ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 324/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta B.M., în contradictoriu cu Primăria municipiului Roman a contestat dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură pentru suprafața de 700 mp teren, iar pentru diferența de 276,48 mp ocupată de căi de acces și lucrări de utilitate publică să primească despăgubiri în echivalent bănesc.

Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 242 din 10 mai 2004 și încheierea de îndreptare eroare materială din 9 iulie 2004, a admis în parte contestația, a anulat în parte dispoziția nr. 711 din 23 octombrie 2003 a Primarului municipiului Roman, în sensul că a dispus restituirea în natură către contestator a terenului în suprafață de 627 mp situat în municipiul Roman, a menținut dispoziția referitoare la respingerea restituirii în natură a diferenței de 349,48 mp și a obligat Primarul municipiului Roman să evalueze această suprafață și să-i facă reclamantei ofertă de despăgubiri în echivalent bănesc. S-a reținut, în esență, că: Prin dispoziția nr. 711 din 23 octombrie 2003, a fost respinsă notificarea reclamantei, cu motivarea că terenul solicitat este afectat în întregime de lucrări de utilitate publică, rețele de electricitate și gaz metan, alei de acces și parcări de interes public, nefiind posibilă restituirea în natură.

Din expertiza efectuată rezultă clar că terenul solicitat a fi restituită, în parte este liber de construcții și utilități, astfel: - accesul la cele trei blocuri de locuințe se face direct din arterele principale, zone exterioare terenului din litigiu, blocurile de locuințe fiind situate la strada principală; - parcarea auto a fost menținută prin renunțarea contestatoarei pentru o lățime de 3 m; - intimatul nu a depus o hotărâre a Consiliului Local sau un plan amenajistic din care să rezulte că această zonă este afectată unei parcări urbane; - din constatarea expertului rezultă că această suprafață este practic o zonă liberă de orice construcție care nu este betonată sau marcată; - în legătură cu zona de protecție necesară cablurilor și instalațiilor de distribuție a energiei electrice, față de opțiunea contestatoarei, susținerea intimatei nu mai avea obiect.

Prin decizia civilă nr. 1373 din 21 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins apelul formulat de pârâtul Primarul municipiului Roman împotriva sentinței civile nr. 245 din 10 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Neamț. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut de asemenea, în principal că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, suprafața de 627 mp fiind teren liber, aspect confirmat chiar de apelantă care recunoaște că pe această suprafață nu s-au făcut investiții vizibile, aceasta rezultând și din raportul de expertiză tehnică prin care se constată că parcarea publică este un teren liber, neamenajat pe care sunt parcate mașinile locuitorilor din apropiere.

Pentru restul terenului, în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 10/2001, contestatoarea este îndreptățită la o despăgubire prin echivalent. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Roman, susținând, în esență, că terenul solicitat este afectat de lucrări de utilitate publică, respectiv rețele de electricitate și de gaz metan, alei de acces și parcări de interes public, nefiind posibilă restituirea sa în natură. Pe de altă parte, greșit s-a respins excepția de prematuritate a cererii pentru despăgubiri, întrucât nu s-a emis încă o dispoziție în acest sens, după cum nu se putea dispune obligarea recurentei la despăgubiri bănești. Recursul nu este întemeiat.

Raportându-se, în principal, la cele stabilite prin expertiza tehnică efectuată în cauză, corect instanța de apel a apreciat, esențial, că, în parte, terenul este liber de construcții și utilități, întrucât: - cele trei blocuri de locuințe au acces direct din arterele principale, deservirea blocurilor și a spațiilor comerciale din zonă putându-se face din calea publică; - parcarea auto a fost menținută în parte, iar în legătură cu zona de protecție necesară cablurilor și instalațiilor de distribuție a energiei electrice s-a asigurat aceasta prin varianta întocmită astfel de expertiza tehnică efectuată. Așa fiind, eventuala împrejurare că terenul în litigiu ar constitui domeniu public, așa cum susține recurenta, nu poate determina concluzia imposibilității restituirii în natură pentru partea de teren rămasă liberă de construcții și utilități, ca teren preluat de stat prin expropriere și aceasta, desigur, potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Pentru terenul care nu poate fi restituit în natură, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 26 (în redactarea actuală), de necontestat, reclamanta are dreptul la despăgubiri prin echivalent, situație în care, legal a fost obligat primarul să facă ofertă în acest sens. Cu alte cuvinte, în acest cadru procesual și pentru cele arătate, nu se poate opinia că cererea în acest sens ar fi prematură, de vreme ce se constată astfel dreptul reclamantei. Cât privește mențiunea din sentință privind „dreptul la despăgubiri în echivalent bănesc”, nici acest motiv de recurs nu poate duce la modificarea hotărârii, desigur, noua ofertă ce trebuie făcută, va fi emisă potrivit modificărilor intervenite în Legea nr. 10/2001, art. 26, potrivit cărora despăgubirile vor fi acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor.

Față de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria Municipiului Roman împotriva deciziei nr. 1373 din 21 noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2006.