ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3304/2006

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 123 din 27 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.I., a dispus anularea hotărârii nr. 18.170 din 17 august 2005, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 1 octombrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2005. Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a strămutat cu mama sa din comuna Savadisla, din motive de persecuție etnică, în cursul lunii octombrie a anului 1942, în Cluj, ca urmare a Dictatului de la Viena și că este beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond, greșit a acordat calitatea de refugiată din motive de persecuție etnică, a reclamantei, arătând că așa zisul refugiu a avut loc în octombrie 1942, din localitatea Savadisla, localitate aflată sub administrația Statului român și că schimbul de domiciliu nu a fost urmare a persecuției etnice. Analizând motivele de recurs, soluția instanței de fond, precum și în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice , cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice. Din declarația martorului F.A., dată în fața instanței de fond, rezultă că acesta s-a născut în comuna Savadisla, aceeași localitate cu cea a reclamantei și, ca urmare a Dictatului de la Viena, această localitate a rămas în componența teritorială a Statului român, deși majoritatea populației era maghiară. A mai arătat că în acea perioadă existau persecuții etnice, atât din partea populației maghiare, cât și române și că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, în localitatea Cluj.

Pentru considerentele precizate, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 123 din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2006.