ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 800/2008

Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 28 martie 2007 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul P.A., la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de o zi, respectiv de la 11 septembrie 2005 la 12 septembrie 2005. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată pedeapsa accesorie, pe durata aceluiași termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi România până la data rămânerii definitive a sentinței. Inculpatul P.V.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 74 lit. a) și c) și 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. În baza arț.81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată pedeapsa accesorie, pe durata aceluiași termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor cantități de cannabis: - de la inculpatul P.A. cantitatea de 774,2 grame cannabis și - de la inculpatul P.V.C. cantitatea de 6,23 grame cannabis, ambele cantități aflându-se la dispoziția organului de urmărire penală. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Numita G.R., la începutul anului 2005, a cumpărat semințe pentru canari, parte din ele aruncându-le în grădina casei. Printre acele semințe s-au aflat și câteva de cânepă indiană din care, ulterior, au răsărit plante. Potrivit declarației inculpatului P.A., bunica sa intenționa să facă din semințele acelei plante o prăjitură numită „julfa", iar el cunoștea că acea cânepă este cannabis.

Pe de altă parte, în luna august 2005, inculpatul P.V.C. din municipiul Iași a purtat discuții pe „Internet” sub numele C. cu colaboratorul P., care inițial și-a atribuit prenumele L., iar ulterior la cererea învinuitului P. și l-a schimbat în A. În aceste dialoguri, cei doi au discutat și despre droguri și astfel, inculpatul P.V.C. s-a oferit să-i procure colaboratorului P. o mostră de cannabis contra sumei de 350.000 lei vechi. Aceste informații au fost furnizate de către colaborator organelor de poliție care au solicitat autorizarea colaboratorului, în vederea infiltrării lui în anturajul suspectului pentru a culege informații în legătură cu activitatea acestuia în vederea descoperirii activității infracționale în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În scopul mai sus-arătat, inculpatul P.V.C. l-a sunat pe învinuitul A.M., cunoștință comună a celuilalt învinuit și a inculpatului, și l-a întrebat dacă cunoaște pe cineva care deține cannabis. Cum învinuitul A.M. văzuse în grădina inculpatului P.A. plantele de cannabis și cunoștea că acestea sunt calificate ca fiind droguri, i-a dat inculpatului P.V. numărul de telefon al inculpatului P.A. Cei doi au luat legătura și au fost de acord cu tranzacția, după care, la data de 30 august 2005, l-au chemat în municipiul Iași pe colaboratorul P. Astfel, la data mai sus-arătată, în jurul orelor 23,00, în zona Podului Galata din municipiul Iași s-au deplasat cu o mașină inculpatul P.V.C. și colaboratorul P. După ce au coborât au mers până la punctul de întâlnire, unde P.A.

i-a înmânat inculpatului P.V.C. o pungă din material plastic cu fragmente vegetale, despre care l-a convins pe colaboratorul P. că sunt de calitate superioară și astfel acesta le-a cumpărat dându-i inculpatului suma de 350.000 lei vechi. Deși din această tranzacție inculpatul P.V.C. nu a primit vreo sumă de bani, acesta își crease obligații față de colaboratorul P., întrucât anterior i-a spus că avea un proces pe rol la instanțele din mun. Iași și că avea nevoie de bani pentru a plăti un apărător, bani pe care i-a primit de la colaborator, deși în realitate inculpatul nu era implicat în vreo cauză la vreo instanță. Fragmentele vegetale cumpărate de colaborator, la data de 30 august 2005, au fost cântărite, rezultând 9,43 grame și ulterior au fost supuse analizei de laborator.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. S/294576 din 13 octombrie 2005, în cantitatea de 3,2 grame cannabis supusă analizei s-a pus în evidență tetrahidrocannbinol (T.H.C.), substanță psihotropă, biosintetizată din planta de cannabis și care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 243/2000. Ulterior, la data de 04 septembrie 2005, tot urmare discuțiilor purtate pe „Internet” între colaborator și inculpatul P.V.C., acesta din urmă i-a procurat primului contra sumei de 2.000.000 lei vechi, cinci pastile despre care a afirmat că sunt ecstasy. În urma analizei acestor tablete, s-a constatat că ele nu conțineau substanțe stupefiante conform aceluiași raport de constatare tehnico-științifică.

