ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2901/2006

Asupra recursului de față;

Constată că sentința civilă nr. 1452

din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de

nelegalitate a H.G. nr. 582/1990, ridicată de Casa de Pensii a municipiului

București, în dosarul nr. 41661/3/2005 al Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă.

S-a arătat, în considerentele

hotărârii sus menționate, că excepția de nelegalitate a H.G. nr. 582/1990, a

fost ridicată în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și că ea este inadmisibilă, putând fi invocată numai cu privire la acte

administrative adoptate sau emise după intrarea în vigoare a noii legi privind

contenciosul administrativ. Or, H.G. nr. 582/1990, contestată pe calea excepției

de nelegalitate, a fost adoptată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004,

astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din acest ultim act

normativ.

Împotriva sentinței civile

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a fost formulat recurs în termenul legal, de către

Casa de Pensii a municipiului București, prin care s-a solicitat admiterea

acestei căi de atac, casarea hotărârii atacate și admiterea excepției de

nelegalitate.

A învederat recurenta, prin motivele

de recurs, că în mod greșit, instanța de fond a respins excepția, ca

inadmisibilă, întrucât, potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

a contenciosului administrativ, ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care

se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu

caracter normativ care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate oricând.

Recursul declarat de Casa de Pensii

a municipiului București urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței

civile nr. 1452 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal și a trimiterii cauzei, spre rejudecare,

la aceeași instanță, pentru considerentele ce urmează.

În primul rând, se constată că

instanța de fond a respins în mod greșit excepția de nelegalitate, invocată de

Casa de Pensii a municipiului București, ca inadmisibilă, justificat de

împrejurarea că actul normativ atacat a fost emis anterior intrării în vigoare

a noii legi a contenciosului administrativ, fiind evident că art. 4 din Legea nr.

554/2004, care stabilește că „legalitatea unui act administrativ unilateral

poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din

oficiu sau la cererea părții interesate”, nu face nici o distincție între actul

administrativ unilateral cu caracter individual și actul administrativ

unilateral cu caracter normativ.

Concluzia admisibilității invocării

excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ unilateral cu

caracter normativ, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004,

rezultă și din dispozițiile exprese ale art. 11 alin. (4) din actul normativ

menționat, potrivit cărora „ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se

consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ

care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate oricând”.

Pe de altă parte, este de observat

că în litigiile având ca obiect excepția de nelegalitate a unui act

administrativ, este obligatorie participarea în proces, pe lângă părțile din

pricina în cadrul căreia excepția a fost ridicată, și a emitentului actului

administrativ contestat pe această cale, întrucât principiile

contradictorialității, ale dreptului la apărare și ale dreptului la un proces

echitabil impun a fi asigurată, tuturor părților, posibilitatea de a participa

și de a pune concluzii în toate fazele procesuale și de a exercita, dacă este

cazul, căile de atac prevăzute de lege.

De aceea, instanța de fond învestită

cu soluționarea excepției de nelegalitate, este obligată să dea eficiență

dispozițiilor art. 85 și urm. C. proc. civ., în sensul citării, chiar din

oficiu, a emitentului actului administrativ atacat pe calea excepției de

nelegalitate, astfel încât hotărârea judecătorească pe care o pronunță, să fie

opozabilă și emitentului.

În cauză, prima instanță a

soluționat excepția de nelegalitate a prevederilor H.G. nr. 582/1990, în

condițiile în care în proces au participat numai părțile din litigiul în cadrul

căruia s-a invocat excepția în discuție, respectiv Casa de Pensii a municipiului

București și intimatul R.I., nefiind citat emitentul actului administrativ,

anume Guvernul României.

În raport cu cele mai sus arătate,

reținând că în mod eronat, prima instanță a soluționat procesul pe excepție,

fără a intra în cercetarea fondului și fără citarea în proces a emitentului

actului administrativ contestat, se impune, în temeiul prevederilor art. 312 alin.

(1) - (4) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de Casa de Pensii a municipiului

București, casarea sentinței civile nr. 1452 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și trimiterea

cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa de

Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1452 din 15

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2006.