ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1868/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1868/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând asupra cauzei civile de
față în condițiile art.256 C. proc. civ.a reținut următoarele:
Reclamanta Z.M., prin cererea
formulată la 24 noiembrie 2004, a contestat decizia nr. 203 din 1 noiembrie
2004 emisă de A.V.A.S în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând emiterea unei
noi decizii privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 5000 mp,
situat în comuna Mărgineni, județul Bacău.
Tribunalul București, secția a V-a
civilă, prin sentința civilă nr. 637 din 17 iunie 2005 a respins contestația ca
neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre
tribunalul a reținut cele ce urmează.
A.V.A.S., prin decizia contestată, a
respins notificarea întrucât nu a fost depus actul de proprietate al imobilului
revendicat și că nu a fost dovedită calitatea de moștenitoare a petentei, în
conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul apreciază că nici unul
dintre înscrisurile depuse, copia registrului agricol pe anii 1959-1961, adresa
nr. 696 din 27 ianuarie 1962 a Sfatului Popular al Orașului Bacău, adresa nr.
355-353 din 13 februarie 1962 emisă de Sfatul Popular al comunei Mărgineni și
extras din tabelul pentru stabilirea importului agricol pe anul 1960 al
orașului Bacău, nu constituie, în sensul dispozițiilor art. 22 din Normele
metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, un înscris doveditor al dreptului
de proprietate.
De asemenea, instanța apreciază că
nu au fost respectate prevederile cu privire la termenul înăuntrul căruia
persoanele care solicită măsuri reparatorii au obligația de a face dovada
calității sale de moștenitor al titularului inițial al dreptului de
proprietate.
Înscrisurile depuse ulterior
termenului de 1 iulie 2003 nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei,
conform art. 20 din O.U.G. nr. 10/2005.
Investită cu soluționarea apelului
declarat de reclamantă împotriva sentinței arătate, Curtea de Apel București,
secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 102 din 26 martie 2006, a respins calea
se atac declarată.
Prin considerentele hotărârii se
arată că esența sentinței dată de prima instanță este determinată de lipsa
înscrisurilor care fac dovada titlului de proprietate asupra terenului
revendicat de către soțul contestatoarei și a dovezilor privind calitatea de
moștenitoare a reclamantei ca efect al decesului soțului acesteia.
Curtea de Apel arată că există
neconcordanța între numele persoanelor trecute în registrul agricol și
pretinsul titular al dreptului de proprietate, contradicții ce nu au fost
lămurite de către contestatoare.
În contra acestei decizii a declarat
recurs contestatoarea invocând următoarele motive:
Hotărârea este dată cu aplicarea
greșită a dispozițiilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 și art. 1 din
Legea nr. 319/1944.
Calitatea de proprietar a autorului
său Z.S. a fost dovedită cu tabelul privind stabilirea impozitului agricol pe
anul 1960, în care apare cu 0,50 ha teren arabil.
Adresele contemporane preluării
terenului în temeiul Decretului nr. 1151959, fac mențiunea că 0,36 ha. au fost
preluate de la Z.S.
Calitatea de moștenitor a recurentei
este dovedită prin certificatul de căsătorie și notificarea nr. 94 din 13
februarie 2002 depusă în baza Legii nr. 10/2001.
Față de prevederile art. 1 din Legea
nr. 319/1944 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, recurenta în calitate
de soție supraviețuitoare și unică acceptantă, are calitatea de a sta în proces
și de a culege moștenirea.
Terenul nu a fost identificat ca
aparținând SC V. SA, fiind afectat dreptul recurentei de restituire în natură a
terenului.
Analizând hotărârea recurată prin
prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele
procesuale, Înalta Curte reține cele ce succed:
1.1 Potrivit art. 24 din Legea nr.
10/2001, republicată, existența și, după caz, întinderea dreptului de
proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate
prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura
preluării abuzive.
Executarea măsurii abuzive de
preluare a imobilului în suprafață de 0,36 ha în temeiul Decretului nr.
115/1959, referitor la lichidarea rămășițelor oricărei forme de exploatarea a
omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de
trai material și cultural al țărănimii muncitoare și al dezbaterii construcției
socialiste, este confirmată de Sfaturile populare ale orașului Bacău și,
respectiv, al comunei Mărgineni, prin adresele nr.969/27 ianuarie 1962 și
355-353 din 13 februarie 1962 (filele 5 și 6 dosar 8364/2004).
Dreptul de proprietate al lui Z.S.
rezultă și din faptul stabilirii impozitului agricol pe anul 1960, impozit
datorat pentru terenurile înscrise în evidențele fiscale ale statului (fila 41,
dosar nr. 8364/2004).
Dat fiind conținutul textului de
lege menționat coroborat cu înscrisurile depuse de petentă, dovada dreptului de
proprietate a lui Z.S. asupra terenului preluat abuziv este îndeplinită.
1.2 Potrivit art. 4 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001 „de prevederile prevăzute de legi beneficiază și moștenitorii
persoanelor fizice îndreptățite”.
Contestatoarea, în calitatea sa de
soție supraviețuitoare a lui Z.S., situație ce rezultă din conținutul
certificatului de căsătorie seria c7 nr. 36865 precum și din certificatul de
deces seria DN nr. 364376 (ultimul depus în etapa procesuală a recursului),
este persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor arătate.
Neconcordanțele existente în
registrul agricol referitoare la numele soției lui Z. au fost lămurite de
recurentă, în recurs, în sensul că Z.M. este prima soție a lui Z.S., decedată,
primă căsătorie din care nu au rezultat copii.
Totodată, cererea de restituire a
terenului ce a aparținut soțului său are valoare de acceptare a succesiunii,
conform dispozițiilor art. 4 alin. (3) din legea de reparație.
Recurenta a făcut astfel dovada
calității sale de moștenitoare legală, așa încât, chiar în ipoteza existenței
unor alte categorii de moștenitori legali sau testamentari, în cauză sunt
aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) din lege.
Cum recurenta a făcut dovada prin
înscrisurile noi depuse în recurs, a calității sale de moștenitoare legală a
persoanei îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzută de Legea nr. 10/2001,
recursul urmează a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ. cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanțele au soluționat cererea pe
cale de excepție și, ca atare, față de dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc.
civ., decizia pronunțată în apel va fi casată.
Pentru aceleași considerente, în
temeiul dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., apelul declarat de reclamantă va
fi admis, în sentința desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea
aceluiași tribunal.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute
în vedere, ca apărări de fond și celelalte motive de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
contestatoarea Z.M. împotriva deciziei nr. 102 din 28 martie 2006 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează.
Admite apelul declarat împotriva
sentinței civile nr. 637 din 7 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a
V-a civilă, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceluiași
tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 27 februarie 2007.