ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 245/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30

noiembrie 2006, dată în dosarul nr. 3292/2006 al Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, a fost respinsă cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 C. proc. civ.,

cerere formulată de recurenta pârâtă în acel dosar, SC V. SRL Timișoara,

soluționarea pe fond a recursului fiind amânată la 11 ianuarie 2007.

Instanța investită cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., a

apreciat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale deoarece această

instanță s-a pronunțat prin decizii anterioare asupra neconstituționalității

acestui text legal în sensul respingerii ei, iar motivele invocate de recurenta

pârâtă nu cuprind argumente de esență să ducă la admiterea excepției.

Împotriva acestei încheieri

SC V. SRL a declarat recurs solicitând modificarea ei în sensul admiterii

cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivele invocate de ea în

susținerea neconstituționalității textului art. 306 C. proc. civ., fiind

absolut noi.

În dezvoltarea motivelor de

recurs recurenta susține că, potrivit dispozițiilor art. 129 și art. 126 alin.

(2) din Constituție exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor

judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Libertatea

legiuitorului de a stabili condițiile exercitării căilor de atac nu este însă

absolută, limitele libertății de reglementare fiind determinate de

obligativitatea respectării celorlalte principii și norme privind drepturile și

libertățile fundamentale consacrate prin Constituție.

În acest sens, potrivit art.

21 alin. (1) din Constituție orice persoană se poate adresa justiției pentru

apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, iar potrivit alin. (2) al

aceluiași text, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

Legiuitorul are dreptul să

impună anumite condiții în exercitarea accesului liber la justiție, fără însă a

aceste condiționări să aducă atingere dreptului sau să îl lipsească de

efectivitate, după cum s-a stabilit și în practica C.E.D.O.

În temeiul acestor

considerente dispozițiile art. 306 C. proc. civ., ce sancționează cu nulitate

absolută nemotivarea în termen a recursului, apare ca un formalism excesiv de

rigid, de natură să afecteze grav accesul liber la justiție.

Prin întâmpinare intimații L.L.D.

și L.C. au solicitat respingerea recursului deoarece soluția instanței de

recurs, pe acest aspect, a fost corectă, Curtea Constituțională pronunțându-se

în legătură cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 306 C. proc. civ.,

prin decizia nr. 327 din 27 noiembrie 2001 și decizia nr. 352 din 2 mai 2006.

Recursul este nefondat.

Atât recurenta cât și

intimații fac confuzie în legătură cu incidentul procedural asupra căruia

instanța s-a pronunțat prin încheierea din 30 noiembrie 2006, în sensul că a

fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale și nicidecum

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 C. proc. civ.,

soluționarea acestei excepții fiind în competența Curții Constituționale.

Motivul pentru care instanța

a respins sesizarea Curții Constituționale a fost acela că asupra neconstituționalității

acestui text legal, art. 306 C. proc. civ., s-au pronunțat mai multe decizii,

soluția fiind aceea de respingere a excepției.

Ori recurenta, prin

criticile invocate în recurs, reia motivele invocate în susținerea excepției și

nicidecum critici care să vizeze nelegalitatea soluției instanței.

Deși recurenta a susținut că

cele invocate de ea în susținerea neconstituționalității textului legal sunt

motive noi, din considerentele deciziei nr. 352 din 2 mai 2006 a Curții

Constituționale (M. Of. nr. 455/25.05. 2006 rezultă că aspectele invocate de

recurentă în cauza de față, drept temei de neconstituționalitate, au format

deja obiectul examinării, cum corect a reținut și instanța în fața căreia s-a

invocat excepția.

În consecință, recursul este

nefondat urmând a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC V. SRL Timișoara împotriva încheierii din 30 noiembrie

2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pronunțată în dosar nr. 3292/COM/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2007.