ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 173/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 139 din 19 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosar nr. 4811/30/2006 s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Județean Timiș în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL Timișoara și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 211,93 mp. situat în Complexul imobiliar „B.C.” Timișoara, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/ zi de la data pronunțării până la executare și a obligat pârâta la 10,3 RON cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că din probele administrate rezultă încheierea contractului de închiriere din 26 septembrie 1994 între pârâtă și Muzeul Banatului pentru spațiul din litigiu, după care acesta a trecut în baza H.G.

nr. 977/2002 în administrarea Consiliului Județean Timiș, încheindu-se un act adițional de predare și prelungire a încheierii până la data de 11 mai 2006. Că, în prezent contractul este expirat că, pârâtei în proces i s-a acordat termen de apărare însă nu s-a prezentat și făcând aplicarea art. 225 C. proc. civ., cererea reclamantei a fost considerată întemeiată. Pârâta SC V. SRL a declarat apel împotriva sentinței civile, solicitând desființarea și trimiterea spre rejudecare a cauzei, cu cheltuieli de judecată. Prin Decizia nr. 160 din 14 iunie 2007 Curtea de Apel Timișoara a respins apelul.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că la dosar nu există nici un element din care să rezulte că s-ar fi acordat un alt termen de judecată decât cel înscris în hotărâri, sau să fi existat cereri de modificare/preschimbare a termenului și nu s-a încălcat dreptul la apărare al pârâtei atâta timp cât cererea reprezentantului acesteia, formulată în fața instanței la 15 decembrie 2006 a fost admisă ca atare tocmai pentru pregătirea apărării, ceea ce nu s-a mai realizat ulterior fără nici o motivație din partea pârâtei; că în mod corect s-a apreciat că pârâta nu mai are nici un titlu locativ sau de altă natură asupra spațiului, proprietarul sau acel care îl are în administrare având dreptul de a-și valorifica propriul titlu; daunele cominatorii s-au acordat ca un mijloc juridic de constrângerea debitorului de a-și executa în natură obligația, iar nu ca un mijloc de despăgubire a creditorului, astfel că ele nu sunt condiționate de existența vreunui prejudiciu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC V. SRL Timișoara invocând dispozițiile art. 304 pct. 5,7,9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș. Dezvoltând în fapt motivele de recurs s-a susținut că instanța de apel a respins în mod inexplicabil cererea de înscriere în fals în contra încheierii de ședință din 15 decembrie 2006 – prin care s-a menționat termenul de judecată următor ca fiind 19 ianuarie 2007 și că în realitate termenul comunicat verbal în sala de judecată a fost 2 februarie 2007. S-a mai invocat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 139 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Timiș prin aplicarea art. 105 – art. 108 C. proc.

civ., fiind dovedită împiedicarea prezentării la proces și lipsirea de apărare câtă vreme termenul de judecată comunicat verbal în ședința publică din 15 decembrie 2006 a fost altul decât cel înscris în încheierea din 15 decembrie 2006. S-a susținut că este nelegală obligarea pârâtei la daune cominatorii, neexistând un temei legal, cu atât mai mult cu cât hotărârea este executorie. S-a invocat încălcarea art. 261 C. proc. civ., în sensul că decizia nu conține în dispozitiv numele și domiciliul pârâtei, precum și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Pârâta a mai arătat că instanța a ignorat faptul că dreptul de administrare al Consiliului Județean Timiș a fost contestat de recurentă, fiind introdusă o acțiune în contencios administrativ pe rolul Curții de Apel Timiș - Dosarul nr. 6483/59/2006 - ce ar fi atras suspendarea judecării procesului și că se justifică suspendarea executării hotărârii atacate în temeiul art. 300 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. Intimatul Consiliul Județean Timiș a depus înscrisuri și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 139 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 160 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Timiș și respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 23 octombrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a admis cererea de suspendare formulată de SC V. SRL și a dispus suspendarea executării silite a hotărârilor atacate până la soluționarea recursului. Recurenta a depus înscrisuri și a formulat precizări prin care a solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, încuviințarea probei testimoniale, suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea Dosarului nr. 6483/59/2006 al Curții de Apel Timiș ce privește contestarea dreptului de administrare al Consiliului Județean Timiș asupra imobilului în litigiu și a Dosarului nr. 5836/325/2007 al Tribunalului Timiș în care s-a invocat un drept de retenție, reprezentând investițiile efectuate în imobil.

