ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 173/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 139 din 19 ianuarie 2005 pronunțată

de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosar

nr. 4811/30/2006 s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Județean

Timiș în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL Timișoara și s-a dispus evacuarea

pârâtei din spațiul în suprafață de 211,93 mp. situat în Complexul imobiliar „B.C.”

Timișoara, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/ zi de la data

pronunțării până la executare și a obligat pârâta la 10,3 RON cheltuieli de

judecată.

Instanța de fond a reținut

că din probele administrate rezultă încheierea contractului de închiriere din 26

septembrie 1994 între pârâtă și Muzeul Banatului pentru spațiul din litigiu,

după care acesta a trecut în baza H.G. nr. 977/2002 în administrarea

Consiliului Județean Timiș, încheindu-se un act adițional de predare și

prelungire a încheierii până la data de 11 mai 2006.

Că, în prezent contractul

este expirat că, pârâtei în proces i s-a acordat termen de apărare însă nu s-a

prezentat și făcând aplicarea art. 225 C. proc. civ., cererea reclamantei a

fost considerată întemeiată.

Pârâta SC V. SRL a declarat

apel împotriva sentinței civile, solicitând desființarea și trimiterea spre

rejudecare a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 160 din 14

iunie 2007 Curtea de Apel Timișoara a respins apelul.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că la dosar nu există nici un element din care să rezulte că

s-ar fi acordat un alt termen de judecată decât cel înscris în hotărâri, sau să

fi existat cereri de modificare/preschimbare a termenului și nu s-a încălcat

dreptul la apărare al pârâtei atâta timp cât cererea reprezentantului acesteia,

formulată în fața instanței la 15 decembrie 2006 a fost admisă ca atare tocmai

pentru pregătirea apărării, ceea ce nu s-a mai realizat ulterior fără nici o

motivație din partea pârâtei; că în mod corect s-a apreciat că pârâta nu mai

are nici un titlu locativ sau de altă natură asupra spațiului, proprietarul sau

acel care îl are în administrare având dreptul de a-și valorifica propriul

titlu; daunele cominatorii s-au acordat ca un mijloc juridic de constrângerea

debitorului de a-și executa în natură obligația, iar nu ca un mijloc de

despăgubire a creditorului, astfel că ele nu sunt condiționate de existența

vreunui prejudiciu.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC V. SRL Timișoara invocând dispozițiile art. 304 pct. 5,7,9

C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la

Tribunalul Timiș.

Dezvoltând în fapt motivele

de recurs s-a susținut că instanța de apel a respins în mod inexplicabil

cererea de înscriere în fals în contra încheierii de ședință din 15 decembrie

2006 – prin care s-a menționat termenul de judecată următor ca fiind 19

ianuarie 2007 și că în realitate termenul comunicat verbal în sala de judecată

a fost 2 februarie 2007.

S-a mai invocat nulitatea

absolută a Hotărârii nr. 139 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Timiș prin

aplicarea art. 105 – art. 108 C. proc. civ., fiind dovedită împiedicarea

prezentării la proces și lipsirea de apărare câtă vreme termenul de judecată

comunicat verbal în ședința publică din 15 decembrie 2006 a fost altul decât

cel înscris în încheierea din 15 decembrie 2006.

S-a susținut că este

nelegală obligarea pârâtei la daune cominatorii, neexistând un temei legal, cu

atât mai mult cu cât hotărârea este executorie.

S-a invocat încălcarea art. 261

C. proc. civ., în sensul că decizia nu conține în dispozitiv numele și

domiciliul pârâtei, precum și motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței.

Pârâta a mai arătat că

instanța a ignorat faptul că dreptul de administrare al Consiliului Județean

Timiș a fost contestat de recurentă, fiind introdusă o acțiune în contencios

administrativ pe rolul Curții de Apel Timiș - Dosarul nr. 6483/59/2006 - ce ar

fi atras suspendarea judecării procesului și că se justifică suspendarea

executării hotărârii atacate în temeiul art. 300 alin. (2) și alin. (3) C.

proc. civ.

Intimatul Consiliul Județean

Timiș a depus înscrisuri și a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 139 din 19

ianuarie 2007 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.

160 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Timiș și respingerea recursului ca

nefondat.

Prin încheierea de ședință

din Camera de Consiliu de la 23 octombrie 2007 Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială a admis cererea de suspendare formulată de SC V. SRL

și a dispus suspendarea executării silite a hotărârilor atacate până la

soluționarea recursului.

