ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7439/2008

asupra recursului de față, constată:

Prin sentința

civilă nr. 6700 din 21 iunie 2007, Judecătoria Timișoara

a

admis cererea principală de chemare în judecată formulată de reclamanta P.M., a

constat că imobilului înscris în C.F. nr. 906 Giroc, sub nr. top. 719-720

reclamanta i-a adus îmbunătățiri și extinderi în valoare de 100.871,4 lei și a

dispus sistarea stării de

coproprietate

existentă, în sensul că a atribuit imobilul reclamantei pe

care a

obligat-o să plătească pârâtului N.E. suma de 136.591,2 lei, reprezentând

contravaloarea cotei sale de coproprietate.

Prin aceiași sentință a fost respinsă cererea

reconvențională dedusă judecății de pârât și acesta a fost obligat să plătească

reclamantei cu titlu de cheltuieli de

judecată suma de 5872 lei.

Prin decizia civilă nr. 956/A din 16

noiembrie 2007, Tribunalul Timiș a respins apelul declarat de pârât.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâtul N.E.,

invocând incidența art. 304 pct. 4-9 C. proc.

civ.

Prin cererea formulată la 21 mai 2008,

pârâtul a invocat

excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149, art. 155

1

, art.

109, art. 281

3

, art. 294-298, art. 316

C. proc. civ. și ale O.U.G.

nr. 154 din 19 decembrie 2007, apreciind că

aceste dispoziții contravin celor prevăzute de art. 115/6, art. 124/ 1-3, art.

16/1/2, art. 21/1-3, art. 30/2, art. 31/1-2, art. 52/3, art. 53/1 și art.

148/2/4 din Constituția României.

Prin încheierea de ședință din 18 iunie

2008, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția invocată de pârât ca

inadmisibilă,

reținând că în raport de

motivele de recurs, natura și obiectul pricinii, hotărârile atacate și data

pronunțării lor nu există o legătură necesară

și rezonabilă între

normele constituționale invocate, respectiv,

dispozițiile

legale mai sus arătate și normele legale aplicabile litigiului

de față.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs reclamantul, susținând că, în mod nelegal, instanța a reținut că

excepția de neconstituționalitate pe care a invocat-o ar fi inadmisibilă, cu

mențiunea că o reiterează pentru aceleași considerente arătate și în fața

instanței de recurs.

Analizând lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că recursul nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, Curtea Constituțională decide asupra

excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

Potrivit alin. (6) al aceluiași articol, când

excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),

instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

În speță,

nici prin cererea formulată în fața instanței investită cu

soluționarea pricinii și nici prin recursul dedus judecății, pârâtul nu

a arătat care este legătură dintre dispozițiile legale a căror

neconstituționalitate o invocă și soluționarea

cauzei în recurs, cerință

impusă de alin. (1) al art. 29 din actul

normativ menționat, sub sancțiunea prevăzută de alin. (6).

Dimpotrivă,

pârâtul se rezumă să expună conținutul dispozițiilor

legale

menționate și afirmă, fără a argumenta, că prin aceste dispoziții și soluția

recurată s-ar institui „o denegare și dezicere de legea de organizare și de

propriul statut" al magistraților, că „se acceptă manipularea altei puteri

în stat și chiar subordonarea ei prin

dispozițiile

O.U.G. nr. 154/2007" și, respectiv, că se încalcă principiul

„separației

și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească, în cadrul

democrației constituționale".

Așa fiind, atâta timp cât dispozițiile

legale a căror neconstituționale se solicita a fi analizată nu aveau legătură

cu

soluționarea cauzei dedusă judecății în

fața curții de apel, excepția de

neconstitutionalitate

invocată de pârât, în raport de dispozițiile art. 29

alin. (1) din Legea

nr. 47/1992, era inadmisibilă, caz în care, în mod legal, prin încheierea

recurată a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul N.E. împotriva încheierii pronunțată la data de 21 mai 2008 de

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosarul nr. 5612/30/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26

noiembrie 2008.