În paralel, inculpatul P.A. a discutat pe telefonul mobil cu colaboratorul P. și a promis acestuia că-i va vinde o cantitate mai mare de cannabis, provenind din aceleași plante din curtea casei sale, pretinzând suma de 1.000.000 lei vechi/suta de grame cannabis. Drept urmare, la data de 11 septembrie 2005, cei doi au stabilit să se întâlnească în parcarea restaurantului C. din comuna Vadu Moldovei, județul Suceava pentru a efectua tranzacția. în jurul orelor 15,00, a venit la punctul de întâlnire inculpatul P.A. cu autoturismul marca „Dacia 1310”, de culoare gri metalizat , proprietatea numitului S.N. C., acesta fiind însoțit de prietena sa, respectiv S.M.C. Șoferul a asigurat transportul inculpatului contra sumei de 1.000.000 lei vechi.

După ce inculpatul P.A. a purtat discuții cu colaboratorul P., la cererea primului, mașina a fost parcată în spatele restaurantului și în momentul în care inculpatul scotea din portbagaj o pungă din plastic în care se aflau fragmente vegetale, a fost surprins în flagrant de către organele de poliție, activitatea fiind înregistrată audio-video în baza ordonanței de autorizare provizorie a înregistrărilor audio-video nr. 166D/P/2005 din 11 septembrie 2005 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Suceava, care la data de 12 septembrie 2005, prin încheierea nr. 45/1 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2165/P/2005 a fost confirmată. În punga de material plastic aflată în portbagajul mașinii, inculpatul adusese spre vânzare, fără știrea șoferului și a însoțitoarei acestuia, cantitatea de 749,42 grame cannabis neuscat, din care au fost înaintate spre analiză 303,7 grame.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 291551/1 din 12 octombrie 2005 în proba înaintată spre analiză s-a pus în evidență tetrahidrocarmabinol (T.H.C.), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis și care se regăsește în tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000. Cantitatea de 278,3 grame cannabis rămasă după efectuarea analizelor de laborator și sigilată cu sigiliu tip M.I. nr. 11735 a fost predată organelor de poliție. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul P.V.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava arată că în mod greșit s-a dispus în ceea ce-l privește pe inculpatul P.A.

menținerea obligării de a nu părăsi România până la data rămânerii definitive a sentinței, această măsură fiind expirată. De asemenea, greșit s-a dispus condamnarea inculpatului P.V.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 reținând prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că acest inculpat a fost trimis în judecată pentru această infracțiune fără reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., iar în cauză nu s-a solicitat sau dispus schimbarea încadrării juridice. Mai susține parchetul că în mod nelegal s-a dispus confiscarea de la cei doi inculpați a cantității de 774,2 gr. cannabis, respectiv 6,23 gr. cannabis. Astfel, cu privire la prima cantitate rezultă că s-a restituit organelor de poliție doar 278,3 grame cannabis, restul fiind consumat în procesul analizelor de laborator, iar cu privire la cea de-a doua cantitate, aceasta a fost consumată în totalitate în cadrul procesul analizelor de laborator.

Totodată, în urma percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului P.A., de la acesta s-a ridicat cantitatea de 64,2 gr. fragmente vegetale verzi, care după uscare au fost de 57,8 gr. S-a restituit organului de cercetare penală cantitatea de 50,2 gr. cannabis, rămasă din proba în litigiu, după efectuarea analizelor de laborator, cantitate ce se impunea a fi confiscată de la inculpatul P.A. În ceea ce privește netemeinicia sentinței penale atacate, apreciază parchetul că pedepsele aplicate pentru inculpați, în condițiile în care executarea acestora a fost suspendată condiționat, sunt prea blânde în raport cu faptele reținute în sarcina acestora, impunându-se aplicarea unor pedepse mai mari sau dispunerea executării pedepsei aplicate în regim de penitenciar.

Inculpatul P.V.C., în motivarea apelului, arată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probatoriului și există contradicții între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia cu privire la condamnarea sa și greșit s-a dispus confiscarea cantității de 6,23 grame cannabis, în condițiile în care nu a fost niciodată deținătorul sau traficantul acestui produs. Susține inculpatul P.V.C. că „autorizarea” colaboratorului în fapt nu a existat la momentul acționării lui, ci s-a încercat ulterior să se acopere de documente obținute de la procuror, care le-a dat cu ușurință și mai ales cu încălcarea legii (atât a dispozițiilor art. 224 și următoarele C. proc. pen., cât și a dispozițiilor art. 21 – art. 23 din Legea nr. 143/2000).

