ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2503/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 363 din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.R.D. SA - Agenția Caracal, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Agenția Generală a Finanțelor Publice Olt, având ca obiect constatarea nulității absolute a procesului-verbal nr. 2382 din 29 iunie 2001 și a deciziei nr. 1330 din 31 august 2001, emise de pârâți. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, recurentele-pârâte au arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit și neîndoielnic al acestuia, ceea ce a condus la o aplicare greșită a legii. Astfel, dacă s-ar reține împrejurarea că actul de control întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt a fost valorificat de către Ministerul Finanțelor Publice, prin controlul efectuat ulterior la B.R.D.S.G. SA (societatea mamă), atunci acțiunea introdusă de reclamantă ar apărea ca lipsită de interes, întrucât efecte juridice ar produce numai ultimul act de control. Referindu-se la fondul cauzei, reclamantele-pârâte au arătat, în esență, că în temeiul art. 5 din H.G.

nr. 335/1995 și al art. 4 din O.G. nr. 70/1994, privind impozitul de profit, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile privind provizioanele specifice de risc constituite în alte moduri decât cele precizate prin actele normative în vigoare, precum și în situația stabilirii acestora peste limitele legale, nu pot fi deduse la calculul profitului impozabil al societății respective. În acest sens, recurentele-pârâte au arătat că societatea nu a ținut cont, la constituirea provizioanelor, de dispozițiile imperative ale pct. 5 alin. ultim din Normele Băncii Naționale a României nr. 3/1994, constituind provizioane majorate, care depășesc cuantumul creditelor garantate, peste limitele reglementate de H.G.

nr. 335/1995. Societățile bancare sunt obligate ca, în scopul protejării depozitelor persoanelor fizice și juridice, să limiteze riscul de credit și să depună toate eforturile pentru a-și încasa debitele, conform art. 1 din Normele Băncii Naționale Române nr. 3/1994, dar valoarea garanțiilor luate în calcul la stabilirea provizioanelor specifice de risc nu poate fi inferioară sau superioară celei înscrise în contractele de garanție și în contractele de credit, după cum nu pot fi utilizați coeficienți de ajustare a garanțiilor constituite, în calculul provizioanelor specifice de risc. Examinând cauza, în raport cu motivele invocate în cererea de recurs și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama de actele dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Prin procesul-verbal nr. 2382 din 29 iunie 2001, Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt - Direcția de Control Fiscal a constatat diferențe între cuantumul provizioanelor calculate de bancă și incluse pe cheltuieli și cuantumul provizioanelor stabilite de organul de control, reținând că intimata-reclamantă a ajustat nivelul garanților înscrise în contractele de garanție și credit, depășind cadrul legal stabilit prin H.G. 335/1995; diferențele au fost considerate cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, conform O.G. nr. 70/1994, cu modificările și completările ulterioare. Procesul-verbal menționat a fost încheiat ca urmare a verificării modului de constituire și de achitare a obligațiilor către bugetul statului și fondurilor speciale pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000. Contestația administrativă formulată împotriva acestui proces-verbal, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 13/2001, în vigoare la acea dată, a fost respinsă prin decizia nr. 1330 din 31 august 2001 a Ministerului Finanțelor Publice. Prin adresa nr. 302347 din 10 septembrie 2001, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Îndrumare și Control Fiscal i-a comunicat B.R.D. că rezultatele verificărilor efectuate la sucursalele teritoriale ale băncii vor fi valorificate de echipa de control care va verifica centrala B.R.D., în calitatea sa de persoană juridică.

Această din urmă verificare a fost finalizată prin procesul-verbal nr. 4614 din 23 aprilie 2002, în a cărui Anexă nr. 23 - Situația privind provizioanele specifice de risc constituite de B.R.D., la 31 decembrie 1999 și la 30 iunie 2000, precum și diferențele rezultate la control la unitățile verificate, figurează și sucursala Olt (poziția 13). Așa cum a reținut și instanța de fond, procesul-verbal de control nr. 4614 din 23 aprilie 2002 și decizia nr. 366 din 20 iunie 2002, prin care Ministerul Finanțelor Publice a respins contestația formulată împotriva acestuia, au fost supuse controlului de legalitate, în cauza soluționată irevocabil prin decizia nr. 1887 din 11 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.

În raport cu această împrejurare, instanța de fond a constatat corect că procesul-verbal de control ce formează obiectul prezentei cauze, nu-și mai poate produce efectele juridice de titlu de creanță, dar atâta vreme, cât este în vigoare, nefiind revocat de către emitent, nu poate fi reținută lipsa de interes în formularea acțiunii. Celelalte motive invocate de recurente sunt, de fapt, reluări ale apărărilor reținute în cuprinsul actelor administrative deduse judecății, iar nu critici la adresa soluției pronunțate de prima instanță. De altfel, aspectele privind nelegalitatea constituirii provizioanelor de risc au făcut obiectul controlului exercitat de instanța de contencios administrativ în cadrul litigiului în care a fost contestat procesul-verbal final, întocmit la centrala B.R.D., conform celor arătate mai sus.

În consecință, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 363 din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2006.