ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 324/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta

B.M., în contradictoriu cu Primăria municipiului Roman a contestat dispoziția

de respingere a cererii de restituire în natură pentru suprafața de 700 mp

teren, iar pentru diferența de 276,48 mp ocupată de căi de acces și lucrări de

utilitate publică să primească despăgubiri în echivalent bănesc.

Tribunalul Neamț, prin sentința

civilă nr. 242 din 10 mai 2004 și încheierea de îndreptare eroare materială din

9 iulie 2004, a admis în parte contestația, a anulat în parte dispoziția nr.

711 din 23 octombrie 2003 a Primarului municipiului Roman, în sensul că a

dispus restituirea în natură către contestator a terenului în suprafață de 627

mp situat în municipiul Roman, a menținut dispoziția referitoare la respingerea

restituirii în natură a diferenței de 349,48 mp și a obligat Primarul

municipiului Roman să evalueze această suprafață și să-i facă reclamantei

ofertă de despăgubiri în echivalent bănesc.

S-a reținut, în esență, că:

Prin dispoziția nr. 711 din 23

octombrie 2003, a fost respinsă notificarea reclamantei, cu motivarea că

terenul solicitat este afectat în întregime de lucrări de utilitate publică,

rețele de electricitate și gaz metan, alei de acces și parcări de interes

public, nefiind posibilă restituirea în natură.

Din expertiza efectuată rezultă clar

că terenul solicitat a fi restituită, în parte este liber de construcții și

utilități, astfel:

- accesul la cele trei blocuri de

locuințe se face direct din arterele principale, zone exterioare terenului din

litigiu, blocurile de locuințe fiind situate la strada principală;

- parcarea auto a fost menținută

prin renunțarea contestatoarei pentru o lățime de 3 m;

- intimatul nu a depus o hotărâre a

Consiliului Local sau un plan amenajistic din care să rezulte că această zonă

este afectată unei parcări urbane;

- din constatarea expertului rezultă

că această suprafață este practic o zonă liberă de orice construcție care nu

este betonată sau marcată;

- în legătură cu zona de protecție

necesară cablurilor și instalațiilor de distribuție a energiei electrice, față

de opțiunea contestatoarei, susținerea intimatei nu mai avea obiect.

Prin decizia civilă nr. 1373 din 21

noiembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins apelul formulat de pârâtul

Primarul municipiului Roman împotriva sentinței civile nr. 245 din 10 mai 2004

pronunțată de Tribunalul Neamț.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut de asemenea, în principal că lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă terenul parțial, suprafața de 627 mp fiind teren liber,

aspect confirmat chiar de apelantă care recunoaște că pe această suprafață nu

s-au făcut investiții vizibile, aceasta rezultând și din raportul de expertiză

tehnică prin care se constată că parcarea publică este un teren liber,

neamenajat pe care sunt parcate mașinile locuitorilor din apropiere.

Pentru restul terenului, în

conformitate cu art. 24 din Legea nr. 10/2001, contestatoarea este îndreptățită

la o despăgubire prin echivalent.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Primăria municipiului Roman, susținând, în esență, că terenul solicitat

este afectat de lucrări de utilitate publică, respectiv rețele de electricitate

și de gaz metan, alei de acces și parcări de interes public, nefiind posibilă

restituirea sa în natură.

Pe de altă parte, greșit s-a respins

excepția de prematuritate a cererii pentru despăgubiri, întrucât nu s-a emis

încă o dispoziție în acest sens, după cum nu se putea dispune obligarea

recurentei la despăgubiri bănești.

Recursul nu este întemeiat.

Raportându-se, în principal, la cele

stabilite prin expertiza tehnică efectuată în cauză, corect instanța de apel a

apreciat, esențial, că, în parte, terenul este liber de construcții și

utilități, întrucât:

- cele trei blocuri de locuințe au

acces direct din arterele principale, deservirea blocurilor și a spațiilor

comerciale din zonă putându-se face din calea publică;

- parcarea auto a fost menținută în

parte, iar în legătură cu zona de protecție necesară cablurilor și

instalațiilor de distribuție a energiei electrice s-a asigurat aceasta prin

varianta întocmită astfel de expertiza tehnică efectuată.

Așa fiind, eventuala împrejurare că

terenul în litigiu ar constitui domeniu public, așa cum susține recurenta, nu

poate determina concluzia imposibilității restituirii în natură pentru partea

de teren rămasă liberă de construcții și utilități, ca teren preluat de stat

prin expropriere și aceasta, desigur, potrivit prevederilor art. 11 din Legea

nr. 10/2001.

Pentru terenul care nu poate fi

restituit în natură, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 26 (în redactarea actuală), de

necontestat, reclamanta are dreptul la despăgubiri prin echivalent, situație în

care, legal a fost obligat primarul să facă ofertă în acest sens.

Cu alte cuvinte, în acest cadru

procesual și pentru cele arătate, nu se poate opinia că cererea în acest sens

ar fi prematură, de vreme ce se constată astfel dreptul reclamantei.

Cât privește mențiunea din sentință

privind „dreptul la despăgubiri în echivalent bănesc”, nici acest motiv de

recurs nu poate duce la modificarea hotărârii, desigur, noua ofertă ce trebuie

făcută, va fi emisă potrivit modificărilor intervenite în Legea nr. 10/2001,

art. 26, potrivit cărora despăgubirile vor fi acordate în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor.

Față de cele arătate, în temeiul

prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Primăria Municipiului Roman împotriva deciziei nr. 1373 din 21 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2006.