ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9923/2006

Asupra recursului civil de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1703 din 16 februarie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului Curții de Apel Galați, pentru soluționarea recursului declarat de reclamanta M.N., împotriva deciziei nr. 318/A din 10 martie 2004, pronunțată la instanța de apel de către Curtea de Apel Galați, secția civilă. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că la date 16 februarie 2003, reclamanta M.N. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligat la plata sumei, de 1.500.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Reclamanta și-a motivat acțiunea, în sensul că, prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalului Brăila a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3) și (5), art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și. art. 33 C. pen., reținându-se că, în calitate de avocat a întocmit documente false cu intenția de a induce în eroare, partea care a preluat părțile sociale de la o societate ai cărei acționari au fost soțul său și un prieten al acestuia. Ulterior, prin decizia penală nr. 76 din 3 februarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, rămasă definitivă, sa dispus achitarea sa în temeiul art. II pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. pentru ambele infracțiuni. A mai precizat reclamanta că, i-a fost lezată probitatea profesională prin mediatizarea cazului de către conducerea Parchetului de pe lângă 'Tribunalului Brăila, fiind supusă alături de familie oprobiului public. Prin sentința nr. 820 din 16 decembrie 2003, Tribunalul Brăila, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei și a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să-i plătească suma de 1.000.000.000 lei cu titlu de daune morale. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 318 din 10 martie 2004, a admis apelurile declarate de pârâții Statul Român și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, schimbând hotărârea, în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanta M.N.

Această instanță a reținut în esență, ca în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 504 alin. (l) C. proc. pen., față de situațiile limitativ prevăzute de text, reclamanta fiind achitată ia instanța de fond pentru infracțiunile deduse judecății, iar în recurs i s-a schimbat numai temeiul juridic. Această ultimă hotărâre a fost criticată prin recursul declarat de reclamantă pe baza motivelor prev. de art. 304 pct. 7-9 C. proc. pen. Față de valoarea pretențiilor ce formează obiectul litigiului, Înalta Curte, a invocat din oficiu, excepția de necompetență materială, iar prin decizia nr. 1703 din 16 februarie 2006, cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă Curții de Apel Galați devenită competentă să soluționeze recursul.

S-a mai reținut că, trimiterea în judecată a reclamantei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin. (l) și (3) și art. 290 C. pen., nu s-a finalizat prin hotărâre de condamnare, aceasta fiind achitată prin sentința penală în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., soluție menținută și în recurs, schimbat doar fiind temeiul achitării din art. 10 lit. a) C. proc. pen., în art. 10 lit. d) C. proc. pen. În plus, s-a arătat că pe parcursul urmăririi penale și a judecății nu s-a luat împotriva reclamantei nici o măsură privativă de libertate, reclamanta susținând numai că, i-a fost lezată probitatea profesională prin mediatizarea cazului său și ca a fost supusă alături de familie oprobiului public.

Instanța de recurs a stabilit că acțiune a reclamantei nu s-a întemeiat pe art. 504 C. proc. pen., text care se referă numai Ia persoane condamnate definitiv sau împotriva cărora s-a luat măsura reținerii sau arestării preventive. De fapt, temeiul juridic al acțiunii îl constituie disp. art. 22-23 și art. 26 din Constituția României și art. 998 și art. 999 C. civ. Or, fiind o acțiune civilă în raport de textele indicate, este evaluabilă în bani și în raport de valoarea pretinsă, potrivit art. II alin. (2) și (3) din Legea 219/2005, competența de soluționare a recursului revine Curții de Apel Galați. Reînvestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 515 R din 6 iulie 2006, a declinat din nou competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casare și justiție.

A avut în vedere împrejurarea că în mod greșit instanța supremă a dat eficiență dispozițiile art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 219/2005. Mai arata că, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuia să rețină că, sentința pronunțată în fond de către tribunal este supusă numai recursului, situație în care, avea obligația să caseze decizia curții de apel și să trimită cauza spre rejudecare la instanță de recurs. În cauză trebuie reținut că, prin decizia nr. 1703 din 16 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a stabilit că, în raport de susținerile reclamantei M.N. nu se poate reține ca temei de drept art. 504 C. proc. pen., deoarece, acest text se referă numai la situația persoanei condamnate definitiv sau împotriva căreia s-a luat măsura reținerii sau arestării preventive.

În raport de precizările făcute de reclamantă, în sensul că i-a fost lezată probitatea profesională prin mediatizarea cazului său și că a fost supusă oprobiului public împreună cu întreaga familie, obligația instanței era aceea de a face calificarea juridică a acțiunii, în raport de dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală respectiv, în art. 998 și art. 999 C. civ. Decizia de casare pronunțată de Înalta Curte, este obligatorie pentru judecătorii instanței reînvestite după casare, astfel că, se impunea soluționarea recursului de către Curtea de Apel Galați, instanță ce trebuia să țină cont de problemele de drept dezlegate, precum și de necesitatea soluționării cererii de recurs în raport de criticile formulate de reclamantă, respectând în totalitate dispozițiile art. 315 C. proc.

civ. Se impunea a fi observat ca, prin cererea reclamantei adresate instanței, aceasta a solicitat obligarea pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor morale evaluate la 1.500.000.000 lei, reprezentând prejudiciu ce i-a fost cauzat prin lezarea probității profesionale prin măsurile abuzive la care a fost supusă, obligație întemeiată pe disp. art. 998-999 C. civ. Potrivit art. 2 pct. 2 și art. 3 pct .3 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, tribunalele ca instanțe de apel, judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, iar curțile de apel, ca instanță de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

Conform art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, recursurile aflate pe roiul Înaltei Curții de Casație și Justiție, la data intrării în vigoare a legii și care, potrivit acesteia sunt de competența curților de apel se trimit acestora. Litigiu dedus judecății în prezenta cauză a fost evaluat la 1.500.000.000 lei, astfel că, în raport de valoarea sa și de dispozițiile legale amintite, Curtea de Apel Galați, a devenit competentă sa soluționeze recursul, chiar dacă apelul a fost judecat de aceeași instanță. În cauza dedusă judecății, instanța supremă și-a declinat prima competența de soluționarea, ceea ce conduce la concluzia că problema competenței materiale a fost dezlegată în mod obligatoriu pentru instanța de trimitere, aceasta din urmă neputând genera un conflict de competență.

În consecință, urmează a fi declinată competența soluționării recursului în favoarea Curții de Apel Galați, prezenta decizie constituind și regulator de competență, situație în care, are caracter obligatoriu pentru curtea de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Declină în favoarea Curții de Apel Galați competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta M.N. împotriva deciziei civile nr. 318/A 10 martie 2004, a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie .2006. 6