Prin încheierea de ședință de la 30 ianuarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a respins cererea de reexaminare taxă judiciară de timbru formulată de recurenta – pârâtă SC V. SRL. Prin încheierea de ședință de la 26 februarie 2008 instanța în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâta SC V. SRL împotriva Deciziei nr. 160 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 6483/59/2006 al Curții de Apel Timișoara. Prin încheierea de ședință de la 4 noiembrie 2008, instanța a repus cauza pe rol și a fixat termen pentru soluționarea recursului, constatând că Dosarul nr. 6483/59/2006 al Curții de Apel Timișoara a fost soluționat prin sentința nr. 84 din 9 aprilie 2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare.

Intimatul C.J. Timiș a depus note de ședință prin care a invocat excepția de perimare a recursului declarat de pârâta SC V. SRL Timișoara. Excepția de perimare a recursului declarat de recurenta – pârâtă SC V. SRL Timișoara nu este fondată, întrucât cauza a fost repusă pe rol înainte de expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (1) și alin.(3) C. proc. civ., termen ce a început să curgă de la momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 84 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, respectiv de la 10 iulie 2008. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

nu este fondat, instanța de apel reținând corect că nu s-a încălcat dreptul la apărare al recurentei în condițiile în care din dosar nu rezultă că s-ar fi acordat un alt termen de judecată decât cel înscris în încheiere sau să fi existat cereri de modificare/preschimbare a termenului, iar cererea reprezentantului acesteia formulată în fața instanței la 15 decembrie 2006 a fost admisă ca atare, tocmai pentru pregătirea apărării. Referitor la încheierea de ședință din 15 decembrie 2006 se reține că împrejurarea invocată de recurentă putea face obiectul unei cereri întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ., de rectificare a încheierii de ședință și nu de înscriere în fals. Instanța de apel a dat o interpretare corectă în acest sens dispozițiilor art. 180 – art. 184 C. proc.

civ., art. 100 pct. 8 C. proc. civ., care nu sunt aplicabile în speță, precum și dispozițiile art. 147 și art. 148 C. proc. civ. care nu au relevanță asupra hotărârii instanței. De altfel pârâta nu a făcut nici o sesizare pentru urmărirea penală sub aspectul falsului înscrisurilor de la dosar. Nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Instanța s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludentei și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Faptul că decizia nu conține în dispozitiv numele și domiciliul pârâtei, nu este de natură a face aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează obligarea pârâtei la daune cominatorii se apreciază ca fiind fondat. Prin reglementarea dată în cuprinsul art. 580 3 C. proc. civ. s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituția daunelor cominatorii pentru neexecutarea obligațiilor de a face sau de a nu face prevăzute în acest articol. Având în vedere dispozițiile art. 580 3 alin. (1) și alin. (5) C. proc. civ., precum și caracterul executoriu al hotărârii se reține că în mod nelegal instanța de fond a obligat pârâta la daune cominatorii de 1.000 RON/ zi de la data pronunțării hotărârii și până la executare.

Fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte, va admite recursul declarat de pârâta SC V. SRL Timișoara, va modifica Decizia nr. 160 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția Comercială în sensul admiterii apelului în parte declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 139 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Timiș, pe care o va schimba în parte și va înlătura obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii. Va menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC V. SRL Timișoara. Modifică Decizia nr. 160 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței 139 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Timiș, în parte, pe care o schimbă, în parte, și înlătură obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2009.