ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9870/2006

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată ia data de 6

aprilie 2005 reclamanta C.S.U. G. Târgu Mureș a chemat în judecată pe pârâta

T.M. cerând să fie obligată la plata sumei de 8000 Euro sau echivalentul în lei

la data plății, invocând dispozițiile art. 269 alin. (3), art. 270 și art. 272

C. muncii.

În motivarea

cererii reclamanta a susținut că în baza convenției

încheiată

cu pârâta aceasta avea obligația să activeze ca jucătoare

de volei pe perioada 20 februarie 2004-20 mai

părăsit clubul la sfârșitul lunii mai 2004, neîndeplinindu-și

obligația asumată, reclamanta a solicitat obligarea acesteia la acoperirea

prejudiciului suferit de club.

La 18 aprilie 2005, pârâta a arătat că

locuiește în Municipiul Galați, și a solicitat acordarea unui termen pentru

a-și pregăti apărarea.

Prin sentința civilă nr. 762 din 17 mai 2005,

Tribunalul Mureș s-a declarat necompetent material să soluționeze litigiul și

și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că a fost investită cu judecata unei cereri în despăgubire, formulată

pe calea dreptului comun, caz în care, față de valoarea obiectului cererii,

competentă

să soluționeze litigiul în primă

instanță este, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

, judecătoria, ca

instanță de drept comun.

Tribunalul a reținut că pârâta nu este o

jucătoare profesionistă de volei, caz în care contractul încheiat cu reclamanta

nu cade sub jurisdicția specifică dreptului muncii precum și faptul că prin

cererea dedusă judecății instanța nu a fost investită și cu judecarea unei

acțiuni referitoare la rezoluțiunea, rezilierea,

anularea sau în legătură

cu executarea contractului, caz în care nu sunt

incidente dispozițiile art. 10 pct. 2 C. proc. civ. ci dispozițiile art. 5 C.

proc. civ.

Sentința menționată a rămas irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 5395 din 28 octombrie

2005, Judecătoria Galați, investită cu soluționarea cauzei, apreciind că este

dedus

judecății un raport de dreptul

muncii, caz în care, în raport de art. 2 lit.

b

1

) C. proc.

civ., competența de a judeca litigiul în primă instanță revine tribunalului,

și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați.

Prin decizia civilă nr. 415/C din 13 aprilie

2006, Tribunalul Galați, secția civilă, și-a declinat competența de soluționare

a litigiului în favoarea Judecătoriei Galați, reținând că în raport de

dispozițiile art. 14 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 69/2000 a educației fizice

și a sportului, sportivii nonamatori, printre care se numără și pârâta, nu

încheie contracte de muncă ci contracte civile, fiind exclusă calificarea

acestora ca fiind contracte individuale de muncă, caz în care litigiul este

supus jurisdicției civile.

Prin

sentința civilă nr. 11 din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Galați,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, investită cu

soluționarea conflictului negativ de competență a

stabilit că instanța

competentă să judece litigiul, în primă instanță,

este Judecătoria Galați, reținând că este vorba de un litigiu supus

jurisdicției civile și nu celei de dreptul muncii.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul

solicitând a se stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Bârlad,

întrucât din datele deținute de club pârâta ar avea domiciliul pe raza orașului

Bârlad.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu

poate fi primit pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de competență

soluționat prin sentința recurată s-a ivit între cele două instanțe în legătură

cu competența materială a acestora de a judeca cauza în primă instanță.

În cazul concursului între excepția de

necompetență materială și cea de necompetență teritorială regula este că

excepția de necompetență materială se soluționează cu prioritate, știut fiind

că normele prin care se reglementează competența materială a instanțelor au caracter

imperativ, caz în care excepția este absolută și împiedică analiza oricăror

alte aspecte ale pricinii inclusiv pe cel referitor la excepția necompetenței

teritoriale.

Așa fiind,

cum critica formulată de reclamant nu se grefează pe

conținutul

hotărârii recurate, hotărâre prin care s-a stabilit din punct de vedere al

competenței materiale instanța care poate soluționa litigiul în primă instanță

și cum, stabilirea competenței teritoriale

poate

face obiect al analizei doar în fața instanței a cărei competență

materială

nu este contestată și numai în măsura în care excepția a fost ridicată cu

respectarea dispozițiilor procedurale, Înalta Curte, constatând și că în speță

nu sunt date motive de ordine publică, urmează a respinge recursul dedus

judecății ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.S.U. G.

Târgu

Mureș împotriva sentinței civile nr. 11 din 26 iunie 2006 a Curții

de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2006.