ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1868/2007

Deliberând asupra cauzei civile de față în condițiile art.256 C. proc. civ.a reținut următoarele: Reclamanta Z.M., prin cererea formulată la 24 noiembrie 2004, a contestat decizia nr. 203 din 1 noiembrie 2004 emisă de A.V.A.S în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând emiterea unei noi decizii privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 5000 mp, situat în comuna Mărgineni, județul Bacău. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 637 din 17 iunie 2005 a respins contestația ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut cele ce urmează. A.V.A.S., prin decizia contestată, a respins notificarea întrucât nu a fost depus actul de proprietate al imobilului revendicat și că nu a fost dovedită calitatea de moștenitoare a petentei, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul apreciază că nici unul dintre înscrisurile depuse, copia registrului agricol pe anii 1959-1961, adresa nr. 696 din 27 ianuarie 1962 a Sfatului Popular al Orașului Bacău, adresa nr. 355-353 din 13 februarie 1962 emisă de Sfatul Popular al comunei Mărgineni și extras din tabelul pentru stabilirea importului agricol pe anul 1960 al orașului Bacău, nu constituie, în sensul dispozițiilor art. 22 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, un înscris doveditor al dreptului de proprietate. De asemenea, instanța apreciază că nu au fost respectate prevederile cu privire la termenul înăuntrul căruia persoanele care solicită măsuri reparatorii au obligația de a face dovada calității sale de moștenitor al titularului inițial al dreptului de proprietate.

Înscrisurile depuse ulterior termenului de 1 iulie 2003 nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei, conform art. 20 din O.U.G. nr. 10/2005. Investită cu soluționarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței arătate, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 102 din 26 martie 2006, a respins calea se atac declarată. Prin considerentele hotărârii se arată că esența sentinței dată de prima instanță este determinată de lipsa înscrisurilor care fac dovada titlului de proprietate asupra terenului revendicat de către soțul contestatoarei și a dovezilor privind calitatea de moștenitoare a reclamantei ca efect al decesului soțului acesteia. Curtea de Apel arată că există neconcordanța între numele persoanelor trecute în registrul agricol și pretinsul titular al dreptului de proprietate, contradicții ce nu au fost lămurite de către contestatoare.

În contra acestei decizii a declarat recurs contestatoarea invocând următoarele motive: 1. Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 și art. 1 din Legea nr. 319/1944. Calitatea de proprietar a autorului său Z.S. a fost dovedită cu tabelul privind stabilirea impozitului agricol pe anul 1960, în care apare cu 0,50 ha teren arabil. Adresele contemporane preluării terenului în temeiul Decretului nr. 1151959, fac mențiunea că 0,36 ha. au fost preluate de la Z.S. Calitatea de moștenitor a recurentei este dovedită prin certificatul de căsătorie și notificarea nr. 94 din 13 februarie 2002 depusă în baza Legii nr. 10/2001. Față de prevederile art. 1 din Legea nr. 319/1944 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, recurenta în calitate de soție supraviețuitoare și unică acceptantă, are calitatea de a sta în proces și de a culege moștenirea.

2. Terenul nu a fost identificat ca aparținând SC V. SA, fiind afectat dreptul recurentei de restituire în natură a terenului. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte reține cele ce succed: 1.1 Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Executarea măsurii abuzive de preluare a imobilului în suprafață de 0,36 ha în temeiul Decretului nr. 115/1959, referitor la lichidarea rămășițelor oricărei forme de exploatarea a omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material și cultural al țărănimii muncitoare și al dezbaterii construcției socialiste, este confirmată de Sfaturile populare ale orașului Bacău și, respectiv, al comunei Mărgineni, prin adresele nr.969/27 ianuarie 1962 și 355-353 din 13 februarie 1962 (filele 5 și 6 dosar 8364/2004). Dreptul de proprietate al lui Z.S. rezultă și din faptul stabilirii impozitului agricol pe anul 1960, impozit datorat pentru terenurile înscrise în evidențele fiscale ale statului (fila 41, dosar nr. 8364/2004).

Dat fiind conținutul textului de lege menționat coroborat cu înscrisurile depuse de petentă, dovada dreptului de proprietate a lui Z.S. asupra terenului preluat abuziv este îndeplinită. 1.2 Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „de prevederile prevăzute de legi beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite”. Contestatoarea, în calitatea sa de soție supraviețuitoare a lui Z.S., situație ce rezultă din conținutul certificatului de căsătorie seria c7 nr. 36865 precum și din certificatul de deces seria DN nr. 364376 (ultimul depus în etapa procesuală a recursului), este persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor arătate. Neconcordanțele existente în registrul agricol referitoare la numele soției lui Z. au fost lămurite de recurentă, în recurs, în sensul că Z.M.

este prima soție a lui Z.S., decedată, primă căsătorie din care nu au rezultat copii. Totodată, cererea de restituire a terenului ce a aparținut soțului său are valoare de acceptare a succesiunii, conform dispozițiilor art. 4 alin. (3) din legea de reparație. Recurenta a făcut astfel dovada calității sale de moștenitoare legală, așa încât, chiar în ipoteza existenței unor alte categorii de moștenitori legali sau testamentari, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) din lege. Cum recurenta a făcut dovada prin înscrisurile noi depuse în recurs, a calității sale de moștenitoare legală a persoanei îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzută de Legea nr. 10/2001, recursul urmează a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanțele au soluționat cererea pe cale de excepție și, ca atare, față de dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., decizia pronunțată în apel va fi casată. Pentru aceleași considerente, în temeiul dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., apelul declarat de reclamantă va fi admis, în sentința desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea aceluiași tribunal. Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere, ca apărări de fond și celelalte motive de recurs invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de contestatoarea Z.M. împotriva deciziei nr. 102 din 28 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează. Admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 637 din 7 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 februarie 2007.