ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3638/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 61 din 12 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declinat în favoarea Judecătoriei Buftea, competența de soluționare a cauzei privind plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 2599/P/2005 din 4 ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea. Prin rezoluția atacată, parchetul a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a reținut că, în luna noiembrie 2002, petiționarul l-a împrumutat pe B.D. cu o sumă de bani pe care, apoi, acesta a refuzat să o restituie. Organele de cercetare penală au apreciat că în cauză nu s-a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, fapta comisă reprezentând doar neonorarea unei obligații civile. Plângerea formulată de petiționar împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de adjunctul prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea prin rezoluția nr. 1627/VIII/1/2005 din 4 ianuarie 2006. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, curtea de apel constatând în mod just că nu este competentă în soluționarea cauzei, aceasta revenind, potrivit alin. (1) al textului de lege invocat, Judecătoriei Buftea, ca instanță căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs petiționarul M.C.V., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului. Petiționarul a folosit calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, prin care Curtea de Apel București s-a dezinvestit, declinându-și competența de soluționare a cauzei, în condițiile în care legea procesual penală nu prevede și nu permite utilizarea unei atare căi de atac.

În consecință, recursul declarat de petiționar este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 61 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2006