ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2503/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 363 din 15

septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.R.D. SA - Agenția Caracal,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională

de Administrare Fiscală și Agenția Generală a Finanțelor Publice Olt, având ca

obiect constatarea nulității absolute a procesului-verbal nr. 2382 din 29 iunie

2001 și a deciziei nr. 1330 din 31 august 2001, emise de pârâți.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs, pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, recurentele-pârâte

au arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății, schimbând natura și înțelesul vădit și neîndoielnic al acestuia,

ceea ce a condus la o aplicare greșită a legii.

Astfel, dacă s-ar reține împrejurarea

că actul de control întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt a

fost valorificat de către Ministerul Finanțelor Publice, prin controlul

efectuat ulterior la B.R.D.S.G. SA (societatea mamă), atunci acțiunea introdusă

de reclamantă ar apărea ca lipsită de interes, întrucât efecte juridice ar

produce numai ultimul act de control.

Referindu-se la fondul cauzei,

reclamantele-pârâte au arătat, în esență, că în temeiul art. 5 din H.G. nr. 335/1995

și al art. 4 din O.G. nr. 70/1994, privind impozitul de profit, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, cheltuielile privind provizioanele

specifice de risc constituite în alte moduri decât cele precizate prin actele

normative în vigoare, precum și în situația stabilirii acestora peste limitele

legale, nu pot fi deduse la calculul profitului impozabil al societății

respective.

În acest sens, recurentele-pârâte au

arătat că societatea nu a ținut cont, la constituirea provizioanelor, de

dispozițiile imperative ale pct. 5 alin. ultim din Normele Băncii Naționale a

României nr. 3/1994, constituind provizioane majorate, care depășesc cuantumul

creditelor garantate, peste limitele reglementate de H.G. nr. 335/1995.

Societățile bancare sunt obligate

ca, în scopul protejării depozitelor persoanelor fizice și juridice, să

limiteze riscul de credit și să depună toate eforturile pentru a-și încasa

debitele, conform art. 1 din Normele Băncii Naționale Române nr. 3/1994, dar

valoarea garanțiilor luate în calcul la stabilirea provizioanelor specifice de

risc nu poate fi inferioară sau superioară celei înscrise în contractele de

garanție și în contractele de credit, după cum nu pot fi utilizați coeficienți

de ajustare a garanțiilor constituite, în calculul provizioanelor specifice de

risc.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate în cererea de recurs și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama de actele dosarului, Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Prin procesul-verbal nr. 2382 din 29

iunie 2001, Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt - Direcția de Control

Fiscal a constatat diferențe între cuantumul provizioanelor calculate de bancă

și incluse pe cheltuieli și cuantumul provizioanelor stabilite de organul de

control, reținând că intimata-reclamantă a ajustat nivelul garanților înscrise

în contractele de garanție și credit, depășind cadrul legal stabilit prin H.G.

335/1995; diferențele au fost considerate cheltuieli nedeductibile din punct de

vedere fiscal, conform O.G. nr. 70/1994, cu modificările și completările

ulterioare. Procesul-verbal menționat a fost încheiat ca urmare a verificării

modului de constituire și de achitare a obligațiilor către bugetul statului și

fondurilor speciale pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000.

Contestația administrativă formulată

împotriva acestui proces-verbal, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001,

în vigoare la acea dată, a fost respinsă prin decizia nr. 1330 din 31 august 2001 a Ministerului Finanțelor Publice.

Prin adresa nr. 302347 din 10

septembrie 2001, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Îndrumare

și Control Fiscal i-a comunicat B.R.D. că rezultatele verificărilor efectuate

la sucursalele teritoriale ale băncii vor fi valorificate de echipa de control

care va verifica centrala B.R.D., în calitatea sa de persoană juridică.

Această din urmă verificare a fost

finalizată prin procesul-verbal nr. 4614 din 23 aprilie 2002, în a cărui Anexă

nr. 23 - Situația privind provizioanele specifice de risc constituite de B.R.D.,

la 31 decembrie 1999 și la 30 iunie 2000, precum și diferențele rezultate la

control la unitățile verificate, figurează și sucursala Olt (poziția 13).

Așa cum a reținut și instanța de

fond, procesul-verbal de control nr. 4614 din 23 aprilie 2002 și decizia nr. 366

din 20 iunie 2002, prin care Ministerul Finanțelor Publice a respins

contestația formulată împotriva acestuia, au fost supuse controlului de

legalitate, în cauza soluționată irevocabil prin decizia nr. 1887 din 11 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.

În raport cu această împrejurare,

instanța de fond a constatat corect că procesul-verbal de control ce formează

obiectul prezentei cauze, nu-și mai poate produce efectele juridice de titlu de

creanță, dar atâta vreme, cât este în vigoare, nefiind revocat de către

emitent, nu poate fi reținută lipsa de interes în formularea acțiunii.

Celelalte motive invocate de

recurente sunt, de fapt, reluări ale apărărilor reținute în cuprinsul actelor

administrative deduse judecății, iar nu critici la adresa soluției pronunțate

de prima instanță.

De altfel, aspectele privind

nelegalitatea constituirii provizioanelor de risc au făcut obiectul controlului

exercitat de instanța de contencios administrativ în cadrul litigiului în care

a fost contestat procesul-verbal final, întocmit la centrala B.R.D., conform

celor arătate mai sus.

În consecință, Curtea va respinge

recursul, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu și pentru

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,

împotriva sentinței civile nr. 363 din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2006.