Pentru toate motivele expuse, inculpatul P.V.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, în rejudecare, achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În subsidiar a solicitat a i se aplica același tratament de care a beneficiat și martorul A.M., respectiv aplicarea unei sancțiuni administrative. Prin decizia penală nr. 103 din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul P.V.C. S-a desființat în parte sentința apelată și rejudecând a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului P.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., de la 6 luni la 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a acesteia pe durata unui termen de încercare de 4 ani. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.V.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. S-a înlăturat dispoziția de menținere față de inculpatul P.A. a măsurii obligării de a nu părăsi țara. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul P.A.

cantitatea de 278,3 grame cannabis (în loc de 774,2 grame cannabis) și cantitatea de 50,2 grame cannabis aflate la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.J.E.O. În baza art. l7 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul P.A. suma de 35 lei. S-a înlăturat din sentință dispoziția de obligare a inculpatului P.V.C. la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanță, cheltuieli ce rămân în sarcina statului. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Instanța de apel a reținut că nu există nicio dovadă că hotărârea inculpatului P.V.C., legată de vânzarea drogurilor, era luată mai înainte ca acesta să poarte acele discuții cu colaboratorul P., activitatea acestuia din urmă nelimitându-se la a cerceta și ține sub observație activitatea infracțională a inculpatului apelant într-o manieră pasivă, ci a exercitat o influență ce a rezultat în instigarea la comiterea infracțiunii. Această activitate intră sub incidența art. 68 alin. (2) C. proc. pen. Amploarea pe care traficul de droguri a cunoscut-o în ultimul timp, justifică luarea unor măsuri adecvate, însă cerințele unui proces echitabil interzic folosirea unor probe obținute ca urmare a instigării de către colaborator/investigator la săvârșirea sau continuarea săvârșirii unei fapte penale, în acest caz fiind aplicabile dispozițiile mai sus menționate.

De altfel, atât jurisprudența internă, cât și jurisprudența C.E.D.O., au statuat că nu se justifică în niciun fel acest gen de comportament provocator, aducându-se atingere astfel dreptului la apărare și la un proces echitabil, de care orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să beneficieze. Față de cele mai sus, constatând că, în speță, sunt îndeplinite dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. (instigarea exercitată de către colaborator fiind cea care a inițiat în mintea inculpatului P.V.C. ideea de a săvârși infracțiunea), s-a procedat la achitarea inculpatului P.V.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., nefîind întrunite, sub aspect subiectiv, elementele ei constitutive. Susține inculpatul apelant că „autorizarea” colaboratorului nu a existat la momentul acționării acestuia și că s-a încercat ulterior să se acopere prin documente obținute de la procuror care le-a dat cu încălcarea legii, probele astfel obținute nefiind așadar legale. Potrivit art. 22 din Legea nr. 143/2000 colaboratorii pot procura droguri, substanțe chimice, esențiale și precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activităților infracționale și a identificării persoanelor implicate în astfel de activități.

Este permisă așadar folosirea colaboratorului în vederea strângerii de date și informații privind săvârșirea sau pregătirea unor infracțiuni, ori pentru identificarea persoanelor implicate în activitățile infracționale monitorizate, fără a fi necesară o autorizare prealabilă a procurorului, limitele în care acesta poate acționa fiind pe larg anterior dezbătute. Autorizarea devine necesară în momentul în care colaboratorul procură droguri, condiție îndeplinită în speță, motiv pentru care de altfel instanța de apel, reținând legalitatea probelor existente la dosarul cauzei, le-a analizat și interpretat în sensul celor de mai sus. Cu privire la motivele invocate de parchet, referitor la măsura menținută față de inculpatul P.A., cantitățile de droguri ce au fost confiscate, precum și la cuantumul/individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului P.A., acestea sunt întemeiate.

Astfel, măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul P.A. a încetat de drept la data de 9 noiembrie 2005, în condițiile în care procurorul nu a mai solicitat prelungirea acesteia. În ceea ce privește confiscarea cantităților respective de cannabis, în camera de corpuri delicte au fost introduse cantitățile de 278,3 gr., respectiv 50,2 gr. cannabis, cantității ce se impuneau a fi confiscate de la inculpatul P.A. De asemenea, în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se impunea a fi confiscată de la inculpatul P.A. suma de 35 RON obținută de acesta de la colaboratorul P. pentru cantitatea de 9,53 grame cannabis. Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului P.A., instanța de apel a constatat că aceasta nu a fost judicios individualizată.

Având în vedere natura infracțiunii ce a făcut obiectul condamnării la prima instanță, vânzarea repetată de droguri în scopul obținerii facile a unor beneficii materiale, sfidând gravele efecte pe care consumul de droguri le implică, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului P.A. se impune a fi majorată la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, acest cuantum, chiar în condițiile suspendării condiționate a executării, fiind necesar, dar totodată și suficient pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv. Împotriva deciziei penale nr. 103 din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul P.A.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava critică hotărârea instanței de apel pentru netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului P.V.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 întrucât acesta nu a acționat ca urmare a unor promisiuni venite din partea colaboratorului P. În motivarea recursului se arată de către parchet că instanța de judecată în mod greșit a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., aceasta deoarece în cauză nu este vorba de constatările unor investigatori sub acoperire desemnați pentru culegerea de date privind săvârșirea unor infracțiuni sancționate de Legea nr. 143/2000, ci de valorificarea informațiilor care au fost furnizate organelor de poliție, de un colaborator.

