ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1868/2007

Deliberând asupra cauzei civile de

față în condițiile art.256 C. proc. civ.a reținut următoarele:

Reclamanta Z.M., prin cererea

formulată la 24 noiembrie 2004, a contestat decizia nr. 203 din 1 noiembrie

2004 emisă de A.V.A.S în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând emiterea unei

noi decizii privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 5000 mp,

situat în comuna Mărgineni, județul Bacău.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința civilă nr. 637 din 17 iunie 2005 a respins contestația ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre

tribunalul a reținut cele ce urmează.

A.V.A.S., prin decizia contestată, a

respins notificarea întrucât nu a fost depus actul de proprietate al imobilului

revendicat și că nu a fost dovedită calitatea de moștenitoare a petentei, în

conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul apreciază că nici unul

dintre înscrisurile depuse, copia registrului agricol pe anii 1959-1961, adresa

nr. 696 din 27 ianuarie 1962 a Sfatului Popular al Orașului Bacău, adresa nr.

355-353 din 13 februarie 1962 emisă de Sfatul Popular al comunei Mărgineni și

extras din tabelul pentru stabilirea importului agricol pe anul 1960 al

orașului Bacău, nu constituie, în sensul dispozițiilor art. 22 din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, un înscris doveditor al dreptului

de proprietate.

De asemenea, instanța apreciază că

nu au fost respectate prevederile cu privire la termenul înăuntrul căruia

persoanele care solicită măsuri reparatorii au obligația de a face dovada

calității sale de moștenitor al titularului inițial al dreptului de

proprietate.

Înscrisurile depuse ulterior

termenului de 1 iulie 2003 nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei,

conform art. 20 din O.U.G. nr. 10/2005.

Investită cu soluționarea apelului

declarat de reclamantă împotriva sentinței arătate, Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 102 din 26 martie 2006, a respins calea

se atac declarată.

Prin considerentele hotărârii se

arată că esența sentinței dată de prima instanță este determinată de lipsa

înscrisurilor care fac dovada titlului de proprietate asupra terenului

revendicat de către soțul contestatoarei și a dovezilor privind calitatea de

moștenitoare a reclamantei ca efect al decesului soțului acesteia.

Curtea de Apel arată că există

neconcordanța între numele persoanelor trecute în registrul agricol și

pretinsul titular al dreptului de proprietate, contradicții ce nu au fost

lămurite de către contestatoare.

În contra acestei decizii a declarat

recurs contestatoarea invocând următoarele motive:

greșită a dispozițiilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 și art. 1 din

Legea nr. 319/1944.

Calitatea de proprietar a autorului

său Z.S. a fost dovedită cu tabelul privind stabilirea impozitului agricol pe

anul 1960, în care apare cu 0,50 ha teren arabil.

Adresele contemporane preluării

terenului în temeiul Decretului nr. 1151959, fac mențiunea că 0,36 ha. au fost

preluate de la Z.S.

Calitatea de moștenitor a recurentei

este dovedită prin certificatul de căsătorie și notificarea nr. 94 din 13

februarie 2002 depusă în baza Legii nr. 10/2001.

Față de prevederile art. 1 din Legea

nr. 319/1944 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, recurenta în calitate

de soție supraviețuitoare și unică acceptantă, are calitatea de a sta în proces

și de a culege moștenirea.

aparținând SC V. SA, fiind afectat dreptul recurentei de restituire în natură a

terenului.

Analizând hotărârea recurată prin

prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele

procesuale, Înalta Curte reține cele ce succed:

1.1 Potrivit art. 24 din Legea nr.

10/2001, republicată, existența și, după caz, întinderea dreptului de

proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate

prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura

preluării abuzive.

Executarea măsurii abuzive de

preluare a imobilului în suprafață de 0,36 ha în temeiul Decretului nr.

115/1959, referitor la lichidarea rămășițelor oricărei forme de exploatarea a

omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de

trai material și cultural al țărănimii muncitoare și al dezbaterii construcției

socialiste, este confirmată de Sfaturile populare ale orașului Bacău și,

respectiv, al comunei Mărgineni, prin adresele nr.969/27 ianuarie 1962 și

355-353 din 13 februarie 1962 (filele 5 și 6 dosar 8364/2004).

Dreptul de proprietate al lui Z.S.

rezultă și din faptul stabilirii impozitului agricol pe anul 1960, impozit

datorat pentru terenurile înscrise în evidențele fiscale ale statului (fila 41,

dosar nr. 8364/2004).

Dat fiind conținutul textului de

lege menționat coroborat cu înscrisurile depuse de petentă, dovada dreptului de

proprietate a lui Z.S. asupra terenului preluat abuziv este îndeplinită.

1.2 Potrivit art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 „de prevederile prevăzute de legi beneficiază și moștenitorii

persoanelor fizice îndreptățite”.

Contestatoarea, în calitatea sa de

soție supraviețuitoare a lui Z.S., situație ce rezultă din conținutul

certificatului de căsătorie seria c7 nr. 36865 precum și din certificatul de

deces seria DN nr. 364376 (ultimul depus în etapa procesuală a recursului),

este persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor arătate.

Neconcordanțele existente în

registrul agricol referitoare la numele soției lui Z. au fost lămurite de

recurentă, în recurs, în sensul că Z.M. este prima soție a lui Z.S., decedată,

primă căsătorie din care nu au rezultat copii.

Totodată, cererea de restituire a

terenului ce a aparținut soțului său are valoare de acceptare a succesiunii,

conform dispozițiilor art. 4 alin. (3) din legea de reparație.

Recurenta a făcut astfel dovada

calității sale de moștenitoare legală, așa încât, chiar în ipoteza existenței

unor alte categorii de moștenitori legali sau testamentari, în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) din lege.

Cum recurenta a făcut dovada prin

înscrisurile noi depuse în recurs, a calității sale de moștenitoare legală a

persoanei îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzută de Legea nr. 10/2001,

recursul urmează a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanțele au soluționat cererea pe

cale de excepție și, ca atare, față de dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., decizia pronunțată în apel va fi casată.

Pentru aceleași considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., apelul declarat de reclamantă va

fi admis, în sentința desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea

aceluiași tribunal.

Cu ocazia rejudecării, vor fi avute

în vedere, ca apărări de fond și celelalte motive de recurs invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatoarea Z.M. împotriva deciziei nr. 102 din 28 martie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează.

Admite apelul declarat împotriva

sentinței civile nr. 637 din 7 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a

V-a civilă, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceluiași

tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2007.