ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3638/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 12

aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a declinat în favoarea Judecătoriei Buftea, competența de

soluționare a cauzei privind plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva

rezoluției nr. 2599/P/2005 din 4 ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Buftea.

Prin rezoluția atacată, parchetul a confirmat

propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de B.D.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1)

C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. pen.

S-a reținut că, în luna noiembrie

2002, petiționarul l-a împrumutat pe B.D. cu o sumă de bani pe care, apoi,

acesta a refuzat să o restituie.

Organele de cercetare penală au

apreciat că în cauză nu s-a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, fapta comisă

reprezentând doar neonorarea unei obligații civile.

Plângerea formulată de petiționar

împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc.

pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de adjunctul prim procurorului

Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea prin rezoluția nr. 1627/VIII/1/2005

din 4 ianuarie 2006.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței

de judecată, curtea de apel constatând în mod just că nu este competentă în

soluționarea cauzei, aceasta revenind, potrivit alin. (1) al textului de lege

invocat, Judecătoriei Buftea, ca instanță căreia i-ar reveni competența să

judece cauza în primă instanță.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat recurs petiționarul M.C.V., solicitând admiterea

acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 42 alin.

(4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului

și nici recursului.

Petiționarul a folosit calea de atac

a recursului împotriva unei hotărâri definitive, prin care Curtea de Apel

București s-a dezinvestit, declinându-și competența de soluționare a cauzei, în

condițiile în care legea procesual penală nu prevede și nu permite utilizarea

unei atare căi de atac.

În consecință, recursul declarat de

petiționar este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 61 din 12

aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iunie 2006