ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3304/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 123

din 27 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.I., a

dispus anularea hotărârii nr. 18.170 din 17 august 2005, emisă de pârâtă, a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada

1 octombrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie

2005.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a strămutat cu mama sa din comuna

Savadisla, din motive de persecuție etnică, în cursul lunii octombrie a anului

1942, în Cluj, ca urmare a Dictatului de la Viena și că este beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a

arătat că instanța de fond, greșit a acordat calitatea de refugiată din motive

de persecuție etnică, a reclamantei, arătând că așa zisul refugiu a avut loc în

octombrie 1942, din localitatea Savadisla, localitate aflată sub administrația Statului

român și că schimbul de domiciliu nu a fost urmare a persecuției etnice.

Analizând motivele de

recurs, soluția instanței de fond, precum și în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi,

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice

, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice.

Din declarația martorului F.A., dată

în fața instanței de fond, rezultă că acesta s-a născut în comuna Savadisla,

aceeași localitate cu cea a reclamantei și, ca urmare a Dictatului de la Viena, această localitate a rămas în componența teritorială a Statului român, deși

majoritatea populației era maghiară.

A mai arătat că în acea perioadă

existau persecuții etnice, atât din partea populației maghiare, cât și române

și că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze din

localitatea de domiciliu, în localitatea Cluj.

Pentru considerentele precizate, Înalta Curte constată că instanța de

fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 123 din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie

2006.