ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2666/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1377 din 8 septembrie

2005, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanții O.A. și R.S., prin

procuratorii M.I. și M.M., împotriva pârâtei SC L.I. SRL Moreni și a obligat-o

pe pârâtă la restituirea către reclamanți a sumei de 252.623.722 lei ROL,

reprezentând valoarea lucrărilor de construcții executate necorespunzător și a

penalităților de întârziere în sumă de 50.322.568 lei, cu 19.064.051 lei

cheltuieli de judecată, respingând acțiunea pentru capetele de cerere privind

rezilierea contractului nr. 1/2003, acordarea penalităților de întârziere

pentru nerespectarea termenului de predare și restituirea valorii lucrărilor

neexecutate.

Prin aceiași hotărâre a fost admisă

în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și au fost obligați

reclamanții să-i plătească pârâtei suma de 4000 lire sterline, la cursul de

schimb de la data plății, reprezentând diferența neachitată din prețul imobilului

contractat, cât și suma de 597.317.403 ROL reprezentând valoarea lucrărilor de

construcție convenite verbal, cu 31.031.708 ROL cheltuieli de judecată.

Au fost compensate obligațiile de

plată reciproce ale părților până la nivelul sumei de 302.946.290 ROL pentru

pretenții și de 19.064.051 ROL pentru cheltuieli de judecată, urmând ca

reclamanții să-i plătească pârâtei echivalentul în lei al sumei de 4000 lire

sterline la cursul de schimb de la data plății și suma de 294.371.107 ROL,

ambele pentru pretenții, cât și 11.967.657 ROL din cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată în parte și

anume pentru suma de 252.623.722 ROL, reprezentând valoarea lucrărilor de

construcție executate necorespunzător la acoperiș și pentru spaletul din

zidărie și pentru această sumă instanța a apreciat că pârâta datorează și

penalități de întârziere în sumă de 50.322.568 lei.

În ce privește cererea

reconvențională, a reținut că aceasta este întemeiată în parte pentru suma de

4000 lire sterline, reprezentând diferența rămasă neachitată din prețul

imobilului de 25.000 lire sterline și pentru suma de 597.317.403 lei,

reprezentând contravaloarea lucrărilor ce exced contractului, dar convenite verbal

de către părți și anume valoarea zidurilor inițiale de 7500 de lire, a

zidurilor suplimentare și a zidului de lemn, lucrări evaluate de expertiza în

construcții la valoarea de 579.614.920 ROL, din care reclamanții au achitat

suma de 120.504.000 lei, rămânând diferența neachitată de 459.110.920 RON, la

care se adaugă contravaloarea scării de acces din fața casei de 42.945.448 lei,

suma de 7.000.000 lei reprezentând contravaloarea modificărilor aduse

obiectelor sanitare și suma de 42.560.329 lei reprezentând contravaloarea

holului.

S-a mai reținut prin hotărâre că, în

suma de 597.317.403 ROL ce se cuvine pârâtei intră și suma de ½ din

valoarea de 91.401.413 lei, reprezentând gresie, faianță, chit, adeziv și

manoperă la montarea pentru a doua oară a acestora, reținându-se că în aceeași

proporție îi revine reclamantului culpa pentru montarea inițială neconformă, în

condițiile în care pârâta avea obligația de informare, iar reclamantul cetățean

străin nu și-a manifestat explicit cerințele. Celelalte pretenții ale pârâtei

au fost apreciate ca fiind nefondate și au fost respinse în consecință.

Prin decizia nr. 9 din 23 ianuarie

2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței mai

sus menționate, confirmând ca fiind legală și temeinică hotărârea pronunțată de

prima instanță, prin respingerea ca nefondate a criticilor formulate în apel.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond

admiterea penalităților solicitate în cuantum de 129.747.344 lei și respingerea

pretențiilor intimatei-pârâte.

Recurenții-reclamanți au formulat

cinci motive de recurs, reiterând identic cele cinci critici exprimate în apel

și susținând în esență următoarele:

1 - penalitățile de întârziere ce li

se cuveneau erau în cuantum de 129.747.344 lei, instanța apreciind în mod

greșit că a fost prelungit contractul încheiat între părți;

2 - greșit s-a considerat că mai

datorează intimatei suma de 4000 lire sterline, din valoarea imobilului, astfel

cum a fost stabilit în contract;

3 - tot greșit au fost obligați la

plata zidurilor de sprijin, pentru că această plată trebuia să fie inclusă în

prețul inițial al imobilului;

4 - valoarea holului a fost cuprinsă

în prețul imobilului și nu trebuia s-o suporte ei;

5 - în fine, greșit au fost obligați

la plata sumei de 45.700.700 lei, reprezentând ½ din 91.401.403 lei

contravaloarea gresiei, faianței, chitului, adezivului și manoperei la montarea

a doua a acestora, instanțele neavând în vedere probele administrate.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, referitor

la fiecare motiv de recurs formulat, se constată următoarele:

1 - termenul de execuție a

lucrărilor de construcție a fost prelungit și, în aceste condiții, penalitățile

de întârziere sunt datorate și corect au fost acordate, în conformitate cu

prevederile art. 8 din contractul părților, în cuantum de 50.322.568 lei;

2 - din examinarea chitanțelor de

plată depuse la dosar, rezultă că, având în vedere valoarea totală a

imobilului, de 25.000 lire sterline, a rămas neachitată diferența de 4000 lire

sterline și în mod judicios ambele instanțe au apreciat întemeiată în parte

cererea reconvențională și i-au obligat pe reclamanți și la plata acestei sume;

3 - privind contravaloarea zidurilor

de sprijin, corect s-a reținut că imobilul nu putea fi executat în siguranță

din cauza terenului în pantă, existând pericolul alunecării, situație de care

nu se face vinovată pârâta și obligarea reclamanților la plata contravalorii

lor este justificată;

4 - în ce privește contravaloarea

holului, se reține că deși a fost construit prin nerespectarea cotelor schiței

inițiale, acesta profită reclamanților și se impune ca aceștia să suporte

contravaloarea lui;

5 - referitor la cel de-al cincilea

motiv de recurs ce vizează greșita obligare a reclamanților la plata a ½

din 91.401.403 lei, reprezentând contravaloare gresie, faianță, chit, adeziv și

manoperă la montarea din nou se constată că instanțele au stabilit corect că,

pentru montarea inițială neconformă cu cerințele reclamanților, culpa revine în

egală proporție reclamanților și pârâtei, reținându-se judicios și aspectul

conform căruia remontarea faianței s-a datorat solicitării reclamanților ca

gresia să fie montată în linie continuă, iar faianța să fie pusă de sus în jos.

Se reține, prin urmare, că reclamanții

nu  au formulat nici un motiv de recurs întemeiat, de natură să conducă la

desființarea deciziei curții de apel, în condițiile expres și limitativ

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Astfel fiind, recursul reclamanților

se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții O.A. și S.R., împotriva deciziei nr. 9 din 23 ianuarie 2006 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

septembrie 2006.