În recursul său, inculpatul P.A. a solicitat menținerea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată de instanța de fond, întrucât a recunoscut și regretat sincer faptele, nu au antecedente penale, este student și a comis infracțiunea fiind provocat de către colaboratorul poliției. Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acestea sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta: Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Înalta Curte constată că instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului P.V.C.

pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, impunându-se casarea acesteia în baza dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Din probele administrate în cauză rezultă indubitabil că, după discuțiile prealabile pe internet purtate cu colaboratorul P., inculpatul P.V.C., la data de 30 august 2005, i-a procurat acestuia, prin intermediul martorului A.M., de la inculpatul P.A., cantitatea de 9,42 grame de cannabis contra sumei de 350.000 lei. Din discuțiile purtate pe internet de către inculpatul P.V.C. cu colaboratorul P., al căror conținut nu a fost contestat de către inculpat, rezultă că acesta din urmă i-a propus inculpatului să-i procure „2 țigări”, iar inculpatul a lăsat să se înțeleagă că poate să-i procure cannabis și marihuana, deoarece „are un tovarăș”, care îi poate furniza țigări de bună calitate, la un preț convenabil, discutând și despre prețul acestora.

Ulterior, inculpatul P.V.C. l-a contactat pe prietenul său, martorul A.M., pe care l-a întrebat dacă știe pe cineva care are „marfă” de vânzare, respectiv orice fel de drog. Martorul a fost cel care l-a pus în legătură pe inculpat cu inculpatul P.A., de la care a procurat în final cannabisul pentru colaborator. La data de 30 august 2005, inculpatul P.V.C. s-a deplasat cu colaboratorul P. în municipiul Iași, unde s-au întâlnit cu inculpatul P.A., în cadrul acestei întâlniri inculpatul P.V.C. l-a convins pe colaborator că „marfa”, respectiv cannabisul este de bună calitate, colaboratorul plătind pentru acesta suma de 350.000 ROL. Față de cele arătate nu se poate reține că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc.

pen., așa cum se susține de către instanța de apel. Deși colaboratorul a fost cel care i-a solicitat inculpatului P. să-i procure „2 țigări”, acesta a fost cel care a luat practic hotărârea de a-i procura droguri, solicitându-i și diferite sume de bani în acest sens, implicându-se ulterior în activitatea de procurare și vânzare a cannabisului. Inculpatul P.V.C. a susținut că probele au fost obținute în mod ilegal, întrucât colaboratorul P. nu a fost autorizat de către procuror pentru a se infiltra în anturajul său și a culege informații, autorizația fiind obținută ulterior. Susținerea inculpatului este neîntemeiată.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 143/2000 procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiți pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă, în situațiile în care există indicii temeinice că a fost săvârșită sau că se pregătește comiterea unei infracțiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege, iar în conformitate cu dispozițiile art. 22 din aceeași lege, polițiștii care acționează ca investigatori acoperiți, precum și colaboratorii acestora pot procura droguri, substanțe chimice esențiale și precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului.

Din analiza dispozițiilor legale invocate reiese că, în cazul colaboratorilor, autorizația procurorului este necesară numai pentru procurarea drogurilor, în speță existând o astfel de autorizație emisă de procuror la data de 30 august 2005. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul P.A., Înalta Curte constată că și acesta este întemeiat, decizia recurată fiind supusă casării în baza dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă ficate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, cantitatea de drog traficată, precum și datele care circumstanțiază persoana inculpatului, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată de prima instanță în condițiile art. 81 C. pen., este în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen. Astfel, inculpatul P.A. are 21 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, este student, a recunoscut și regretat faptele comise. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite ambele recursuri, va casa în parte decizia penală recurată cu privire la majorarea pedepsei aplicată inculpatului P.A.

și la achitarea inculpatului P.V.C. și va menține sentința penală nr. 90 din 28 martie 2007 a Tribunalului Suceava cu privire la aceștia. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 103 din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Casează, în parte, decizia penală recurată, cu privire la majorarea pedepsei aplicată inculpatului P.A. și la achitarea inculpatului P.V.C.; menține sentința penală nr. 90 din 28 martie 2007 a Tribunalului Suceava, secția penală cu privire la aceștia. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 103 din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 04 martie 2008.