ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2470/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din

30 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, fiind investită cu

judecarea recursurilor declarate, printre alții, de inculpatul S.O. împotriva

încheierii penale de ședință din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș,

apărătorul ales al inculpatului a solicitat a fi pusă în discuție excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (2) C. proc. pen., în raport

cu art. 24 și 53 din Constituția României, excepție formulată odată cu cererea

de recuzare.

S-a susținut de apărător că

prin dispozițiile art. 52 alin. (2) C. proc. pen., se încalcă dreptul la

apărare prin prevederea ”prezența în fața instanței doar dacă se consideră

necesar” și că aceasta este admisibilă deoarece are legătură cu cauza, iar

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra ei printr-o decizie de

admitere.

Analizând legalitatea și

temeinicia încheierii recurate sub aspectul criticilor invocate, precum și din

oficiu sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

„Potrivit dispozițiilor art.

29 alin. (1) din Legea nr. 97/1992 republicată, Curtea Constituțională decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judiciare sau de arbitraj

comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.”

Interpretând aceste

dispoziții, Curtea apreciază că sfera semantică a cuvântului „legătură” nu

trebuie exacerbată, în sensul de a se considera ca având relevanță orice normă

legală aplicabilă într-o cauză dedusă judecății.

Astfel, art. 52 alin. (2) C.

proc. pen., a căror constituționalitate se contestă, consacră procedura de

soluționare în cursul judecății a cererii de abținere sau de recuzare și nu au

legătură cu soluționarea cauzei dedusă judecății, întrucât nu se referă la

norme materiale și procesual penale necesare soluționării cauzei care are drept

obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în

condițiile prevăzute de art. 160

b

C. proc. pen.

Astfel, Curtea apreciază

legală și temeinică încheierea atacată, urmând ca potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.O. împotriva încheierii din 30 iunie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3944.3/30/2008.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iulie 2008.