie 2006.