ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2470/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 30 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, fiind investită cu judecarea recursurilor declarate, printre alții, de inculpatul S.O. împotriva încheierii penale de ședință din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, apărătorul ales al inculpatului a solicitat a fi pusă în discuție excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (2) C. proc. pen., în raport cu art. 24 și 53 din Constituția României, excepție formulată odată cu cererea de recuzare. S-a susținut de apărător că prin dispozițiile art. 52 alin. (2) C. proc. pen., se încalcă dreptul la apărare prin prevederea ”prezența în fața instanței doar dacă se consideră necesar” și că aceasta este admisibilă deoarece are legătură cu cauza, iar Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra ei printr-o decizie de admitere.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul criticilor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: „Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 97/1992 republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judiciare sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.” Interpretând aceste dispoziții, Curtea apreciază că sfera semantică a cuvântului „legătură” nu trebuie exacerbată, în sensul de a se considera ca având relevanță orice normă legală aplicabilă într-o cauză dedusă judecății.

Astfel, art. 52 alin. (2) C. proc. pen., a căror constituționalitate se contestă, consacră procedura de soluționare în cursul judecății a cererii de abținere sau de recuzare și nu au legătură cu soluționarea cauzei dedusă judecății, întrucât nu se referă la norme materiale și procesual penale necesare soluționării cauzei care are drept obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în condițiile prevăzute de art. 160 b C. proc. pen. Astfel, Curtea apreciază legală și temeinică încheierea atacată, urmând ca potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.O. împotriva încheierii din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3944.3/30/2008. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iulie 2008.