ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6148/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159 din 10

iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Mureș s-a admis excepția  autorității de

lucru judecat invocată de parchet și s-a respins cererea de revizuire formulată

de condamnatul P.I., privind sentința penală nr. 13 din 19 ianuarie 2004

pronunțată de Tribunalul Mureș, definitivă prin decizia penală nr. 2207 din 23

aprilie  2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că revizuientul a mai formulat o cerere care a avut același

obiect soluționată de Tribunalul Mureș prin sentința penală nr. 329 din 23

decembrie 2005.

S-a constatat, de asemenea, că

motivele de revizuire sunt identice și au fost apreciate ca nejustificate cu

autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 329/2005 pronunțată de

Tribunalul Mureș.

În ambele cereri de revizuire s-a

solicitat expertizarea fotografiilor aflate în dosarul nr. 2256/2003 al

Tribunalului Mureș în care s-a pronunțat sentința penală a cărei revizuire se

cere, contra expertizarea victimei pentru a se stabili cu certitudine momentul

în care i-au fost fracturate coastele, dacă decesul s-a produs rapid sau lent

și dacă victima a fost violată, să se reaudieze martorii din acte și să se

audieze martorii propuși de inculpat.

Hotărârea primei instanțe a fost

confirmată prin decizia penală nr. 115/ A din 1 septembrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat

de revizuient.

Decizia a fost recurată de

revizuient, fără a se indica vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. S-au depus, în schimb, memorii privind modul de desfășurare a

urmăririi penale și a judecății, invocându-se abuzuri și erori care s-au

finalizat prin condamnarea sa pe nedrept pentru o infracțiune deosebit de

gravă.

Examinând hotărârile prin prisma

criticilor recurentului, ca și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor expune în continuare:

Revizuientul a fost condamnat prin

sentința penală nr. l3 din 19 ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul Mureș, la

o pedeapsă de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. c) și 176 lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reținându-se în mod definitiv că, în noaptea

de 28 iunie 2002, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, condamnatul a

aplicat victimei, soția sa, mai multe lovituri cu corpuri contondente,

cauzându-i decesul.

Este real, așa cum rețin și

instanțele anterioare, că revizuientul din prezenta cauză a mai formulat două

cereri de revizuire a hotărârii de condamnare, cereri soluționate definitiv

prin sentințele penale nr. 329/2005 și 61/2005 pronunțate de Tribunalul Mureș prin

care s-au respins, ca nefondate, demersurile condamnatului.

În cererea nouă care face obiectul

prezentei cauze, ca și în cererile anterioare, s-a solicitat contra

expertizarea victimei pentru a se stabili dacă decesul s-a produs rapid sau

lent, momentul în care s-a produs fracturarea coastelor victimei, dacă victima

a fost violată de unul sau de ambele persoane indicate de revizuient ca autorii

omorului. S-a cerut, de asemenea, să se stabilească de unde au provenit urmele

de sânge de pe hainele condamnatului, dacă victima nu prezenta nici o

zgârietură, să se facă reconstituiri la fața locului și să se expertizeze

pozele aflate la dosarul cauzei pentru a se stabili data provenienței

echimozelor de pe corpul victimei. S-a invocat în continuare necesitatea

audierii unor noi martori propuși de revizuent și refuzați de instanța de

condamnare, ca și reaudierea tuturor martorilor.

Necesitatea și oportunitatea

administrării acestor probe a fost analizată de prima instanță în procedurile

anterioare de revizuire când s-a stabilit că aspectele invocate de revizuient

au fost susținute și verificate în procedura ordinară de instanțele de

judecată.

În condițiile în care între

pricinile analizate există identitate din punctul de vedere al titularului

cererii, al obiectului cererii, respectiv al motivelor de revizuire și nu au

intervenit fapte sau împrejurări necunoscute instanței de condamnare, s-a

apreciat în mod justificat că în cauză este vorba de autoritate de lucru

judecat  ca o cauză care împiedică o nouă verificare și retractarea hotărârii

în procedura de revizuire.

Abuzurile și erorile la care face

referire în memoriile depuse la dosar pot face obiectul unor plângeri penale

adresate organelor competente, dar nicidecum nu pot constitui motive de

revizuire, atâta timp cât nu sunt constatate prin hotărâri ale instanțelor de

judecată sau ordonanțe ale procurorului.

Pentru considerentele de mai sus,

apreciind ca legale și temeinice hotărârile pronunțate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b). C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuientul P.I. împotriva deciziei penale nr. 115/ A din 1 septembrie 2006

a  Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient la

plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

octombrie 2006.