ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2901/2006

Asupra recursului de față; Constată că sentința civilă nr. 1452 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a H.G. nr. 582/1990, ridicată de Casa de Pensii a municipiului București, în dosarul nr. 41661/3/2005 al Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă. S-a arătat, în considerentele hotărârii sus menționate, că excepția de nelegalitate a H.G. nr. 582/1990, a fost ridicată în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că ea este inadmisibilă, putând fi invocată numai cu privire la acte administrative adoptate sau emise după intrarea în vigoare a noii legi privind contenciosul administrativ.

Or, H.G. nr. 582/1990, contestată pe calea excepției de nelegalitate, a fost adoptată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din acest ultim act normativ. Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost formulat recurs în termenul legal, de către Casa de Pensii a municipiului București, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii atacate și admiterea excepției de nelegalitate.

A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că în mod greșit, instanța de fond a respins excepția, ca inadmisibilă, întrucât, potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate oricând. Recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței civile nr. 1452 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și a trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru considerentele ce urmează.

În primul rând, se constată că instanța de fond a respins în mod greșit excepția de nelegalitate, invocată de Casa de Pensii a municipiului București, ca inadmisibilă, justificat de împrejurarea că actul normativ atacat a fost emis anterior intrării în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ, fiind evident că art. 4 din Legea nr. 554/2004, care stabilește că „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, nu face nici o distincție între actul administrativ unilateral cu caracter individual și actul administrativ unilateral cu caracter normativ.

Concluzia admisibilității invocării excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, rezultă și din dispozițiile exprese ale art. 11 alin. (4) din actul normativ menționat, potrivit cărora „ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate oricând”.

Pe de altă parte, este de observat că în litigiile având ca obiect excepția de nelegalitate a unui act administrativ, este obligatorie participarea în proces, pe lângă părțile din pricina în cadrul căreia excepția a fost ridicată, și a emitentului actului administrativ contestat pe această cale, întrucât principiile contradictorialității, ale dreptului la apărare și ale dreptului la un proces echitabil impun a fi asigurată, tuturor părților, posibilitatea de a participa și de a pune concluzii în toate fazele procesuale și de a exercita, dacă este cazul, căile de atac prevăzute de lege. De aceea, instanța de fond învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate, este obligată să dea eficiență dispozițiilor art. 85 și urm. C. proc.

civ., în sensul citării, chiar din oficiu, a emitentului actului administrativ atacat pe calea excepției de nelegalitate, astfel încât hotărârea judecătorească pe care o pronunță, să fie opozabilă și emitentului. În cauză, prima instanță a soluționat excepția de nelegalitate a prevederilor H.G. nr. 582/1990, în condițiile în care în proces au participat numai părțile din litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepția în discuție, respectiv Casa de Pensii a municipiului București și intimatul R.I., nefiind citat emitentul actului administrativ, anume Guvernul României. În raport cu cele mai sus arătate, reținând că în mod eronat, prima instanță a soluționat procesul pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului și fără citarea în proces a emitentului actului administrativ contestat, se impune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) - (4) C. proc.

civ., admiterea recursului declarat de Casa de Pensii a municipiului București, casarea sentinței civile nr. 1452 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1452 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2006.