Recurenta a depus înscrisuri

și a formulat precizări prin care a solicitat reexaminarea taxei judiciare de

timbru și timbrului judiciar, încuviințarea probei testimoniale, suspendarea

judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea

Dosarului nr. 6483/59/2006 al Curții de Apel Timiș ce privește contestarea

dreptului de administrare al Consiliului Județean Timiș asupra imobilului în

litigiu și a Dosarului nr. 5836/325/2007 al Tribunalului Timiș în care s-a

invocat un drept de retenție, reprezentând investițiile efectuate în imobil.

Prin încheierea de ședință

de la 30 ianuarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a

respins cererea de reexaminare taxă judiciară de timbru formulată de recurenta

– pârâtă SC V. SRL.

Prin încheierea de ședință

de la 26 februarie 2008 instanța în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâta SC V. SRL

împotriva Deciziei nr. 160 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 6483/59/2006 al

Curții de Apel Timișoara.

Prin încheierea de ședință

de la 4 noiembrie 2008, instanța a repus cauza pe rol și a fixat termen pentru

soluționarea recursului, constatând că Dosarul nr. 6483/59/2006 al Curții de

Apel Timișoara a fost soluționat prin sentința nr. 84 din 9 aprilie 2008,

rămasă irevocabilă prin nerecurare.

Intimatul C.J. Timiș a depus

note de ședință prin care a invocat excepția de perimare a recursului declarat

de pârâta SC V. SRL Timișoara.

Excepția de perimare a

recursului declarat de recurenta – pârâtă SC V. SRL Timișoara nu este fondată,

întrucât cauza a fost repusă pe rol înainte de expirarea termenului de 6 luni

prevăzut de art. 248 alin. (1) și alin.(3) C. proc. civ., termen ce a început

să curgă de la momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 84 din 9

aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, respectiv de la 10 iulie

2008.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat, instanța de apel

reținând corect că nu s-a încălcat dreptul la apărare al recurentei în

condițiile în care din dosar nu rezultă că s-ar fi acordat un alt termen de

judecată decât cel înscris în încheiere sau să fi existat cereri de

modificare/preschimbare a termenului, iar cererea reprezentantului acesteia

formulată în fața instanței la 15 decembrie 2006 a fost admisă ca atare, tocmai

pentru pregătirea apărării.

Referitor la încheierea de

ședință din 15 decembrie 2006 se reține că împrejurarea invocată de recurentă

putea face obiectul unei cereri întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc.

civ., de rectificare a încheierii de ședință și nu de înscriere în fals.

Instanța de apel a dat o

interpretare corectă în acest sens dispozițiilor art. 180 – art. 184 C. proc.

civ., art. 100 pct. 8 C. proc. civ., care nu sunt aplicabile în speță, precum

și dispozițiile art. 147 și art. 148 C. proc. civ. care nu au relevanță asupra

hotărârii instanței.

De altfel pârâta nu a făcut

nici o sesizare pentru urmărirea penală sub aspectul falsului înscrisurilor de

la dosar.

Nu se constată existența

cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele pe care se

sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate

cererile părților, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității

ei.

Instanța s-a referit la

probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludentei și

utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății respectând astfel

prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Faptul că decizia nu conține

în dispozitiv numele și domiciliul pârâtei, nu este de natură a face aplicabil

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează obligarea pârâtei la

daune cominatorii se apreciază ca fiind fondat.

Prin reglementarea dată în

cuprinsul art. 580

3

C. proc. civ. s-a înlăturat posibilitatea

recurgerii la instituția daunelor cominatorii pentru neexecutarea obligațiilor

de a face sau de a nu face prevăzute în acest articol.

Având în vedere dispozițiile

art. 580

3

alin. (1) și alin. (5) C. proc. civ., precum și caracterul

executoriu al hotărârii se reține că în mod nelegal instanța de fond a obligat

pârâta la daune cominatorii de 1.000 RON/ zi de la data pronunțării hotărârii

și până la executare.

Fiind îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte, va admite recursul

declarat de pârâta SC V. SRL Timișoara, va modifica Decizia nr. 160 din 14

iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția Comercială în sensul admiterii

apelului în parte declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 139 din 19

ianuarie 2007 a Tribunalului Timiș, pe care o va schimba în parte și va

înlătura obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.

Va menține restul

dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC V. SRL Timișoara.

Modifică Decizia nr. 160 din

14 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, în sensul că

admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței 139 din 19 ianuarie 2007 a

Tribunalului Timiș, în parte, pe care o schimbă, în parte, și înlătură

obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2009.