ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9870/2006

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată ia data de 6 aprilie 2005 reclamanta C.S.U. G. Târgu Mureș a chemat în judecată pe pârâta T.M. cerând să fie obligată la plata sumei de 8000 Euro sau echivalentul în lei la data plății, invocând dispozițiile art. 269 alin. (3), art. 270 și art. 272 C. muncii. În motivarea cererii reclamanta a susținut că în baza convenției încheiată cu pârâta aceasta avea obligația să activeze ca jucătoare de volei pe perioada 20 februarie 2004-20 mai 2006. Cum pârâta a părăsit clubul la sfârșitul lunii mai 2004, neîndeplinindu-și obligația asumată, reclamanta a solicitat obligarea acesteia la acoperirea prejudiciului suferit de club.

La 18 aprilie 2005, pârâta a arătat că locuiește în Municipiul Galați, și a solicitat acordarea unui termen pentru a-și pregăti apărarea. Prin sentința civilă nr. 762 din 17 mai 2005, Tribunalul Mureș s-a declarat necompetent material să soluționeze litigiul și și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Galați. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că a fost investită cu judecata unei cereri în despăgubire, formulată pe calea dreptului comun, caz în care, față de valoarea obiectului cererii, competentă să soluționeze litigiul în primă instanță este, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. , judecătoria, ca instanță de drept comun.

Tribunalul a reținut că pârâta nu este o jucătoare profesionistă de volei, caz în care contractul încheiat cu reclamanta nu cade sub jurisdicția specifică dreptului muncii precum și faptul că prin cererea dedusă judecății instanța nu a fost investită și cu judecarea unei acțiuni referitoare la rezoluțiunea, rezilierea, anularea sau în legătură cu executarea contractului, caz în care nu sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 2 C. proc. civ. ci dispozițiile art. 5 C. proc. civ. Sentința menționată a rămas irevocabilă. Prin sentința civilă nr. 5395 din 28 octombrie 2005, Judecătoria Galați, investită cu soluționarea cauzei, apreciind că este dedus judecății un raport de dreptul muncii, caz în care, în raport de art. 2 lit. b 1 ) C. proc.

civ., competența de a judeca litigiul în primă instanță revine tribunalului, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați. Prin decizia civilă nr. 415/C din 13 aprilie 2006, Tribunalul Galați, secția civilă, și-a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Galați, reținând că în raport de dispozițiile art. 14 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și a sportului, sportivii nonamatori, printre care se numără și pârâta, nu încheie contracte de muncă ci contracte civile, fiind exclusă calificarea acestora ca fiind contracte individuale de muncă, caz în care litigiul este supus jurisdicției civile.

Prin sentința civilă nr. 11 din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, investită cu soluționarea conflictului negativ de competență a stabilit că instanța competentă să judece litigiul, în primă instanță, este Judecătoria Galați, reținând că este vorba de un litigiu supus jurisdicției civile și nu celei de dreptul muncii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, întrucât din datele deținute de club pârâta ar avea domiciliul pe raza orașului Bârlad. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: Conflictul negativ de competență soluționat prin sentința recurată s-a ivit între cele două instanțe în legătură cu competența materială a acestora de a judeca cauza în primă instanță.

În cazul concursului între excepția de necompetență materială și cea de necompetență teritorială regula este că excepția de necompetență materială se soluționează cu prioritate, știut fiind că normele prin care se reglementează competența materială a instanțelor au caracter imperativ, caz în care excepția este absolută și împiedică analiza oricăror alte aspecte ale pricinii inclusiv pe cel referitor la excepția necompetenței teritoriale.

Așa fiind, cum critica formulată de reclamant nu se grefează pe conținutul hotărârii recurate, hotărâre prin care s-a stabilit din punct de vedere al competenței materiale instanța care poate soluționa litigiul în primă instanță și cum, stabilirea competenței teritoriale poate face obiect al analizei doar în fața instanței a cărei competență materială nu este contestată și numai în măsura în care excepția a fost ridicată cu respectarea dispozițiilor procedurale, Înalta Curte, constatând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică, urmează a respinge recursul dedus judecății ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.S.U. G. Târgu Mureș împotriva sentinței civile nr. 11 din 26 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2006.